“El a răspuns: “Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului” (Daniel 12.9). Ceea ce a fost făgăduit pentru ultima perioadă de timp, trebuia pecetluit până la vremea timpului de sfârşit. Doar atunci când vine vremea împlinirii unor proorocii, atunci ne este deschisă înţelegerea ca să vedem şi să rânduim corect evenimentele. Acum, desigur, a sosit vremea. Şi nu va fi nici o zăbavă: “Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui” (Romani 9:28), “Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Încă puţină vreme şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul” (Hagai 2:6, Evrei 12:26).

Proorocul Daniel a văzut în simboluri patru imperii mondiale succesive, în două viziuni, în cap. 2 şi 7. În prima viziune a văzut un om ale cărui părţi ale trupului erau formate din diferite metale. În a doua a văzut caracterul fiecărui imperiu simbolizat printr-o fiară. Descrierile se completează una pe cealaltă şi dau detalii de cea mai mare importanţă. În cap.2 vedem ultimul imperiu în faza finală, reprezentat prin picioare şi chiar degetele de la picioare, parte din fier, parte din lut. Nici această prezentare plină de simboluri nu are nevoie de vreo tâlcuire, căci semnificaţia acesteia este deja descoperită, fiind scris: “Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi” (Daniel 2:40). Ne este spus şi despre două materiale total diferite care formează acest imperiu mondial în timpul sfârşitului, arătând spre puterea de fier a ţărilor Vest–Europene industrializate şi spre economia înapoiată a naţiunilor Est–Europene.

Această unitate trebuie realizată, chiar dacă Estul şi Vestul sunt total diferite ca structură. “Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămânea în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă” (Daniel 2:41,42.) Acest Cuvânt din Scriptură se împlineşte în Uniunea Europeană. Cele două sisteme complet diferite trebuie să se unească, dar nu se amestecă, aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul (Daniel 2:43). Ele se alătură una alteia conform Apocalipsa 17:17 “Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I ducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.” Daniel 2 plasează aceste dezvoltări în mod clar în timpul de sfârşit, căci atunci Domnul Dumnezeul cerului va aşeza Împărăţia Sa care nu va putea fi nimicită (vers. 4).

În Daniel 7 suntem informaţi asupra tuturor detaliilor, pe care le putem doar atinge în această prezentare. Proorocul a văzut cele patru imperii mondiale reprezentate prin patru fiare. Interesul său, pe bună dreptate, a fost îndreptat doar spre ultima dintre ele. Aceasta este informaţia de care avem neapărată nevoie în acest timp: “În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea" (vers.19).

Imperiul roman, care este ultimul imperiu, a început cu domnia lui Cezar Augustus, în anul 30 î.H. Apostolul Pavel, fiind evreu din seminţia lui Beniamin (Romani 11:7) a fost născut ca cetăţean roman (Fapte 22:22-29). În cursul timpului, acest imperiu a fost, nu mai este şi se va ridica din nou: “El mi-a vorbit aşa: “Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi” (Daniel 7:23). Aceasta este o afirmaţie deosebit de clară. Ultima putere va include toate cele trei nivele: politic, economic şi religios, sub o triplă conducere care va supune întreg pământul.

Oricine cunoaşte istoria recentă a Europei, care este atât de importantă pentru profeţia biblică referitoare la timpul de sfârşit, ştie că după al doilea război mondial au rămas două super puteri. La conferinţele de la Teheran, Ialta şi Potsdam lumea a fost împărţită între puterile victorioase în război. Uniunea Sovietică a domnit peste ţările Est Europene, iar SUA au fost răspunzătoare pentru ţările vestice. Germania, principala ţară din centrul Europei şi chiar de pe întregul continent, a fost divizată. Apoi au urmat anii războiului rece.

În 25 martie 1957, la Roma, a fost semnată de către ţările Vest Europene înţelegerea pentru formarea Pieţei Comune, cunoscută ca “Tratatele Romane”. În 1960 a avut loc criza rachetelor din Cuba, care a dus războiul rece la apogeu. Pe 13 octombrie 1960, secretarul general al URSS, Nikita Hruşciov şi-a scos pantoful din picior şi a bătut în pupitrul său de la Conferinţa ONU, strigând cu voce puternică: “Nu vom admite niciodată! Nu vom admite niciodată!” În august 1961 încercarea de putere a celor două super puteri a avut loc la Berlin, atunci când tancurile ruseşti s-au îndreptat spre punctul de trecere “Charlie” (dintre Berlinul de Est şi cel de Vest) şi cele americane au stat chiar în faţa lor, încărcate cu muniţie de război. Numai mâna Domnului a împiedicat o confruntare militară.

În 1978 Karol Woitila din Polonia – ţară Est Europeană – a fost ales ca Papa Ioan Paul al II-lea, cel care va rămâne în istorie ca un papă al păcii. În 1985 Mihail Gorbaciov a preluat puterea la Moscova. Procesul de pace era deja în mişcare cu Leh Valensa, cel care susţinut de Vatican, a pregătit grevele de la şantierele navale din Gdansk împotriva guvernului comunist. Străpungerea a venit odată cu marşurile bisericii protestante împotriva sistemului comunist care au avut loc în zilele de luni în oraşele Est Germane ale anului 1989. 9 noiembrie 1989 a fost o zi istorică atunci când Poarta Brandemburg din Berlin a fost deschisă şi zidul Berlinului a fost dărâmat. În anii 1989-1990, comunismul a fost învins în Europa şi toate statele care erau sub dominaţia sovietică şi-au câştigat independenţa, iar Germania s-a reunificat.

În septembrie 2001, la câteva zile după atacul asupra SUA, Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a vorbit în faţa parlamentului german, în BUNDESTAG-ul din Berlin. Cunoscând foarte bine limba germană, el a început cu: “Războiul rece s-a sfârşit pentru totdeauna. Am intrat într-o nouă fază a relaţiilor dintre Est şi Vest. Cu toţii suntem o parte a Europei unite.”

De la începutul anilor 1990, una din super puteri n-a mai contat şi procesul de unificare, în care ţările Est Europene au fost incluse, şi-a început cursul. Pe 11 septembrie 2001 a fost lansat un atac împotriva USA, nu numai împotriva celor două turnuri din New York şi a Pentagonului din Washington. Atacul a fost o lovitură împotriva singurei super puteri care a mai rămas. Apocalipsa13 vorbeşte despre această putere, care nu a ieşit din mare, care reprezintă mulţimi şi popoare (Apocalipsa 17:15) care trăiesc în Europa, ci iese din pământ, având două coarne de miel. În proorocia biblică, coarnele simbolizează o putere deosebită. Capul reprezintă conducerea. Este o naţiune creştin protestantă cu putere politică şi economică, dar nu este o putere religioasă. La sfârşit, limbajul ei va fi la fel cu cel al fiarei dintâi şi astfel va influenţa întreg pământul să recunoască actuala şi ultima putere mondială , “Europa unită”.

Timpul SUA de a juca rolul de poliţist mondial şi de a acţiona ca o super putere, s-a încheiat. Proorocia pentru timpul de sfârşit se împlineşte acum cu “Statele Unite ale Europei”, cu Roma ca şi capitală şi reşedinţă a puterii religioase mondiale, fiind recunoscută de toţi liderii politici şi religioşi şi de toate sistemele de pe pământ şi cu Frankfurt, Germania, ca şi capitală financiară, găzduind Banca Germaniei şi Banca Central Europeană. Acum, negocierile din cadrul procesului de pace se vor muta de la politicienii americani, drept în mâinile Comunităţii Europene. Ţările arabe şi-au pierdut de mult încrederea în SUA, dar în special de când au avut loc bombardamente fără rost asupra Afganistanului care au pricinuit suferinţe groaznice miilor de civili.

Comunicatele de presă prin care se anunţa dorinţa miniştrilor de externe francez şi italian ca negocierile pentru formarea noului guvern al Afganistanului să se ţină la Roma, aruncă o lumină asupra situaţiei actuale (până la urmă s-au ţinut la Berlin – n.t.).

În toate lucrurile actuale vedem împlinindu-se multe proorocii referitoare la timpul de sfârşit cu privire la Europa unită, care se ridică din nou ca vechiul Imperiu roman. Israelul a fost sub ocupaţie romană la prima venire a lui Hristos, iar acum are un statut special în cadrul Comunităţii Europene (mai ales din anul 1990).

De asemenea procesul de pace cu Israelul şi în special discuţiile privitoare la statutul Ierusalimului îşi vor urma cursul, până când toţi vor fi de acord şi se va ajunge la legământul arătat în Daniel 9:27. Cu privire la Ierusalim, Vaticanul şi Comunitatea Europeană îşi vor uni poziţiile cu lumea arabă, cerând ca “oraşul sfânt” să fie plasat sub administrare internaţională. În timpul vizitei în Israel din 10 octombrie 2000,Secretarul ONU, Kofi Annan a făcut următoarea afirmaţie: “Decizia privitoare la Ierusalim nu aparţine domnului Barak şi nici domnului Arafat. Comunitatea internaţională va decide statutul Ierusalimului”.O asemeneaafirmaţie vorbeşte mai mult decât cărţi întregi. Întreaga situaţie conduce la ocazia pentru Israel de a construi Templul. În acelaşi timp, Ierusalimul rămâne o “piatră grea” pentru toate neamurile (Zaharia 12:3). După ce se va ajunge la acea pace negociată, va veni o lovitură militară. Guvernul SUA a fost în anii din urmă de partea Israelului, dar de când au avut loc acordurile de la Oslo şi Camp David, ele şi-au dat consimţământul pentru autonomia unor teritorii din Israel. Administraţia Bush a adoptat ideea că atacul asupra SUA a avut loc din cauza Israelului. De aceea, accentul este pus acum pe statul palestinian, iar problema Ierusalimului va fi negociată la masa tratativelor. De ce nu au în vedere politicienii faptul că lumea arabă este de 640 de ori mai mare decât Israelul? Nu ar fi loc destul pentru ca arabii palestinieni să-şi poată găsi un cămin? Chiar şi aceste dezvoltări au loc doar ca Scripturile să se împlinească.

Există doar o singură instituţie spre care privesc toate naţiunile, toţi politicienii, toţi liderii religioşi şi aceasta este Vaticanul. Faptul că atât liderii evrei, altfel destul de sceptici, cât şi delegaţia Frontului pentru Eliberarea Palestinei o primesc bine, va aduce Vaticanul în poziţia de a mijloci pacea în Israel. Acest proces este în desfăşurare la nivel de miniştri de externe. În curând se va împlini “Când vor spune “Pace şi linişte!…”

Douăsprezece ţări din Europa au acum o monedă unică, EURO. În orice oraş din aceste 12 ţări, Viena, Atena, Madrid, Berlin etc, poţi plăti cu aceeaşi bani, nemaifiind nevoie să schimbi banii. Steagul European are 12 stele. Acest simbol a fost preluat în mod oficial din Apocalipsa 12, acolo unde femeia este arătată cu o coroană de 12 stele pe cap. Conform credinţei catolice europene, acest simbol se referă la Maria şi de aceea “Europa Unită” a fost dedicată de papa “inimii sfinte a Mariei”. Este de remarcat că toate cele şapte bancnote de EURO au imprimat pe ele un pod şi continentul european pe o faţă, iar pe cealaltă sunt reprezentări de ferestre şi porţi.

Cezarii romani aveau titlul de “Pontifex Maximus”, care înseamnă “Cel mai mare constructor de poduri”. Când vechea Romă a devenit Roma papală, papii au adoptat titlul de “Pontifex Maximus”, titlu care este în vigoare şi astăzi. Podurile de pe bancnotele EURO arată legăturile dintre continentul european şi restul lumii. Chiar şi steagul şi bancnotele EURO, totul este în linie cu proorocia biblică, care se împlineşte. De acum încolo capitalul comercial mondial nu va mai fi în New York, ci în Europa Centrală. De aceea a trebuit ca World Trade Center din New York să fie distrus, astfel ca întreaga lume să ştie că puterea mondială a venit înapoi în locul în care a început. Din 11 septembrie nimic din SUA şi din întreaga lume nu va mai fi cum a fost. Am trecut în ultima fază a proorociei biblice care devine realitate sub ochii noştri.

Ca să putem înţelege de ce Irakul, una din principalele ţări musulmane, este implicată în mod repetat în evenimentele din regiune, noi trebuie să ne întoarcem din nou la Scriptură. În Apocalipsa 9:13-21 ni se spune despre cei patru îngeri ai judecăţii care sunt legaţi la Râul Eufrat, râu care curge prin Irakul de astăzi. Chiar acolo, în regiunea Basra – care înseamnă “paradis” – a fost leagănul umanităţii. De acolo va veni distrugerea în timpul marelui necaz, distrugere în care îşi va găsi moartea o treime din populaţia pământului. Atacul va fi îndreptat în special împotriva Israelului, dar vor fi implicate toate naţiunile şi vor fi folosite arme chimice şi biologice (Zaharia 12:3, 14:12). SUA nu vor fi scutite de această distrugere. Proorocul sec. XX, William Branham a văzut în anul 1933 unele evenimente din timpul sfârşitului. În ultima sa viziune, el a văzut SUA distruse de un atac militar. “Apoi m-am întors şi am privit, şi am văzut Statele Unite arzând ca un foc înăbuşit – stânci erau aruncate în aer. Şi ardea ca un buştean pus pe foc, ceva care tocmai a fost pus pe foc; am privit şi cât am cuprins cu privirea am văzut cum totul era explodat” (predica “Cele 70 de săptămâni ale lui Daniel” – 6 aug 1961.)

Aşa că văzând toate aceste lucruri şi luând textele profetice din Vechiul şi Noul Testament, noi recunoaştem că totul este pe cale să se împlinească. În al doilea război mondial a avut loc o mare distrugere în care au murit în jur de 60 de milioane de oameni, dar după ce se va declanşa “războiul sfânt”, 2 miliarde de oameni – o treime din populaţia globului - vor pieri.

Cu adâncă recunoştinţă noi putem spune împreună cu apostolul Petru: “Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos.” Apostolul Pavel are în vedere “ziua Domnului care va arde ca un cuptor” şi celelalte lucruri care sunt în legătură cu ea, şi spune: “Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului” (1Tesaloniceni 5:1-5). De când Cuvântul profetic a fost descoperit în mod atât de minunat, el a devenit pentru noi o lumină strălucitoare. Noi suntem cei mai bine informaţi oameni de pe pământ, recunoaştem ziua şi mesajul, căci am găsit har înaintea lui Dumnezeu. Dacă se pregătesc lucrurile care vor veni după ce Mirele îşi va fi luat Mireasa în slavă, cât de aproape este venirea Domnului nostru Isus Hristos! “Şi iată Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!” (Apocalipsa 22:7).

Noi putem afirma cu toată certitudinea “Iată, vine Mirele!” Cu siguranţă ultima chemare răsună până la marginile pământului şi adevărata Evanghelie a Împărăţiei este predicatăpentru mărturie tuturor neamurilor. Fie ca lămpile noastre să ardă şi noi să fim umpluţi cu untdelemnul Duhului Sfânt, să trăim restituirea şi manifestarea finală a puterii lui Dumnezeu. Cu deplină convingere noi putem striga împreună cu apostolul Pavel: “MARANATA, Vino, Doamne Isuse!”

Pentru anul 2002, vă doresc tuturor ca cele mai bogate binecuvântări să devină realitate. Sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru cooperarea cu fraţii slujitori din întreaga lume. Oamenii de pretutindeni şi-l amintesc pe fr. Frank ca pe unul pe care Dumnezeu l-a folosit de la început spre a duce mesajul acestui ceas nu numai în Vestul şi Estul Europei, ci şi în ţările din Africa şi Asia şi în toată lumea. Fraţii din Africa, care au probleme cu învăţătura despre “căsătorie şi divorţ”, ar trebui să dea uitării gândurile lor şi să respecte fiecare cuvânt care ţine de acest subiect, aşa cum o fac cu restul Scripturii. Apostolul Pavel a fost acela care prin trimitere divină a răspuns întrebărilor despre această temă. William Branham a făcut acelaşi lucru. Vă rog fiţi atenţi la singularul din text, lucru pe care se bazează întreaga chestiune: “Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei” (1Corinteni 7:2, 1Tesaloniceni 4:1-5). Toate argumentele trec pe lângă problemă. Întrebările biblice pot primi răspuns numai prin Biblie, la fel şi vechea problemă a căsătoriei şi divorţului şi a recăsătoririi. Aş vrea să mulţumesc fr. Barilier pentru lucrarea din ţările africane.

“El a răspuns: “Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului” (Daniel 12.9). Ceea ce a fost făgăduit pentru ultima perioadă de timp, trebuia pecetluit până la vremea timpului de sfârşit. Doar atunci când vine vremea împlinirii unor proorocii, atunci ne este deschisă înţelegerea ca să vedem şi să rânduim corect evenimentele. Acum, desigur, a sosit vremea. Şi nu va fi nici o zăbavă: “Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui” (Romani 9:28), “Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Încă puţină vreme şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul” (Hagai 2:6, Evrei 12:26).

Proorocul Daniel a văzut în simboluri patru imperii mondiale succesive, în două viziuni, în cap. 2 şi 7. În prima viziune a văzut un om ale cărui părţi ale trupului erau formate din diferite metale. În a doua a văzut caracterul fiecărui imperiu simbolizat printr-o fiară. Descrierile se completează una pe cealaltă şi dau detalii de cea mai mare importanţă. În cap.2 vedem ultimul imperiu în faza finală, reprezentat prin picioare şi chiar degetele de la picioare, parte din fier, parte din lut. Nici această prezentare plină de simboluri nu are nevoie de vreo tâlcuire, căci semnificaţia acesteia este deja descoperită, fiind scris: “Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi” (Daniel 2:40). Ne este spus şi despre două materiale total diferite care formează acest imperiu mondial în timpul sfârşitului, arătând spre puterea de fier a ţărilor Vest–Europene industrializate şi spre economia înapoiată a naţiunilor Est–Europene.

Această unitate trebuie realizată, chiar dacă Estul şi Vestul sunt total diferite ca structură. “Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămânea în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă” (Daniel 2:41,42.) Acest Cuvânt din Scriptură se împlineşte în Uniunea Europeană. Cele două sisteme complet diferite trebuie să se unească, dar nu se amestecă, aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul (Daniel 2:43). Ele se alătură una alteia conform Apocalipsa 17:17 “Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I ducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.” Daniel 2 plasează aceste dezvoltări în mod clar în timpul de sfârşit, căci atunci Domnul Dumnezeul cerului va aşeza Împărăţia Sa care nu va putea fi nimicită (vers. 4).

În Daniel 7 suntem informaţi asupra tuturor detaliilor, pe care le putem doar atinge în această prezentare. Proorocul a văzut cele patru imperii mondiale reprezentate prin patru fiare. Interesul său, pe bună dreptate, a fost îndreptat doar spre ultima dintre ele. Aceasta este informaţia de care avem neapărată nevoie în acest timp: “În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea" (vers.19).

Imperiul roman, care este ultimul imperiu, a început cu domnia lui Cezar Augustus, în anul 30 î.H. Apostolul Pavel, fiind evreu din seminţia lui Beniamin (Romani 11:7) a fost născut ca cetăţean roman (Fapte 22:22-29). În cursul timpului, acest imperiu a fost, nu mai este şi se va ridica din nou: “El mi-a vorbit aşa: “Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi” (Daniel 7:23). Aceasta este o afirmaţie deosebit de clară. Ultima putere va include toate cele trei nivele: politic, economic şi religios, sub o triplă conducere care va supune întreg pământul.

Oricine cunoaşte istoria recentă a Europei, care este atât de importantă pentru profeţia biblică referitoare la timpul de sfârşit, ştie că după al doilea război mondial au rămas două super puteri. La conferinţele de la Teheran, Ialta şi Potsdam lumea a fost împărţită între puterile victorioase în război. Uniunea Sovietică a domnit peste ţările Est Europene, iar SUA au fost răspunzătoare pentru ţările vestice. Germania, principala ţară din centrul Europei şi chiar de pe întregul continent, a fost divizată. Apoi au urmat anii războiului rece.

În 25 martie 1957, la Roma, a fost semnată de către ţările Vest Europene înţelegerea pentru formarea Pieţei Comune, cunoscută ca “Tratatele Romane”. În 1960 a avut loc criza rachetelor din Cuba, care a dus războiul rece la apogeu. Pe 13 octombrie 1960, secretarul general al URSS, Nikita Hruşciov şi-a scos pantoful din picior şi a bătut în pupitrul său de la Conferinţa ONU, strigând cu voce puternică: “Nu vom admite niciodată! Nu vom admite niciodată!” În august 1961 încercarea de putere a celor două super puteri a avut loc la Berlin, atunci când tancurile ruseşti s-au îndreptat spre punctul de trecere “Charlie” (dintre Berlinul de Est şi cel de Vest) şi cele americane au stat chiar în faţa lor, încărcate cu muniţie de război. Numai mâna Domnului a împiedicat o confruntare militară.

În 1978 Karol Woitila din Polonia – ţară Est Europeană – a fost ales ca Papa Ioan Paul al II-lea, cel care va rămâne în istorie ca un papă al păcii. În 1985 Mihail Gorbaciov a preluat puterea la Moscova. Procesul de pace era deja în mişcare cu Leh Valensa, cel care susţinut de Vatican, a pregătit grevele de la şantierele navale din Gdansk împotriva guvernului comunist. Străpungerea a venit odată cu marşurile bisericii protestante împotriva sistemului comunist care au avut loc în zilele de luni în oraşele Est Germane ale anului 1989. 9 noiembrie 1989 a fost o zi istorică atunci când Poarta Brandemburg din Berlin a fost deschisă şi zidul Berlinului a fost dărâmat. În anii 1989-1990, comunismul a fost învins în Europa şi toate statele care erau sub dominaţia sovietică şi-au câştigat independenţa, iar Germania s-a reunificat.

În septembrie 2001, la câteva zile după atacul asupra SUA, Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a vorbit în faţa parlamentului german, în BUNDESTAG-ul din Berlin. Cunoscând foarte bine limba germană, el a început cu: “Războiul rece s-a sfârşit pentru totdeauna. Am intrat într-o nouă fază a relaţiilor dintre Est şi Vest. Cu toţii suntem o parte a Europei unite.”

De la începutul anilor 1990, una din super puteri n-a mai contat şi procesul de unificare, în care ţările Est Europene au fost incluse, şi-a început cursul. Pe 11 septembrie 2001 a fost lansat un atac împotriva USA, nu numai împotriva celor două turnuri din New York şi a Pentagonului din Washington. Atacul a fost o lovitură împotriva singurei super puteri care a mai rămas. Apocalipsa13 vorbeşte despre această putere, care nu a ieşit din mare, care reprezintă mulţimi şi popoare (Apocalipsa 17:15) care trăiesc în Europa, ci iese din pământ, având două coarne de miel. În proorocia biblică, coarnele simbolizează o putere deosebită. Capul reprezintă conducerea. Este o naţiune creştin protestantă cu putere politică şi economică, dar nu este o putere religioasă. La sfârşit, limbajul ei va fi la fel cu cel al fiarei dintâi şi astfel va influenţa întreg pământul să recunoască actuala şi ultima putere mondială , “Europa unită”.

Timpul SUA de a juca rolul de poliţist mondial şi de a acţiona ca o super putere, s-a încheiat. Proorocia pentru timpul de sfârşit se împlineşte acum cu “Statele Unite ale Europei”, cu Roma ca şi capitală şi reşedinţă a puterii religioase mondiale, fiind recunoscută de toţi liderii politici şi religioşi şi de toate sistemele de pe pământ şi cu Frankfurt, Germania, ca şi capitală financiară, găzduind Banca Germaniei şi Banca Central Europeană. Acum, negocierile din cadrul procesului de pace se vor muta de la politicienii americani, drept în mâinile Comunităţii Europene. Ţările arabe şi-au pierdut de mult încrederea în SUA, dar în special de când au avut loc bombardamente fără rost asupra Afganistanului care au pricinuit suferinţe groaznice miilor de civili.

Comunicatele de presă prin care se anunţa dorinţa miniştrilor de externe francez şi italian ca negocierile pentru formarea noului guvern al Afganistanului să se ţină la Roma, aruncă o lumină asupra situaţiei actuale (până la urmă s-au ţinut la Berlin – n.t.).

În toate lucrurile actuale vedem împlinindu-se multe proorocii referitoare la timpul de sfârşit cu privire la Europa unită, care se ridică din nou ca vechiul Imperiu roman. Israelul a fost sub ocupaţie romană la prima venire a lui Hristos, iar acum are un statut special în cadrul Comunităţii Europene (mai ales din anul 1990).

De asemenea procesul de pace cu Israelul şi în special discuţiile privitoare la statutul Ierusalimului îşi vor urma cursul, până când toţi vor fi de acord şi se va ajunge la legământul arătat în Daniel 9:27. Cu privire la Ierusalim, Vaticanul şi Comunitatea Europeană îşi vor uni poziţiile cu lumea arabă, cerând ca “oraşul sfânt” să fie plasat sub administrare internaţională. În timpul vizitei în Israel din 10 octombrie 2000,  Secretarul ONU, Kofi Annan a făcut următoarea afirmaţie: “Decizia privitoare la Ierusalim nu aparţine domnului Barak şi nici domnului Arafat. Comunitatea internaţională va decide statutul Ierusalimului”.  O asemenea  afirmaţie vorbeşte mai mult decât cărţi întregi. Întreaga situaţie conduce la ocazia pentru Israel de a construi Templul. În acelaşi timp, Ierusalimul rămâne o “piatră grea” pentru toate neamurile (Zaharia 12:3). După ce se va ajunge la acea pace negociată, va veni o lovitură militară. Guvernul SUA a fost în anii din urmă de partea Israelului, dar de când au avut loc acordurile de la Oslo şi Camp David, ele şi-au dat consimţământul pentru autonomia unor teritorii din Israel. Administraţia Bush a adoptat ideea că atacul asupra SUA a avut loc din cauza Israelului. De aceea, accentul este pus acum pe statul palestinian, iar problema Ierusalimului va fi negociată la masa tratativelor. De ce nu au în vedere politicienii faptul că lumea arabă este de 640 de ori mai mare decât Israelul? Nu ar fi loc destul pentru ca arabii palestinieni să-şi poată găsi un cămin? Chiar şi aceste dezvoltări au loc doar ca Scripturile să se împlinească.

Există doar o singură instituţie spre care privesc toate naţiunile, toţi politicienii, toţi liderii religioşi şi aceasta este Vaticanul. Faptul că atât liderii evrei, altfel destul de sceptici, cât şi delegaţia Frontului pentru Eliberarea Palestinei o primesc bine, va aduce Vaticanul în poziţia de a mijloci pacea în Israel. Acest proces este în desfăşurare la nivel de miniştri de externe. În curând se va împlini “Când vor spune “Pace şi linişte!…”

Douăsprezece ţări din Europa au acum o monedă unică, EURO. În orice oraş din aceste 12 ţări, Viena, Atena, Madrid, Berlin etc, poţi plăti cu aceeaşi bani, nemaifiind nevoie să schimbi banii. Steagul European are 12 stele. Acest simbol a fost preluat în mod oficial din Apocalipsa 12, acolo unde femeia este arătată cu o coroană de 12 stele pe cap. Conform credinţei catolice europene, acest simbol se referă la Maria şi de aceea “Europa Unită” a fost dedicată de papa “inimii sfinte a Mariei”. Este de remarcat că toate cele şapte bancnote de EURO au imprimat pe ele un pod şi continentul european pe o faţă, iar pe cealaltă sunt reprezentări de ferestre şi porţi.

Cezarii romani aveau titlul de “Pontifex Maximus”, care înseamnă “Cel mai mare constructor de poduri”. Când vechea Romă a devenit Roma papală, papii au adoptat titlul de “Pontifex Maximus”, titlu care este în vigoare şi astăzi. Podurile de pe bancnotele EURO arată legăturile dintre continentul european şi restul lumii. Chiar şi steagul şi bancnotele EURO, totul este în linie cu proorocia biblică, care se împlineşte. De acum încolo capitalul comercial mondial nu va mai fi în New York, ci în Europa Centrală. De aceea a trebuit ca World Trade Center din New York să fie distrus, astfel ca întreaga lume să ştie că puterea mondială a venit înapoi în locul în care a început. Din 11 septembrie nimic din SUA şi din întreaga lume nu va mai fi cum a fost. Am trecut în ultima fază a proorociei biblice care devine realitate sub ochii noştri.

Ca să putem înţelege de ce Irakul, una din principalele ţări musulmane, este implicată în mod repetat în evenimentele din regiune, noi trebuie să ne întoarcem din nou la Scriptură. În Apocalipsa 9:13-21 ni se spune despre cei patru îngeri ai judecăţii care sunt legaţi la Râul Eufrat, râu care curge prin Irakul de astăzi. Chiar acolo, în regiunea Basra – care înseamnă “paradis” – a fost leagănul umanităţii. De acolo va veni distrugerea în timpul marelui necaz, distrugere în care îşi va găsi moartea o treime din populaţia pământului. Atacul va fi îndreptat în special împotriva Israelului, dar vor fi implicate toate naţiunile şi vor fi folosite arme chimice şi biologice (Zaharia 12:3, 14:12). SUA nu vor fi scutite de această distrugere. Proorocul sec. XX, William Branham a văzut în anul 1933 unele evenimente din timpul sfârşitului. În ultima sa viziune, el a văzut SUA distruse de un atac militar. “Apoi m-am întors şi am privit, şi am văzut Statele Unite arzând ca un foc înăbuşit – stânci erau aruncate în aer. Şi ardea ca un buştean pus pe foc, ceva care tocmai a fost pus pe foc; am privit şi cât am cuprins cu privirea am văzut cum totul era explodat” (predica “Cele 70 de săptămâni ale lui Daniel” – 6 aug 1961.)

Aşa că văzând toate aceste lucruri şi luând textele profetice din Vechiul şi Noul Testament, noi recunoaştem că totul este pe cale să se împlinească. În al doilea război mondial a avut loc o mare distrugere în care au murit în jur de 60 de milioane de oameni, dar după ce se va declanşa “războiul sfânt”, 2 miliarde de oameni – o treime din populaţia globului - vor pieri.

Cu adâncă recunoştinţă noi putem spune împreună cu apostolul Petru: “Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos.” Apostolul Pavel are în vedere “ziua Domnului care va arde ca un cuptor” şi celelalte lucruri care sunt în legătură cu ea, şi spune: “Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului” (1Tesaloniceni 5:1-5). De când Cuvântul profetic a fost descoperit în mod atât de minunat, el a devenit pentru noi o lumină strălucitoare. Noi suntem cei mai bine informaţi oameni de pe pământ, recunoaştem ziua şi mesajul, căci am găsit har înaintea lui Dumnezeu. Dacă se pregătesc lucrurile care vor veni după ce Mirele îşi va fi luat Mireasa în slavă, cât de aproape este venirea Domnului nostru Isus Hristos! “Şi iată Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!” (Apocalipsa 22:7).

Noi putem afirma cu toată certitudinea “Iată, vine Mirele!” Cu siguranţă ultima chemare răsună până la marginile pământului şi adevărata Evanghelie a Împărăţiei este predicată  pentru mărturie tuturor neamurilor. Fie ca lămpile noastre să ardă şi noi să fim umpluţi cu untdelemnul Duhului Sfânt, să trăim restituirea şi manifestarea finală a puterii lui Dumnezeu. Cu deplină convingere noi putem striga împreună cu apostolul Pavel: “MARANATA, Vino, Doamne Isuse!”

Pentru anul 2002, vă doresc tuturor ca cele mai bogate binecuvântări să devină realitate. Sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru cooperarea cu fraţii slujitori din întreaga lume. Oamenii de pretutindeni şi-l amintesc pe fr. Frank ca pe unul pe care Dumnezeu l-a folosit de la început spre a duce mesajul acestui ceas nu numai în Vestul şi Estul Europei, ci şi în ţările din Africa şi Asia şi în toată lumea. Fraţii din Africa, care au probleme cu învăţătura despre “căsătorie şi divorţ”, ar trebui să dea uitării gândurile lor şi să respecte fiecare cuvânt care ţine de acest subiect, aşa cum o fac cu restul Scripturii. Apostolul Pavel a fost acela care prin trimitere divină a răspuns întrebărilor despre această temă. William Branham a făcut acelaşi lucru. Vă rog fiţi atenţi la singularul din text, lucru pe care se bazează întreaga chestiune: “Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei” (1Corinteni 7:2, 1Tesaloniceni 4:1-5). Toate argumentele trec pe lângă problemă. Întrebările biblice pot primi răspuns numai prin Biblie, la fel şi vechea problemă a căsătoriei şi divorţului şi a recăsătoririi. Aş vrea să mulţumesc fr. Barilier pentru lucrarea din ţările africane.