În Luca 24, Domnul nostru ne dă un model de neuitat despre ceea ce se întâmplă atunci când El vine să umble şi să vorbească cu noi: “Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El…Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut…Şi au zis unul către altul: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”… Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile” (Luca 24:27-45). Isus Hristos, Domnul nostru, este încă Acelaşi în toate căile Lui. Ceea ce a făcut El atunci şi ceea ce au trăit ucenicii şi biserica nou-testamentară la început, trebuie să fie astăzi trăirea noastră. Tot ceea ce a fost în legătură cu Domnul şi Mântuitorul a fost arătat ca o împlinire a Scripturilor. Apostolul Pavel cuprinde acest lucru în următoarea afirmaţie: “V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1Cor.15:3,4).

Formarea Bisericii de la început prin pogorârea Duhului Sfânt, a fost împlinirea proorociei din Ioel 2. Acum, înaintea revenirii lui Hristos, se aplică acelaşi model biblic. Trimiterea directă şi sarcina cea mai importantă a unui slujitor al lui Dumnezeu este să rânduiască toate lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu conform Sfintei Scripturi. Te umple de o nemărginită bucurie când ştii că fraţii noştri de la început s-au referit în Noul Testament la nu mai puţin de 845 de texte din Vechiul Testament. Aceasta arată importanţa pe care o acordau ei Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica nou testamentară este zidită pe temelia apostolilor şi proorocilor, Isus Hristos Însuşi fiind piatra de temelie şi piatra de încheiere (Efeseni 2:20, Zaharia 4:6,7).

Fiecare învăţătură adevărată este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu; fiecare învăţătură falsă este bazată pe tâlcuirile personale ale aceluiaşi Cuvânt. Toate lucrurile care sunt în legătură cu planul de mântuire au fost spuse dinainte în Cuvântul profetic şi nu admit nici o tâlcuire personală. Aşa cum spune apostolul Ioan, nici o minciună nu vine din adevăr şi toţi cei ce sunt născuţi din Dumnezeu vor rămâne în adevărul Cuvântului Său, căci: “Oricine este născut din adevăr, nu păcătuieşte; pentru că sămânţa Lui rămâne în el” (1Ioan 3:9) şi “Pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac” (2 Ioan 2). Amin!

Aşa cum toate proorociile legate de prima venire a Domnului şi Mântuitorului nostru s-au împlinit, tot aşa este şi acum înainte de revenirea Sa. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu trebuie să se reverse în realitate. La împlinirea vremii se manifestă realitatea însăşi, nu doar o învăţătură sau o aşa-zisă descoperire. Aşa cum naşterea lui Hristos a fost o realitate, viaţa şi slujba Lui, suferinţele şi moartea Lui, învierea şi înălţarea Lui au fost o realitate, la fel revenirea Sa, învierea celor morţi în Hristos şi transformarea celor ce trăiesc în Hristos şi ridicarea lor la cer ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh, va fi o realitate. Toate aceste lucruri se vor petrece cu siguranţă aşa cum a fost făgăduit şi cum găsim scris în Scriptură.

Făgăduinţa “Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată” (Maleahi 4:5) trebuia să se împlinească acum, aşa cum a confirmat şi Isus, Domnul nostru, aşezând evenimentul la viitor: “Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile” (Matei 17:11b, Marcu 9:12). De asemenea, ceea ce a spus Domnul nostru în Luca 17:22-30 trebuia să se împlinească acum. Fiul omului s-a descoperit pe Sine în acelaşi fel într-o slujbă profetică desăvârşită cu semnul lui Mesia, aşa cum s-a întâmplat pe vremea când El era în trup.

Fapte 3:18-21 este una din cele mai importante făgăduinţe pentru acest timp şi ea trebuie să se împlinească. Dumnezeu este legat de Cuvântul Său să trimită “vremi de înviorare” înaintea revenirii lui Hristos, “Pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” (Fapte 3:21). Acesta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL din Cuvântul Său. Mai întâi trebuie să vină aşezarea din nou a tuturor lucrurilor, pentru ca apoi să vină Domnul şi să-Şi ia Biserica Mireasă, care este fără pată şi fără zbârcitură (Efeseni 5:27) în slavă (1Tesaloniceni 4:17).

De asemenea, toate proorociile privitoare la Israel trebuie văzute în lumina Cuvântului profetic. Întoarcerea evreilor în ţara făgăduită nu este doar unul din multele semne ale timpului, ci este semnulacestui timp, smochinul care revine la viaţă (Isaia 14:1, Ieremia 31:10, Ezechiel 36:24, Matei 24:32, Luca 21:24). Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sunt ca şi Isaac, copii ai făgăduinţei (Galateni 4:28), care cred Cuvântul făgăduinţei şi care primesc Duhul făgăduit (Fapte 2:33).

În Luca 24, Domnul nostru ne dă un model de neuitat despre ceea ce se întâmplă atunci când El vine să umble şi să vorbească cu noi: “Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El…Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut…Şi au zis unul către altul: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”… Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile” (Luca 24:27-45). Isus Hristos, Domnul nostru, este încă Acelaşi în toate căile Lui. Ceea ce a făcut El atunci şi ceea ce au trăit ucenicii şi biserica nou-testamentară la început, trebuie să fie astăzi trăirea noastră. Tot ceea ce a fost în legătură cu Domnul şi Mântuitorul a fost arătat ca o împlinire a Scripturilor. Apostolul Pavel cuprinde acest lucru în următoarea afirmaţie: “V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1Cor.15:3,4).

Formarea Bisericii de la început prin pogorârea Duhului Sfânt, a fost împlinirea proorociei din Ioel 2. Acum, înaintea revenirii lui Hristos, se aplică acelaşi model biblic. Trimiterea directă şi sarcina cea mai importantă a unui slujitor al lui Dumnezeu este să rânduiască toate lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu conform Sfintei Scripturi. Te umple de o nemărginită bucurie când ştii că fraţii noştri de la început s-au referit în Noul Testament la nu mai puţin de 845 de texte din Vechiul Testament. Aceasta arată importanţa pe care o acordau ei Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica nou testamentară este zidită pe temelia apostolilor şi proorocilor, Isus Hristos Însuşi fiind piatra de temelie şi piatra de încheiere (Efeseni 2:20, Zaharia 4:6,7).

Fiecare învăţătură adevărată este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu; fiecare învăţătură falsă este bazată pe tâlcuirile personale ale aceluiaşi Cuvânt. Toate lucrurile care sunt în legătură cu planul de mântuire au fost spuse dinainte în Cuvântul profetic şi nu admit nici o tâlcuire personală. Aşa cum spune apostolul Ioan, nici o minciună nu vine din adevăr şi toţi cei ce sunt născuţi din Dumnezeu vor rămâne în adevărul Cuvântului Său, căci: “Oricine este născut din adevăr, nu păcătuieşte; pentru că sămânţa Lui rămâne în el” (1Ioan 3:9) şi “Pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac” (2 Ioan 2). Amin!

Aşa cum toate proorociile legate de prima venire a Domnului şi Mântuitorului nostru s-au împlinit, tot aşa este şi acum înainte de revenirea Sa. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu trebuie să se reverse în realitate. La împlinirea vremii se manifestă realitatea însăşi, nu doar o învăţătură sau o aşa-zisă descoperire. Aşa cum naşterea lui Hristos a fost o realitate, viaţa şi slujba Lui, suferinţele şi moartea Lui, învierea şi înălţarea Lui au fost o realitate, la fel revenirea Sa, învierea celor morţi în Hristos şi transformarea celor ce trăiesc în Hristos şi ridicarea lor la cer ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh, va fi o realitate. Toate aceste lucruri se vor petrece cu siguranţă aşa cum a fost făgăduit şi cum găsim scris în Scriptură.

Făgăduinţa “Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată” (Maleahi 4:5) trebuia să se împlinească acum, aşa cum a confirmat şi Isus, Domnul nostru, aşezând evenimentul la viitor: “Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile” (Matei 17:11b, Marcu 9:12). De asemenea, ceea ce a spus Domnul nostru în Luca 17:22-30 trebuia să se împlinească acum. Fiul omului s-a descoperit pe Sine în acelaşi fel într-o slujbă profetică desăvârşită cu semnul lui Mesia, aşa cum s-a întâmplat pe vremea când El era în trup.

Fapte 3:18-21 este una din cele mai importante făgăduinţe pentru acest timp şi ea trebuie să se împlinească. Dumnezeu este legat de Cuvântul Său să trimită “vremi de înviorare” înaintea revenirii lui Hristos, “Pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime” (Fapte 3:21). Acesta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL din Cuvântul Său. Mai întâi trebuie să vină aşezarea din nou a tuturor lucrurilor, pentru ca apoi să vină Domnul şi să-Şi ia Biserica Mireasă, care este fără pată şi fără zbârcitură (Efeseni 5:27) în slavă (1Tesaloniceni 4:17).

De asemenea, toate proorociile privitoare la Israel trebuie văzute în lumina Cuvântului profetic. Întoarcerea evreilor în ţara făgăduită nu este doar unul din multele semne ale timpului, ci este semnul  acestui timp, smochinul care revine la viaţă (Isaia 14:1, Ieremia 31:10, Ezechiel 36:24, Matei 24:32, Luca 21:24). Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sunt ca şi Isaac, copii ai făgăduinţei (Galateni 4:28), care cred Cuvântul făgăduinţei şi care primesc Duhul făgăduit (Fapte 2:33).