Răspuns: Este destul de ciudat că aproape jumătate din întrebări sunt legate într-un fel sau altul de Apocalipsa, cap. 10. Încă o dată, trebuie să fim foarte atenţi la ce a spus el. Întotdeauna a vorbit la plural când s-a referit la Apocalipsa 10:7, întotdeauna a vorbit despre „taine”, şi nu despre singura „taină”, care este „taina lui Dumnezeu”. Fratele Branham a făcut aceasta pentru că era mesagerul ultimei epoci a bisericii, prin care au fost descoperite toate tainele ascunse în Cuvânt. În predica lui, „Domnilor, acesta este timpul?”, din 30 decembrie, 1962, el menţionează foarte clar 17 dintre tainele care au fost descoperite, începând cu „taina Împărăţiei cerului” şi încheind cu „taina Stâlpului de foc care se întoarce”. Isus Hristos este taina lui Dumnezeu. Aceasta o găsim confirmată în 1 Timotei 3:16, unde citim despre „taina lui Dumnezeu”, la singular. Evreii n-au acceptat descoperirea şi manifestarea singurului Dumnezeu adevărat în Isus Hristos şi nu o văd până în ziua de astăzi, în timp ce Biserica Nou- testamentară a cunoscut taina lui Dumnezeu de la început (Coloseni 2:2-3; ş.a.).

În clipa în care această mare taină a lui Dumnezeu se va încheia, vor fi incluşi şi evreii în planul de mântuire, aşa cum le-a fost descoperit slujitorilor Săi, prorocii. Când se face referire la Biserica Nou-testamentară, noi citim despre apostoli şi proroci (Efeseni 3:5; ş.a.), pentru că Biserica lui Isus Hristos este zidită pe temelia apostolilor şi a prorocilor (Efeseni 2:20). Dar când ceva le este destinat evreilor, atunci se aplică în mod deosebit, „după cum le-a fost descoperit slujitorilor Săi, proroci.”

După anunţul din Apocalipsa 10:7, Ioan a trebuit să mănânce cartea deschisă şi i-a fost dată porunca: „Tu trebuie să proroceşti din nou…” În capitolul 11, cei doi proroci pentru Israel prorocesc timp de 42 de luni în Ierusalim, adică timp de trei ani şi jumătate. Nu este suficient de clar?

În capitolele 8 şi 9, sunt descrise judecăţile celor şase trâmbiţe, iar în capitolul 10 este vestită a şaptea trâmbiţă. Împlinirea propriu-zisă urmează în capitolul 11, de la versetul 15: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Noi trebuie să respectăm ordinea divină care ne este arătată în Cuvântul lui Dumnezeu. Imediat după ce sună cea de-a şaptea trâmbiţă, citim despre mânia care urmează să vină şi despre timpul judecăţii şi despre cum va răsplăti „pe robii Tăi proroci, pe sfinţi…” (Apocalipsa 11:15-19).

Trebuie remarcat că, în legătură cu a şaptea pecete şi cei şapte îngeri cu trâmbiţe, cuvântul evreiesc „shofar” pentru trâmbiţă este folosit de 11 ori de la capitolul 8, versetul 2, trecând prin capitolele 9 şi 10:7, până la capitolul 11, versetul 15. Ultimele trei trâmbiţe sunt vestite în Apocalipsa 8:13 şi sunt numite „sunete”, ca în Apocalipsa 10:7: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri, care au să mai sune”, „ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna…”

Răspuns: Este destul de ciudat că aproape jumătate din întrebări sunt legate într-un fel sau altul de Apocalipsa, cap. 10. Încă o dată, trebuie să fim foarte atenţi la ce a spus el. Întotdeauna a vorbit la plural când s-a referit la Apocalipsa 10:7, întotdeauna a vorbit despre „taine”, şi nu despre singura „taină”, care este „taina lui Dumnezeu”. Fratele Branham a făcut aceasta pentru că era mesagerul ultimei epoci a bisericii, prin care au fost descoperite toate tainele ascunse în Cuvânt. În predica lui, „Domnilor, acesta este timpul?”, din 30 decembrie, 1962, el menţionează foarte clar 17 dintre tainele care au fost descoperite, începând cu „taina Împărăţiei cerului” şi încheind cu „taina Stâlpului de foc care se întoarce”. Isus Hristos este taina lui Dumnezeu. Aceasta o găsim confirmată în 1 Timotei 3:16, unde citim despre „taina lui Dumnezeu”, la singular. Evreii n-au acceptat descoperirea şi manifestarea singurului Dumnezeu adevărat în Isus Hristos şi nu o văd până în ziua de astăzi, în timp ce Biserica Nou- testamentară a cunoscut taina lui Dumnezeu de la început (Coloseni 2:2-3; ş.a.).

În clipa în care această mare taină a lui Dumnezeu se va încheia, vor fi incluşi şi evreii în planul de mântuire, aşa cum le-a fost descoperit slujitorilor Săi, prorocii. Când se face referire la Biserica Nou-testamentară, noi citim despre apostoli şi proroci (Efeseni 3:5; ş.a.), pentru că Biserica lui Isus Hristos este zidită pe temelia apostolilor şi a prorocilor (Efeseni 2:20). Dar când ceva le este destinat evreilor, atunci se aplică în mod deosebit, „după cum le-a fost descoperit slujitorilor Săi, proroci.”

După anunţul din Apocalipsa 10:7, Ioan a trebuit să mănânce cartea deschisă şi i-a fost dată porunca: „Tu trebuie să proroceşti din nou…” În capitolul 11, cei doi proroci pentru Israel prorocesc timp de 42 de luni în Ierusalim, adică timp de trei ani şi jumătate. Nu este suficient de clar?

În capitolele 8 şi 9, sunt descrise judecăţile celor şase trâmbiţe, iar în capitolul 10 este vestită a şaptea trâmbiţă. Împlinirea propriu-zisă urmează în capitolul 11, de la versetul 15: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Noi trebuie să respectăm ordinea divină care ne este arătată în Cuvântul lui Dumnezeu. Imediat după ce sună cea de-a şaptea trâmbiţă, citim despre mânia care urmează să vină şi despre timpul judecăţii şi despre cum va răsplăti „pe robii Tăi proroci, pe sfinţi…” (Apocalipsa 11:15-19).

Trebuie remarcat că, în legătură cu a şaptea pecete şi cei şapte îngeri cu trâmbiţe, cuvântul evreiesc „shofar” pentru trâmbiţă este folosit de 11 ori de la capitolul 8, versetul 2, trecând prin capitolele 9 şi 10:7, până la capitolul 11, versetul 15. Ultimele trei trâmbiţe sunt vestite în Apocalipsa 8:13 şi sunt numite „sunete”, ca în Apocalipsa 10:7: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri, care au să mai sune”, „ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna…”