Noi trăim cu adevărat în ultima perioadă dinaintea revenirii lui Isus Hristos. Vedem cu ochii noștri și auzim cu urechile noastre cum se împlinește prorocia biblică în timpul nostru – fie că este vorba de întoarcerea poporului Israel în țara lui, de războaie și tulburare, de cutremure, foamete și epidemii. Toate acestea au fost prezise de Domnul nostru (Luca 21). Ne confruntăm cu încălzirea globală, schimbarea climatică și cu tot felul de dezastre naturale. Din cauza noului virus, cunoscut sub numele de „Corona” și care s-a răspândit în întreaga lume, totul s-a schimbat pe pământ și nu va mai fi niciodată la fel ca înainte.

Semnul principal pentru timpul de sfârșit este întoarcerea poporului Israel în Țara făgăduită: „Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor…”(Is. 14:1). Acest Cuvânt s-a împlinit în fața ochilor noștri. Statul Israel a revenit la existență în anul 1948. Recent, procesul de pace din Orientul Mijlociu a revenit în actualitate. În septembrie 2020, Emiratele Arabe Unite și Bahreinul au semnat un acord de pace cu Israelul, așa numitul „Acordul Avraam”, la fel cum au făcut deja Egiptul în 1979 și Iordania în 1994. Alte țări islamice și multe altele vor urma în curând. Se așteaptă străpungerea finală pentru pacea din Orientul Mijlociu printr-o reconciliere între Arabia Saudită și Israel – până când se va încheia legământul descris în Daniel 9:27.

După toate tratatele parțiale cu Israel, în cele din urmă, prin intermediul celei mai înalte autorități acceptate în întreaga lume, va fi încheiat tratatul despre care vorbește Daniel. Aceasta va fi doar o pace aparentă și atunci când se va încheia, „...vor zice: «Pace și liniște! (siguranță – lb. germană)», atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare”(1Tes. 5:3). În știrile zilnice putem urmări cum înaintează procesul de pace.

Răpirea și încheierea legământului de pace se vor întâmpla aproape în același timp. Odată cu răpirea se încheie timpul de har pentru neamuri și încep ultimii șapte ani dinaintea împărăției de o mie de ani. Conform Apoc. 11, în timpul primilor trei ani și jumătate se vor ridica cei doi proroci prin slujba cărora va avea loc pecetluirea celor 144.000 din cele 12 seminții ale lui Israel. La mijlocul ultimilor șapte ani va fi rupt legământul, va începe necazul cel mare și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri pentru încă 42 de luni (Apoc. 11:2).

La revenirea Domnului va avea loc învierea celor ce au adormit în Hristos (1Tes. 4:13-18). Apocalipsa 20:4-6 vorbește despre învierea martirilor care vin din necazul cel mare (Apoc. 7:13-14). Ei nu vor avea parte de răpire și de ospățul de nuntă, dar ei vor avea parte de împărăția de o mie de ani: „Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani”(Apoc. 20:4-6). Toți ceilalți vor avea parte doar de a doua înviere, după o mie de ani, atunci când va avea loc ultima judecată (Apoc. 20:11-15).

Nu dorim să aprofundăm aceste teme, dar recunoaștem cât de înaintat este timpul de sfârșit. Vrem ca adevărații credincioși să fie gata pentru a avea parte de răpire (1Tes. 4:13-18). Văzând tot ce se întâmplă acum, noi putem face ceea ce a spus Domnul nostru: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea (răscumpărarea – lb. germană) voastră se apropie”(Luca 21:28).

Putem spune de nenumărate ori: astăzi s-a împlinit scriptura aceasta și aceea înaintea ochilor noștri! În Matei 24:14 Domnul nostru a spus: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul”.

Adevărata Evanghelie veșnic valabilă a lui Isus Hristos nu a fost purtată niciodată în toată lumea ca în acest timp. În trecut, chiar înainte dar în special după Reformă, au avut loc repetate treziri duhovnicești, dar nici una nu a inclus vestirea Evangheliei depline, originale sub ungerea Duhului Sfânt ca la început, atunci când a fost înființată Adunarea Nou Testamentară.

Evanghelia, cu toate învățăturile biblice, cum ar fi dumnezeirea, botezul în apă, Cina Domnului, etc., trebuie să corespundă acum sută la sută cu cea de la început. Doar s-a spus despre Domnul și Mântuitorul nostru: „...Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime”(Fapte 3:21).

În timpul nostru, mulți evangheliști, până la mișcarea carismatică, au predicat propria lor evanghelie. Dar ei toți au trecut pe lângă cea mai importantă făgăduință care trebuia să se împlinească înaintea revenirii lui Hristos. Așa cum planul lui Dumnezeu de mântuire a început în Noul Testament cu împlinirea prorociei biblice, la fel se va încheia cu împlinirea prorociei biblice.

În Marcu 1 citim: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. După cum este scris în prorocul Isaia: «Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea …(Mal. 3:1a) glasul celui ce strigă în pustiu: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările’» (Is. 40:3), a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan”(vers. 1-5).

Bărbatul lui Dumnezeu a putut spune celor ce au crezut mesajul lui: „Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt”(vers. 8). Când a venit Isus, El a predicat: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”(vers. 15).

În prima sa predică după revărsarea Duhului Sfânt, Petru a spus următoarele cuvinte sub ungerea și inspirația Duhului Sfânt: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”(Fapte 2:38-39).

Timpul este împlinit. Acum, la sfârșitul timpului de har, noi trăim împlinirea prorociei biblice hotărâtă dinainte pentru Adunare, așa cum a fost la început. De exemplu, în Maleahi 4:5 este scris: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșătoare. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor…”.

Prin slujba lui Ioan Botezătorul inimile părinților Vechiului Testament au fost întoarse la copiii Noului Legământ (Luca 1:17). Prin slujba fratelui Branham, s-a împlinit partea a doua: inimile copiilor lui Dumnezeu au fost întoarse la credința părinților apostolici de la început.

În Matei 17:11, Domnul Isus a confirmat această făgăduință din Vechiul Testament: „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze din nou toate lucrurile»”. Prorocul Maleahi a anunțat-o sub ungerea Duhului Sfânt, Mântuitorul nostru a confirmat-o sub ungerea Duhului Sfânt și toți cei ce sunt acum învățați cu adevărat de ungerea Duhului Sfânt cred făgăduința și trăiesc împlinirea ei.

Dumnezeu l-a chemat Acasă pe robul Său în decembrie 1965, dar de atunci mesajul biblic original adus de el, este purtat în toată lumea conform însărcinării lui Dumnezeu. Aici se poate spune: „cine este din Dumnezeu, ascultă Cuvântul lui Dumnezeu”(Ioan 8:47). Totuși, aici se poate pune și întrebarea: „Cine a crezut mesajul nostru și cui i-a fost descoperit brațul Domnului?” (Is. 53:1, Rom. 10:16).

Noi trăim cu adevărat în ultima perioadă dinaintea revenirii lui Isus Hristos. Vedem cu ochii noștri și auzim cu urechile noastre cum se împlinește prorocia biblică în timpul nostru – fie că este vorba de întoarcerea poporului Israel în țara lui, de războaie și tulburare, de cutremure, foamete și epidemii. Toate acestea au fost prezise de Domnul nostru (Luca 21). Ne confruntăm cu încălzirea globală, schimbarea climatică și cu tot felul de dezastre naturale. Din cauza noului virus, cunoscut sub numele de „Corona” și care s-a răspândit în întreaga lume, totul s-a schimbat pe pământ și nu va mai fi niciodată la fel ca înainte.

Semnul principal pentru timpul de sfârșit este întoarcerea poporului Israel în Țara făgăduită: „Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor…”(Is. 14:1). Acest Cuvânt s-a împlinit în fața ochilor noștri. Statul Israel a revenit la existență în anul 1948. Recent, procesul de pace din Orientul Mijlociu a revenit în actualitate. În septembrie 2020, Emiratele Arabe Unite și Bahreinul au semnat un acord de pace cu Israelul, așa numitul „Acordul Avraam”, la fel cum au făcut deja Egiptul în 1979 și Iordania în 1994. Alte țări islamice și multe altele vor urma în curând. Se așteaptă străpungerea finală pentru pacea din Orientul Mijlociu printr-o reconciliere între Arabia Saudită și Israel – până când se va încheia legământul descris în Daniel 9:27.

 După toate tratatele parțiale cu Israel, în cele din urmă, prin intermediul celei mai înalte autorități acceptate în întreaga lume, va fi încheiat tratatul despre care vorbește Daniel. Aceasta va fi doar o pace aparentă și atunci când se va încheia, „...vor zice: «Pace și liniște! (siguranță – lb. germană)», atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare”(1Tes. 5:3). În știrile zilnice putem urmări cum înaintează procesul de pace.

Răpirea și încheierea legământului de pace se vor întâmpla aproape în același timp. Odată cu răpirea se încheie timpul de har pentru neamuri și încep ultimii șapte ani dinaintea împărăției de o mie de ani. Conform Apoc. 11, în timpul primilor trei ani și jumătate se vor ridica cei doi proroci prin slujba cărora va avea loc pecetluirea celor 144.000 din cele 12 seminții ale lui Israel. La mijlocul ultimilor șapte ani va fi rupt legământul, va începe necazul cel mare și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri pentru încă 42 de luni (Apoc. 11:2).

La revenirea Domnului va avea loc învierea celor ce au adormit în Hristos (1Tes. 4:13-18). Apocalipsa 20:4-6 vorbește despre învierea martirilor care vin din necazul cel mare (Apoc. 7:13-14). Ei nu vor avea parte de răpire și de ospățul de nuntă, dar ei vor avea parte de împărăția de o mie de ani: „Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani”(Apoc. 20:4-6). Toți ceilalți vor avea parte doar de a doua înviere, după o mie de ani, atunci când va avea loc ultima judecată (Apoc. 20:11-15).

Nu dorim să aprofundăm aceste teme, dar recunoaștem cât de înaintat este timpul de sfârșit. Vrem ca adevărații credincioși să fie gata pentru a avea parte de răpire (1Tes. 4:13-18). Văzând tot ce se întâmplă acum, noi putem face ceea ce a spus Domnul nostru: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea (răscumpărarea – lb. germană) voastră se apropie”(Luca 21:28).

Putem spune de nenumărate ori: astăzi s-a împlinit scriptura aceasta și aceea înaintea ochilor noștri! În Matei 24:14 Domnul nostru a spus: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul”.

Adevărata Evanghelie veșnic valabilă a lui Isus Hristos nu a fost purtată niciodată în toată lumea ca în acest timp. În trecut, chiar înainte dar în special după Reformă, au avut loc repetate treziri duhovnicești, dar nici una nu a inclus vestirea Evangheliei depline, originale sub ungerea Duhului Sfânt ca la început, atunci când a fost înființată Adunarea Nou Testamentară.

Evanghelia, cu toate învățăturile biblice, cum ar fi dumnezeirea, botezul în apă, Cina Domnului, etc., trebuie să corespundă acum sută la sută cu cea de la început. Doar s-a spus despre Domnul și Mântuitorul nostru: „...Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime”(Fapte 3:21).

În timpul nostru, mulți evangheliști, până la mișcarea carismatică, au predicat propria lor evanghelie. Dar ei toți au trecut pe lângă cea mai importantă făgăduință care trebuia să se împlinească înaintea revenirii lui Hristos. Așa cum planul lui Dumnezeu de mântuire a început în Noul Testament cu împlinirea prorociei biblice, la fel se va încheia cu împlinirea prorociei biblice.

În Marcu 1 citim: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. După cum este scris în prorocul Isaia: «Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea …(Mal. 3:1a) glasul celui ce strigă în pustiu: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările’» (Is. 40:3), a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan”(vers. 1-5).

Bărbatul lui Dumnezeu a putut spune celor ce au crezut mesajul lui: „Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt”(vers. 8). Când a venit Isus, El a predicat: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”(vers. 15).

În prima sa predică după revărsarea Duhului Sfânt, Petru a spus următoarele cuvinte sub ungerea și inspirația Duhului Sfânt: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”(Fapte 2:38-39).

Timpul este împlinit. Acum, la sfârșitul timpului de har, noi trăim împlinirea prorociei biblice hotărâtă dinainte pentru Adunare, așa cum a fost la început. De exemplu, în Maleahi 4:5 este scris: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșătoare. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor…”.

Prin slujba lui Ioan Botezătorul inimile părinților Vechiului Testament au fost întoarse la copiii Noului Legământ (Luca 1:17). Prin slujba fratelui Branham, s-a împlinit partea a doua: inimile copiilor lui Dumnezeu au fost întoarse la credința părinților apostolici de la început.

În Matei 17:11, Domnul Isus a confirmat această făgăduință din Vechiul Testament: „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze din nou toate lucrurile»”. Prorocul Maleahi a anunțat-o sub ungerea Duhului Sfânt, Mântuitorul nostru a confirmat-o sub ungerea Duhului Sfânt și toți cei ce sunt acum învățați cu adevărat de ungerea Duhului Sfânt cred făgăduința și trăiesc împlinirea ei.

Dumnezeu l-a chemat Acasă pe robul Său în decembrie 1965, dar de atunci mesajul biblic original adus de el, este purtat în toată lumea conform însărcinării lui Dumnezeu. Aici se poate spune: „cine este din Dumnezeu, ascultă Cuvântul lui Dumnezeu”(Ioan 8:47). Totuși, aici se poate pune și întrebarea: „Cine a crezut mesajul nostru și cui i-a fost descoperit brațul Domnului?” (Is. 53:1, Rom. 10:16).