Un glas răsună: Ascultați, popoare, toate: „În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui” (Zah. 12:3).

În 6 decembrie 2017, odată cu recunoașterea Ierusalimului ca oraș capitală a Israelului și cu promisiunea de a muta Ambasada Americană acolo, președintele Statelor Unite, Donald Trump a atins un subiect major de dispută. Doar câteva zile mai târziu, Adunarea Generală a ONU a emis o rezoluție prin care cere de urgență Statelor Unite să anuleze recunoașterea Ierusalimului ca oraș capitală a Israelului. Rezoluția a fost inițiată de Turcia și Yemen. Printre cele 128 de state care au votat în favoarea acestei rezoluții au fost Arabia Saudită, Egipt și Kuweit, la fel Germania, Franța și Marea Britanie

Toți politicienii și conducătorii ar trebui sa arunce o privire în istorie:

Chiar din vremea lor, Avraam și Isaac au mers pe muntele Moria ca să aducă lui Dumnezeu o jertfă personală (Gen. 22). Acesta este muntele Templului din Ierusalim. Ierusalimul este menționat în Biblie de 780 de ori.

David a cumpărat locul ariei, o parcelă situată pe muntele Moria, de la Ornan iebusitul și a plătit pe ea șase sute de sicli de aur (1Cr. 21:25). Apoi el a decis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel” (1Cr. 22:1).

Acum trei mii de ani, David a domnit timp de treizeci și trei de ani la Ierusalim; fiul său, Solomon, a stăpânit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Solomon a zidit acolo Templul din porunca directă a lui Dumnezeu. Obiectivul principal era chivotul legământului, în care se găsea Cuvântul lui Dumnezeu: „Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului” (1Împ. 8:21). Conform 1 Împ. 8, slava supranaturală a umplut în mod vizibil Templul construit. A fost decizia lui Dumnezeu de a face Ierusalimul capitala Israelului. Nu există astăzi nicio capitală în lume care să fie la fel de veche ca Ierusalimul.

Din vremea lui Avraam, Isaac și Iacov, israeliții au fost un popor deosebit, moștenirea DOMNULUI Dumnezeu. Pentru acest timp, lor le-a fost dată următoarea făgăduință: „Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră” (Ez. 36:24).

„Căci DOMNUL va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov” (Isa. 14:1).

„De aceea, aşa vorbeşte DOMNUL Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel ...Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri” (Ez. 39:25+27).

În Luca 21:24, DOMNUL a spus: „...şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor”.

Isaia a prorocit: „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei DOMNULUI va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: «Veniţi să ne suim la muntele DOMNULUI, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui». Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul DOMNULUI” (Isa. 2:2-3).

„DOMNUL va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul” (Zah. 2:12). Amin.

„Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns...” (Isa. 66:10).

La începutul Împărăției de o mie de ani, DOMNUL Dumnezeu va pune picioarele pe muntele Măslinilor: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit...” (Zah. 14:4). Atunci cei douăzeci și patru de bătrâni se vor închina lui Dumnezeu cu cuvintele: „Îţi mulţumim, DOAMNE Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti” (Apoc. 11:17).

În decembrie 1917, spre sfârșitul Primului Război Mondial, generalul Allenby a ocupat orașul Ierusalim, care fusese sub stăpânire otomană timp de patru sute de ani. De atunci, întreaga regiune – cunoscută ca Transiordania – a intrat sub administrare britanică până în anul 1948. Nu a existat niciodată vreun stat palestinian.

În 14 mai 1948, Ben-Gurion a proclamat Statul Israel. Până în anul 1979, toate grupurile etnice au trăit acolo împreună în pace. Doar atunci când Ayatolahul Khomeini l-a detronat pe Șahul Persiei, care era un prieten al Israelului, a început noul stăpânitor să declare ostilitatea Iranului față de Israel. Până la izbucnirea celei de a doua Intifade în anul 2000, noi puteam călători în Fâșia Gaza cu grupul nostru de turiști. Din nefericire, acest lucru nu mai este posibil acum.

În anul 1980, Parlamentul israelian a adoptat „Legea de bază privind capitala Ierusalim” în care se proclamă Ierusalimul ca fiind capitala veșnică și indivizibilă a Israelului.

În 2 ianuarie 2018, Knesset-ul a modificat vechiul acord din 1980 și a aprobat actul normativ numit Ierusalimul Unit. În el se declară că orice decizie privitoare la statutul Ierusalimului poate fi luată doar cu votul unei majorități de două treimi dintre deputații Knesset-ului.

A început o nouă eră: Ierusalimul a devenit acum în mod clar o piatră grea. După declarația lui Donald Trump, Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a făcut o vizită în 11 decembrie 2017 la sediul Uniunii Europene din Bruxelles. Acolo el a dat o scurtă declarație și a fost umilit și primit cu dispreț. În numele Uniunii Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Federica Mogherini cere o retragere a Declarației Trump. În mod evident, puterea mondială „Statele Unite ale Americii” trebuie să fie înlocuită cu „Statele Unite ale Europei”. Acestea sunt aspirațiile în cadrul UE – al cărei certificat de naștere este „Tratatul de la Roma” – și care trebuie împlinite până în 2025. Conform profeției biblice, aceasta va fi cea de a patra mare împărăție, ultima putere mondială, așa cum a fost văzută dinainte de către prorocul Daniel.

În luna mai 2018 vor fi șaptezeci de ani de la înființarea Statului Israel. La vremea câștigării statalității sale, Israelul avea 850.000 de locuitori, iar după numai zece ani numărul lor s-a dublat. În anul 1990, populația era de 4.500.000. Astăzi este de aproximativ 8,7 milioane.

Procesul de pace își va urma cursul astfel încât să se împlinească următoarele: „Când vor zice: «Pace şi linişte!», atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare” (1Tes. 5:3).

Dar și ceea ce a prorocit prorocul Ioel se va petrece: „Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile şi le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea” (Ioel 3:1-2).

Noi trăim în mijlocul împlinirii prorociei biblice referitoare la timpul de sfârșit. Este mare păcat că miniștrii de externe din UE și mulți dintre șefii de stat nu respectă decizia lui Dumnezeu.

De la începutul anului 2018 noi avem mari așteptări și ne încredem că DOMNUL cel credincios Își va încheia lucrarea de răscumpărare cu Biserica dintre neamuri și ne va răpi, așa cum este scris: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. 4:17). Nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, așa că noi trebuie să fim gata în orice vreme. După aceea, El va încheia lucrarea Lui cu Israelul prin slujba celor doi proroci (Apoc. 11) și va începe Împărăția Sa de o mie de ani. Amin.

„Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: «Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor»” (Apoc. 11:15).

Din însărcinarea Lui,

Br. Frank

Un glas răsună: Ascultați, popoare, toate: *„În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui”* (Zah. 12:3).

În 6 decembrie 2017, odată cu recunoașterea Ierusalimului ca oraș capitală a Israelului și cu promisiunea de a muta Ambasada Americană acolo, președintele Statelor Unite, Donald Trump a atins un subiect major de dispută. Doar câteva zile mai târziu, Adunarea Generală a ONU a emis o rezoluție prin care cere de urgență Statelor Unite să anuleze recunoașterea Ierusalimului ca oraș capitală a Israelului. Rezoluția a fost inițiată de Turcia și Yemen. Printre cele 128 de state care au votat în favoarea acestei rezoluții au fost Arabia Saudită, Egipt și Kuweit, la fel Germania, Franța și Marea Britanie

Toți politicienii și conducătorii ar trebui sa arunce o privire în istorie:

Chiar din vremea lor, Avraam și Isaac au mers pe muntele Moria ca să aducă lui Dumnezeu o jertfă personală (Gen. 22). Acesta este muntele Templului din Ierusalim. Ierusalimul este menționat în Biblie de 780 de ori.

David a cumpărat locul ariei, o parcelă situată pe muntele Moria, de la Ornan iebusitul și a plătit pe ea șase sute de sicli de aur (1Cr. 21:25). Apoi el a decis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel” (1Cr. 22:1).

Acum trei mii de ani, David a domnit timp de treizeci și trei de ani la Ierusalim; fiul său, Solomon, a stăpânit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Solomon a zidit acolo Templul din porunca directă a lui Dumnezeu. Obiectivul principal era chivotul legământului, în care se găsea Cuvântul lui Dumnezeu: „Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului” (1Împ. 8:21). Conform 1 Împ. 8, slava supranaturală a umplut în mod vizibil Templul construit. A fost decizia lui Dumnezeu de a face Ierusalimul capitala Israelului. Nu există astăzi nicio capitală în lume care să fie la fel de veche ca Ierusalimul.

Din vremea lui Avraam, Isaac și Iacov, israeliții au fost un popor deosebit, moștenirea DOMNULUI Dumnezeu. Pentru acest timp, lor le-a fost dată următoarea făgăduință: „Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră” (Ez. 36:24).

„Căci DOMNUL va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov” (Isa. 14:1).

„De aceea, aşa vorbeşte DOMNUL Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel ...Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri” (Ez. 39:25+27).

În Luca 21:24, DOMNUL a spus: „...şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor”.

Isaia a prorocit: „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei DOMNULUI va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: «Veniţi să ne suim la muntele DOMNULUI, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui». Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul DOMNULUI” (Isa. 2:2-3).

„DOMNUL va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul” (Zah. 2:12). Amin.

„Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns...” (Isa. 66:10).

La începutul Împărăției de o mie de ani, DOMNUL Dumnezeu va pune picioarele pe muntele Măslinilor: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit...” (Zah. 14:4). Atunci cei douăzeci și patru de bătrâni se vor închina lui Dumnezeu cu cuvintele: „Îţi mulţumim, DOAMNE Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti” (Apoc. 11:17).

În decembrie 1917, spre sfârșitul Primului Război Mondial, generalul Allenby a ocupat orașul Ierusalim, care fusese sub stăpânire otomană timp de patru sute de ani. De atunci, întreaga regiune – cunoscută ca Transiordania – a intrat sub administrare britanică până în anul 1948. Nu a existat niciodată vreun stat palestinian.

În 14 mai 1948, Ben-Gurion a proclamat Statul Israel. Până în anul 1979, toate grupurile etnice au trăit acolo împreună în pace. Doar atunci când Ayatolahul Khomeini l-a detronat pe Șahul Persiei, care era un prieten al Israelului, a început noul stăpânitor să declare ostilitatea Iranului față de Israel. Până la izbucnirea celei de a doua Intifade în anul 2000, noi puteam călători în Fâșia Gaza cu grupul nostru de turiști. Din nefericire, acest lucru nu mai este posibil acum.

În anul 1980, Parlamentul israelian a adoptat „Legea de bază privind capitala Ierusalim” în care se proclamă Ierusalimul ca fiind capitala veșnică și indivizibilă a Israelului.

În 2 ianuarie 2018, Knesset-ul a modificat vechiul acord din 1980 și a aprobat actul normativ numit Ierusalimul Unit. În el se declară că orice decizie privitoare la statutul Ierusalimului poate fi luată doar cu votul unei majorități de două treimi dintre deputații Knesset-ului.

A început o nouă eră: Ierusalimul a devenit acum în mod clar o piatră grea. După declarația lui Donald Trump, Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a făcut o vizită în 11 decembrie 2017 la sediul Uniunii Europene din Bruxelles. Acolo el a dat o scurtă declarație și a fost umilit și primit cu dispreț. În numele Uniunii Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Federica Mogherini cere o retragere a Declarației Trump. În mod evident, puterea mondială „Statele Unite ale Americii” trebuie să fie înlocuită cu „Statele Unite ale Europei”. Acestea sunt aspirațiile în cadrul UE – al cărei certificat de naștere este „Tratatul de la Roma” – și care trebuie împlinite până în 2025. Conform profeției biblice, aceasta va fi cea de a patra mare împărăție, ultima putere mondială, așa cum a fost văzută dinainte de către prorocul Daniel.

În luna mai 2018 vor fi șaptezeci de ani de la înființarea Statului Israel. La vremea câștigării statalității sale, Israelul avea 850.000 de locuitori, iar după numai zece ani numărul lor s-a dublat. În anul 1990, populația era de 4.500.000. Astăzi este de aproximativ 8,7 milioane.

Procesul de pace își va urma cursul astfel încât să se împlinească următoarele: „Când vor zice: «Pace şi linişte!», atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare” (1Tes. 5:3).

Dar și ceea ce a prorocit prorocul Ioel se va petrece: „Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile şi le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea” (Ioel 3:1-2).

Noi trăim în mijlocul împlinirii prorociei biblice referitoare la timpul de sfârșit. Este mare păcat că miniștrii de externe din UE și mulți dintre șefii de stat nu respectă decizia lui Dumnezeu.

De la începutul anului 2018 noi avem mari așteptări și ne încredem că DOMNUL cel credincios Își va încheia lucrarea de răscumpărare cu Biserica dintre neamuri și ne va răpi, așa cum este scris: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. 4:17). Nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, așa că noi trebuie să fim gata în orice vreme. După aceea, El va încheia lucrarea Lui cu Israelul prin slujba celor doi proroci (Apoc. 11) și va începe Împărăția Sa de o mie de ani. Amin.

„Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: «Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor»” (Apoc. 11:15).

Din însărcinarea Lui,

Br. Frank