--- type: BookChapter work_id: '1022' book_url: https://nasa.misia.sk/books/1025 book_markdown_url: https://nasa.misia.sk/books/1025.md language: ro position: 3 canonical_url: https://nasa.misia.sk/book_chapters/8211 markdown_url: https://nasa.misia.sk/book_chapters/8211.md markdown_source: converted translations: ro: https://nasa.misia.sk/book_chapters/8211.md sk: https://nasa.misia.sk/book_chapters/1637.md --- # 2016-08 · Scrisoare circulară - romanian ## Succesiunea exactă a evenimentelor la revenirea lui Hristos **Succesiunea exactă a evenimentelor** **la revenirea lui Hristos** Pentru că interpretările date cuvintelor fratelui Branham, și în special celor spuse în predica „Răpirea”, au continuat să producă probleme, acest eveniment trebuie luminat încă o dată din punctul de vedere al Sfintei Scripturi. Multe pasaje din Noul Testament vorbesc despre revenirea lui Hristos; era de fapt tema principală în zilele apostolilor. Domnul și Mântuitorul nostru a spus ambele lucruri: ***„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc...”*** și***„... Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine...”***. (Ioan 14:2+3). Următoarele cuvinte se aplică adevăraților predicatori ai mesajului: *„În adevăr, v-am făcut cunoscut****puterea şi venirea****Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui”*. (2 Petru 1:16-21). În Biblia în limba germană, cuvântul „revenire” este scris de 17 ori, ca de exemplu în Iacov 5:7: *„Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor,****până la revenirea (în limba română – venirea) Domnului.****Iată că plugarul aşteaptă rodul scump al pământului, şi îl aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie”*. Apostolul Ioan a scris: *„Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi,****la revenirea (în limba română – venirea) Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El****”***.**(1Ioan 2:28). Sunt diferite veniri ale Domnului, dar noi așteptăm **cea de a doua Sa venire**, care este făgăduita Lui revenire (Ioan 14:1-3). În Luca 24:50-51 și Fapte 1:9-11 găsim relatarea celor ce au fost martori oculari ai înălțării la cer a Domnului cel înviat. Lor li s-a spus: *„Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru,****va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”*****.**(Fapte 1:11). Conform Ps. 47:5, Domnul nostru, ca Biruitorul de pe Golgota, ca Cel înviat care a biruit moartea, S-a înălțat la cer cu un strigăt și în sunet de trâmbiță: *„Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trâmbiţei”.*****El Se va și întoarce cu un strigăt de biruință și cu trâmbița lui Dumnezeu, așa cum este scris în 1Tes. 4:13-17. Acolo este scris negru pe alb: *„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre****cei ce au adormit,****ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că****Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El”*****.**Acum urmează un AȘA VORBEȘTE DOMNUL: *„Iată, în adevăr, ce vă spunem****prin Cuvântul Domnului****: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci****Însuşi Domnul****, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”.* Nu poate fi spus mai clar! Oricine dă atenție celor scrise în versetele 13 și 14 va recunoaște cui îi este adresat strigătul de trezire din versetul 16. În acel moment nu mai este vorba despre un mesaj, așa cum pretind unii, ci este vorba despre cei ce au adormit în Hristos, mesajul fiind vestit timp de mulți ani celor vii înaintea venirii Sale. Imediat după aceea, noi, cei care vom fi rămas, vom fi schimbați și ridicați în nori împreună cu cei înviați ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh. În 1Cor. 15:50-58, Pavel vorbește despre schimbarea trupurilor la răpire și subliniază că revenirea lui Hristos se va petrece într-o clipă – nu în etape. El afirmă: *„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,****într-o clipă, într-o clipită din ochi****, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna*(vezi 1Tes. 4:16)*, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi”*. (vers. 51-52). Cine nu crede aceasta, Îl face mincinos pe Dumnezeu (1Ioan 5:10). Dar un lucru este sigur: *„Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: «Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat»”.*(Rom. 3:4). Mesajul: ***„Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”*** (Mat. 25) răsună de mulți ani. În predica **„**Răpirea”, fratele Branham spune destul de clar: **„Mai întâi răsună un mesaj. Acum este «timpul curățirii lămpilor»”**. (4 decembrie 1965). El s-a referit la mesajul Cuvântului descoperit pentru timpul nostru, mesaj cu care el a fost trimis și care premerge a doua venire a lui Hristos. Scopul acestui mesaj este chemarea afară, separarea, așezarea din nou și pregătirea adevăraților credincioși pentru glorioasa zi a revenirii Mirelui. La momentul când El Își ia Mireasa Acasă, se împlinesc următoarele: *„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului!”*. (Mat. 24:27). *„Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată”*. (Mat. 24:40-41). Exact așa se va petrece la revenirea lui Hristos. Așa cum învierea în trup și înălțarea în trup a Domnului și Mântuitorului nostru au fost o realitate, la fel revenirea în trup a lui Isus Hristos și schimbarea trupurilor noastre și răpirea vor fi și ele o realitate. Cine nu crede că Isus Hristos Se întoarce în trup, în acelaşi fel cum S-a înălțat la cer, acela nu este doar un înșelător, conform 2Ioan vers. 7, ci de fapt este sub un duh antihristic: ***„****Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori,****care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!”***. De aceea, toți cei ce învață că Isus Hristos ar fi părăsit scaunul harului și a coborât în chip duhovnicesc în anul 1963 spre a-i pretinde pe ai Săi, sunt niște înșelători și învățători mincinoși. Dacă ceea ce spun ei ar fi așa, unde ar rămâne cei născuți în anii ’60 sau după aceea și care au devenit credincioși? O asemenea învățătură n-are niciun sens, ca orice altă învățătură greșită. Noi putem mulțumi lui Dumnezeu din adâncul inimilor noastre că putem crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Semnele timpului arată că revenirea Lui este foarte aproape, căci așa a spus Domnul nostru cu privire la evenimentele din timpul sfârșitului: *„Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”*. (Luca 21:28). Mesajul Cuvântului descoperit care i-a fost dat fratelui Branham ne este foarte scump. De fapt este premergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos, așa cum a confirmat-o el în 12 ianuarie 1961: **„Mesajul va premerge a doua venire a lui Hristos. Așa a spus îngerul Domnului”**. Dumnezeu a călăuzit în așa fel ca eu să predic Cuvântul și să public predicile fratelui Branham, și aceasta pe baza unei chemări divine directe care a fost confirmată de proroc. La directa poruncă a Domnului, fratele Branham a depozitat hrana duhovnicească și prin porunca directa a Domnului eu o pot da mai departe și s-o distribui în toată lumea împreună cu frații slujitori (Mat. 24:45-47). În felul acesta ultimul mesaj ajunge la toate popoarele și limbile pământului, așa cum Însuși Domnul a spus: ***„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”****.* (Mat.24:14). În conformitate cu însărcinarea pe care mi-a dat-o Domnul, și anume: „... te voi trimite în alte orașe ca să predici Cuvântul Meu...”, am călătorit în toată lumea ca să vestesc Cuvântul, Evanghelia deplină așa cum a fost predicată de fratele Pavel și fratele Branham. Cuvântul, Biblia este absolutul meu. De fapt, chiar prorocul a spus: **„El mi-a spus că nu dragostea este dovada primirii Duhului Sfânt, ci dovada este la cei ce pot crede fiecare Cuvânt. Nu este nici dragostea, nici vorbirea în alte limbi, ci dovada este primirea fiecărui Cuvânt”**. (26 iulie 1964). Așa că este atât de important nu doar să asculți o predică, ci să asculți Cuvântul lui Dumnezeu. Ultimul mesaj conține tot ceea ce a vrut Dumnezeu să ne spună și prin el Mireasa lui Hristos este pregătită pentru ziua glorioasă a revenirii Mirelui. Toți cei aleși știu că timpul este acum foarte aproape. Ei sunt aceia care, precum fecioarele înțelepte, vor merge cu Mirele la ospățul de nuntă (Mat. 25:10), după cum este scris: *„... și soția (mireasa) Lui s-a pregătit”*. (Apoc. 19:7). **O expunere clară** Oricine cunoaște slujba fratelui Branham știe ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru - și de asemenea ce s-a întâmplat pe 28 februarie 1963. A fost împlinirea unei viziuni amintite deseori de fratele Branham și pe care el mi-a încredințat-o în decembrie 1962: Domnul, înconjurat de șapte îngeri, i s-a arătat în norul supranatural atunci când era pe muntele Sunset, în apropierea orașului Tucson din Arizona. În același timp șapte detunături puternice au zguduit întreaga regiune. Lui i s-a spus: „Întoarce-te la Jeffersonville, căci cele șapte peceți vor fi deschise”. Prezentarea dr. James McDonald privitoare la norul tainic și fotografia acestuia au fost publicate în binecunoscutele reviste *Science* și *LIFE*în 19 aprilie 1963 și respectiv 17 mai 1963. Fratele Branham a predicat după aceea despre cele șapte peceți în Jeffersonville între 17 și 24 martie 1963. Era vorba despre descoperirea lucrurilor care erau încă ascunse în Cuvântul lui Dumnezeu (Apoc. 5). El a arătat că Biserica nou-testamentară se încheie cu epoca Bisericii Laodiceea (Apoc. 3), care durează până la revenirea lui Hristos și că Mireasa nu mai apare până la Apoc. 19, la ospățul de nuntă. Lui i-a mai fost descoperit că primele patru peceți (cap. 6:1-8) îl descriu pe antihrist în patru stadii de dezvoltare, călărind pe patru cai diferiți. În pecetea a cincea (cap. 6:9-11), sunt arătate sufletele celor omorâți și lui i-a fost descoperit că aceștia sunt martirii evrei care au ținut tare la mărturia Cuvântului (Tora: cele cinci cărți ale lui Moise), inclusiv cei șase milioane de evrei care au fost uciși în timpul Holocaustului din cel de-al Treilea Reich. Ei cer să fie răzbunați de către Domnul Dumnezeu – pe când credincioșii creștini se roagă pentru iertarea dușmanilor lor. A șasea pecete se referă la perioada de timp de după răpire, la marele necaz, așa cum a spus-o de câteva ori fratele Branham pe 23 martie 1963. Pe 10 noiembrie 1963, el s-a referit la pecetea a șasea, spunând: **„Sub pecetea a șasea sună acele trâmbițe... Țineți minte, acolo aflăm că Mielul se ridică și vine în față. El a părăsit scaunul harului. Lucrarea Sa de răscumpărare este încheiată”.** Mielul nu a părăsit scaunul harului în martie 1963 – acest lucru este înțeles greșit de mulți. Noi trăim încă în timpul harului: sângele legământului este încă pe scaunul harului (Evr. 4:16) – pe chivotul legământului (Lev. 16:11-14; Evr. 9:15-22) și acolo va rămânea până când și cei din gloata cea mare din Apoc. 7 își vor fi spălat hainele în sângele Mielului în timpul marelui necaz. În martie 1963 n-a fost nici o jumătate de oră de tăcere în cer. În martie 1963 Îngerul legământului (Apoc. 10) nu a coborât pe pământ și nu a pus un picior pe mare și celălalt pe pământ. În martie 1963 nu s-au auzit glasurile cele șapte tunete din Apoc. 10. În martie 1963, fratelui Branham i-a fost dată aceeași descoperire pe care o primise Ioan pe insula Patmos când Mielul a luat cartea tainică (Apoc. 5). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că totul ne-a fost luminat din plin pentru ca să putem plasa corect în trecut, prezent şi viitor împlinirea lucrurilor care ne-au fost descoperite din Scriptură. Unii învaţă în mod greşit că peceţile vor fi descoperite doar după răpire. Prin harul lui Dumnezeu ele au fost deja descoperite aici Miresei. Prorocului Daniel i s-a spus: ***„Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte”***. (Dan. 12:4). Noi trăim în timpul sfârşitului şi suntem recunoscători pentru descoperirea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu în timpul nostru. Amin. Fratele Branham a citit versetele corespunzătoare pentru fiecare din primele şase peceţi. Evenimentele care se petrec în timpul peceţii a şasea (Apoc. 6:12-17) ne arată foarte clar că ea se desfăşoară după răpire: *„Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ.****Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele”***. (vers. 12). A şasea pecete se încheie cu declaraţia: *„Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”*. (vers. 17). În Apoc. 7:1-8, celor patru îngeri ai judecăţii le este dată indicaţia: *„Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”*. (vers. 3). Aceasta se referă la pecetluirea celor 144.000 din cele 12 seminţii ale lui Israel prin slujba de trei ani şi jumătate a celor doi martori din Apoc. 11. Abia după aceea pot veni peste pământ judecăţile trâmbiţelor. În versetele de la 9 la 17 este arătată marea gloată, pe care nimeni nu o putea număra, a credincioşilor care trebuie să treacă prin marele necaz şi care şi-au spălat hainele în sângele Mielului. Fratele Branham nu a citit textul biblic aparţinând peceţii a şaptea, ci doar versetul din Apoc. 8 referitor la tăcerea din cer. Primul verset sună astfel: *„Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas”.* Începând cu versetul 2, ne este spus foarte clar ce se petrece în acel timp: *„Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe”*. La **prima trâmbiţă a judecăţii**, a treia parte din pământ şi a treia parte din copaci sunt arse (vers. 7). La **a doua trâmbiţă a judecăţii**, a treia parte din mare se face sânge (vers. 8-9). La a **treia trâmbiţă a judecăţii** (vers. 10-11) este vorba de a treia parte din râuri. La **a patra trâmbiţă a judecăţii** (vers. 12) sunt lovite a treia parte din soare, din lună şi din stele. Apoi urmează cele trei „vai” - uri rostite asupra locuitorilor pământului şi avertizarea ultimelor judecăţi divine care vin prin ultimii trei îngeri cu trâmbiţe (vers. 13). Când al cincilea înger sună din trâmbiţa lui (cap. 9:1-12), atunci începe **a cincea trâmbiţă a judecaţii**: toţi oamenii sunt chinuiţi timp de cinci luni, în afară de cei 144.000 care în acel timp sunt deja pecetluiţi (Apoc. 7:3-4) şi sunt păziţi. **În timpul celei de a şasea trâmbiţe a judecăţii**(vers. 13-21), cei patru îngeri ai judecăţii, care sunt legaţi la râul Eufrat pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, sunt dezlegaţi spre a omorî a treia parte din omenire (vers. 15). Doar după ce acei şase îngeri cu trâmbiţe şi patru îngeri cu judecăţi deosebite şi-au încheiat însărcinarea, este făcut anunţul din Apoc. 10:7: *„Ci, că în zilele în care****îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu****, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor”*. În Numele lui Isus Hristos, eu cer fiecăruia să citească cu cel mai mare respect Apoc. 10 de la început. **Acolo Însuşi Domnul coboară ca Înger al legământului, învăluit într-un nor, cu curcubeul deasupra capului, ţinând în mână o cărticică deschisă, pune un picior pe mare şi celălalt pe pământ ca proprietar de drept** şi *„a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor”.* (vers. 3). Pe 17 martie 1963, fratele Branham a citat textul din Apoc. 10 şi a spus: **„Dacă aţi observat, acesta este Hristos, pentru că în Vechiul Testament a fost numit Îngerul legământului, şi El vine acum direct la evrei, căci Biserica este încheiată”.** Prin îngerul celei de a şaptea epoci a Bisericii **multele** taine ne-au fost descoperite, aşa cum a spus fratele Branham de aproape 50 de ori. Dar aici este vorba despre Israel, despre al şaptelea înger cu trâmbiţă şi despre **„taina lui Dumnezeu”** (Col. 2:2-3) – **şi aceasta este Isus Hristos, Domnul nostru** (1Tim. 3:16). Evreii nu L-au recunoscut în acel timp, dar apoi ei vor privi spre Cel pe care L-au străpuns (Zah. 12:10, Ioan 19:37, Apoc. 1:7). Ne referim încă o dată la Vechiul Testament şi vedem că atunci se împlineşte partea a doua din Mal. 3:1 şi că ***Îngerul (Solul) legământului*** *va intra în templul Lui*. Pentru acea perioadă de timp este vorba despre Israel, despre Ierusalim şi muntele Sion, pe care sunt adunaţi cei 144.000 (Apoc. 14), căci AŞA VORBEŞTE DOMNUL în Cuvântul Său: *„Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel”.* (Ioel 3:16). Doar atunci când Domnul va răcni ca Leul din seminţia lui Iuda (Ier. 25:30, Osea 11:10, Ioel 3:16, Apoc. 10:3) se vor auzi glasurile celor şapte tunete. Dar glasul din cer a poruncit: *„Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!”*. (vers. 4). Amin. Toţi cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii Mielului au un mare respect pentru aceasta. Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu cred numai ceea ce este scris în Vechiul şi Noul Testament, dar nu şi interpretările şi învăţăturile false. Ei fac diferenţa dintre cele şapte tunete care au vorbit în Apoc. 10 şi detunăturile puternice care s-au auzit în 28 februarie 1963 şi despre care fratele Branham a vorbit de multe ori, îndeosebi în 24 martie 1963. Acestea au fost detunături naturale şi au fost însoţite de un cutremur care a zguduit toată regiunea muntelui Sunset din Arizona, făcând stâncile să se prăvălească de pe munte şi copacii să se îndoaie. Eu am văzut cu ochii mei stâncile şi copacii în decembrie 1968 în timpul unei călătorii turistice la care fratele Pearry Green a invitat câţiva predicatori. Când fratele Branham a vorbit despre şapte tunete, cu siguranţă că gândurile lui s-au întors spre acea trăire extraordinară. Mergem din nou la Vechiul Testament ca să aflăm cât timp a mai rămas după ce Îngerul legământului jură: *„Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă****şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic că va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme (aceasta înseamnă trei ani şi jumătate) şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot”.*** (Dan. 12:7). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru exactitatea Vechiului şi Noului Testament! În Vechiul Testament s-a spus ce se va întâmpla. În Noul Testament noi vedem unde, cum şi când se împlineşte. În Apoc. 11:1-14, Templul este măsurat şi apoi este descrisă cu precizie slujba celor doi proroci care se vor ridica în Ierusalim: ea va dura 1260 de zile, care fac exact trei ani şi jumătate. După slujba lor, când Templul este deja construit (Apoc. 11:1; Apoc. 16:1), cei doi proroci sunt omorâţi şi apoi ridicaţi la cer. Atunci sunt vărsate cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu: *„Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu”*. (Apoc. 15+16). La sfârşitul marelui necaz, după ultimii trei ani şi jumătate = 42 de luni (Apoc. 11:2), este proclamată împărăţia de o mie de ani: *„Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor”*. (Apoc. 11:15+17, Luca 1:33, Is. 9:6). Ar putea fi scris mai clar şi mai precis decât ne-a fost lăsat în Biblie? **„De ce a luat Dumnezeu Acasă pe slujitorul** **Lui aşa devreme?”, se întreabă adesea** Fratele Branham a fost un om al lui Dumnezeu binecuvântat şi un proroc. Pe când avea şapte ani, i s-a spus dintr-un vârtej de vânt care scutura puternic coroana unui plop: **„Nu bea, nu fuma şi nu-ţi pângări trupul în niciun fel. Căci vei avea de făcut o lucrare când vei fi mare”**. Pe 7 mai 1946, la el a venit un înger care a pătruns în camera lui într-o lumină supranaturală şi i-a spus: **„Nu te teme. Eu sunt trimis din prezenţa lui Dumnezeu... Aşa cum lui Moise i s-au dat două semne pentru legitimarea slujbei lui, la fel îţi sunt date ţie două semne...”**. În slujba neobișnuită a fratelui Branham am văzut repetate lucrurile care au avut loc, prin darul profetic al deosebirii duhurilor, în timpul Domnului nostru. Fratele Branham s-a referit în mod deosebit la exemplele cu Petru și Natanael din Ioan 1:40-51 și la ceea ce s-a întâmplat cu femeia de la fântână din Ioan cap. 4. Când se ruga pentru bolnavi, el se referea adesea la Ioan 5:19: *„Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând...”.* În viziuni el vedea lucruri din viața celor care veneau în rândul de rugăciune. Am fost un martor ocular și auditiv al acestei slujbe extraordinare în adunările lui din Germania și SUA. De trei ori, și anume în 1955 la Karlsruhe, în 1958 la Dallas și în 1962 la Jeffersonville el mi-a spus personal lucruri care i-au fost descoperite. El, care timp de 33 de ani a văzut în viziuni de ce suferea persoana din rândul de rugăciune care stătea înaintea lui; el, care în multe adunări s-a rugat pentru mii de oameni care adesea au fost vindecați pe loc; el, cel prin care a început trezirea după cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când nimeni nu auzise încă de Billy Graham sau Oral Roberts; el, care a spus de peste 1650 de ori „AȘA VORBEȘTE DOMNUL!” - și de fiecare dată a fost AȘA VORBEȘTE DOMNUL - a fost luat Acasă în mod neașteptat la vârsta de 56 de ani printr-un tragic accident de mașină. În 18 decembrie 1965, fratele Branham a pornit cu Fordul său Break pentru o călătorie de peste 2500 de km de la Tucson din Arizona, la Jeffersonville din Indiana. El și-a făcut notițe pentru o predică de patru ore despre **„**Urma șarpelui pe stâncă”, pe care voia s-o predice în biserica lui din Jeffersonville. În apropierea orașului Amarillo din Texas, din cauză că discuta cu sora Branham – fiica lui Sarah era pe bancheta din spate – a ratat ieșirea și a trebuit să facă o scurtă întoarcere. Fiul său, Billy Paul, care era în fața lor cu familia lui și cu Iosif, fratele lui, a așteptat ca tatăl său să depășească ieșirea. Apoi fratele Branham l-a urmat din nou pe Billy Paul. Lângă Friona din Texas, o mașină a trecut deodată peste linia de separare a sensurilor de circulație cu mare viteză și a lovit frontal mașina fratelui Branham. Șoferul de 17 ani, care era beat și pasagerul din față au murit pe loc. Fratele Branham și sora Branham au fost grav răniți. Fiica lui, Sarah, a suferit și ea lovituri serioase. Pe 24 decembrie 1965, fratele Branham a decedat în spital datorită leziunilor. Sora Branham și Sarah au supraviețuit. Pentru familie și credincioșii mesajului timpului de sfârșit a fost un șoc puternic. Toți au întrebat: **„**De ce s-a întâmplat așa ceva?” Căci fratele Branham, cu câteva săptămâni înainte, pe 27 noiembrie 1965, spusese de două ori la rând: „Nu voi muri. Voi mai trece pe această cărare”. De ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple aceasta? Noi cu toții ne-am pus întrebarea cândva în viața noastră: „De ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple aceasta sau aceea?” Am putea să mergem înapoi în rai și să întrebăm: **„**De ce a îngăduit Domnul Dumnezeu ca Satan s-o amăgească pe Eva, El care umbla în grădina Eden?” Evreii în mod deosebit pot întreba: **„**De ce a îngăduit Dumnezeu holocaustul?” De ce? De ce? S-ar putea întreba la nesfârșit. Dumnezeu a îngăduit și ca Ioan Botezătorul să fie omorât într-un fel de neînțeles, și anume prin decapitare (Mat. 14:1-12). Cu siguranță slujba lui se încheiase. Prorocii sunt oameni ca și noi și trebuie să moară ca oameni în ciuda chemării divine conform planului de mântuire (Evr. 11:32-40). Și slujba fratelui Branham se încheiase, altfel Dumnezeu nu l-ar fi chemat Acasă. Cum am spus în trecut, eu nu am știut ce s-a întâmplat în acel timp, dar eu l-am văzut pe fratele Branham într-o viziune în seara zilei de 24 decembrie 1965 cum era ridicat în slavă pe un nor, îmbrăcat în costum și aplecat spre înainte. Dacă cineva găsește ciudat acest lucru, atunci trebuie spus că Răscumpărătorul a fost ridicat de asemenea într-un nor: *„... S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor”*. (Fapte 1:9). Cei doi proroci din Apoc. 11 vor fi și ei ridicați în slavă într-un nor după ce-și vor încheia slujba și vor fi omorâți: *„Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut”*. (vers.12). La răpire, și noi vom fi luați pe nori în slavă: *„Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”*. (1Tes. 4:17). **Rezumat** Să fie spus încă o dată cu toată claritatea: fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este o componentă permanentă a testamentului divin și noi trebuie să acceptăm partea evanghelistică, precum şi cea de învățătură şi cea profetică de la primul și până la ultimul verset. La vestirea Cuvântului m-am referit doar la ceea ce este scris în Vechiul și Noul Testament și aceasta o voi face mereu. Eu sunt dator acest lucru moștenitorilor lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Hristos, pe adevărul lui Dumnezeu care locuieşte în mine! În ultimii 50 de ani, au fost introduse multe învățături greșite de către **„**experții în Branham”. Cu toate acestea, până în ziua de azi niciunul dintre ei nu poate mărturisi despre o chemare divină. Citate referitoare la „cele șapte tunete”, „viziunea cortului”, „a treia tragere” etc., etc., sunt rostite ca o poezie și apoi sunt predicate interpretări personale, fără a duce vreun lucru înapoi la Scriptură pentru verificare și de obicei fără a se deschide deloc Biblia. Apogeul îl constituie modificarea ce a fost făcută în Jeffersonville. Până în anii 1980, era în vigoare denumirea „Spoken Word Publications” („Editura Cuvântul vorbit”) iar în vers. 7 din Apoc. 10 era glasul îngerului al șaptelea. Apoi, editura s-a denumit „Voice of God” („Glasul lui Dumnezeu”). De atunci, toți trebuiau să asculte cu urechile lor „Glasul lui Dumnezeu” din predici pentru că – așa se susținea – fiecare cuvânt rostit de proroc era Glasul lui Dumnezeu. În felul acesta fratele Branham era prezentat în mod oficial ca „Dumnezeu”, după ce mai înainte fusese venerat precum „Cuvântul descoperit în trup”, ca „unsul” și ca „Fiul Omului”. William Marrion, fiul lui Charles și Ella Branham, a fost un bărbat smerit și, așa cum spunea adesea el însuși, un păcătos salvat prin har. Iacov a scris următoarele despre prorocul Ilie: *„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”*. (Iac. 5:17). Fratele Branham a fost de asemenea o ființă omenească la fel ca noi. Cât de des își spunea el povestirile și experiențele înaintea unei predici! Hobby-urile lui erau vânătoarea și pescuitul. În tinerețe a fost un bun boxer. Astfel a povestit-o el în 22 august 1950: „... Am câștigat 52 de meciuri la profesioniști”. Criticii lui au numărat de câte ori s-a exprimat greșit în mod accidental. În doar câteva minute, el a spus de două ori: „Enoh a umblat cu Dumnezeu 500 de ani”. Dar Enoh a trăit doar 365 de ani (Gen. 5:23)! Sau: „Enoh, al șaptelea după Noe...”, în loc să spună „după Adam”. A menționat anul 1977 de 17 ori; în mod deosebit s-a referit la acest an în predica din 6 august 1961, când a vorbit despre cele 70 de săptămâni ale lui Daniel. El citise cărţile scrise de dr. Larkin și Uriah Smith și de aceea a fost sub impresia că 1977 era al 50-lea jubileu și în acel timp totul urma să se sfârșească, răpirea să fi avut loc și SUA ar fi fost distrusă. Dar el a mai spus: „Eu nu prorocesc aceasta; eu prezic că tot ce mi-a fost arătat în viziuni în anul 1933 se va împlini până în 1977”. Pe 8 iulie 1962, fratele Branham a spus plin de speranță: „Eu aștept acel timp deosebit când voi merge în Israel ca să le aduc Evanghelia...” și apoi pe 11 iulie 1965: „Slujba mea pentru Africa nu s-a încheiat”. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că de la început am înțeles totul corect, inclusiv ceea ce a spus fratele Branham ca om. L-am cunoscut ca pe o ființă umană, am mâncat cu el la aceeași masă, am fost cu el în mașina lui. L-am cunoscut personal timp de 10 ani. Natura lui umană și lucrurile pe care le-a spus de la el însuși nu schimbă cu nimic faptul că el a avut o slujbă infailibilă, unică, pe care el a dus-o la îndeplinire prin directa însărcinare de la Dumnezeu. Noi suntem recunoscători pentru această slujbă, pentru că următoarele cuvinte de atenționare ale Domnului nostru sunt încă valabile: *„Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe****acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine”***. (Ioan 13:20). Rămâne adevărat totodată că Dumnezeu nu dă slava Sa altcuiva. Domnul a trimis pe toți slujitorii Săi, dar slava și lauda I se cuvin doar Lui pentru veșnicie. Noi nu avem nevoie să-i mulțumim lui Moise, lui Ilie, lui Petru sau Pavel și nici fratelui Branham. Noi respingem orice formă de idolatrie și de cult zidit în jurul unui om. Următoarele cuvinte rămân adevărate pentru închinătorii adevărați: ***„Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr”***. (Ioan 4:24). Haosul a fost creat doar de „branhamiști”. Dacă ei nu ar fi scos citate din context și nu și-ar fi fabricat propriul lor mesaj din aceste citate, atunci totul ar fi fost în ordine. În mod regretabil, fratele care în 11 aprilie 1966 a condus serviciul funerar al prorocului din Jeffersonville, și care din 30 august 2015 se află în mausoleul din Tucson, a răspândit și propriile lui idei și învățături prin cartea sa „Acts of the Prophet” („Faptele prorocului”). Acolo sunt cuprinse idei ca cea despre faptul că învierea morților va coincide cu marele cutremur din California de pe coasta de vest a Statelor Unite și că fratele Branham va avea atunci o slujbă deosebită în cort timp de cel puțin 30 de zile. Și aceste afirmații sunt însoțite de pretenția că prorocul i le-a spus – inclusiv sarcina pe care el o va avea în acel cort! De la început și până astăzi, scopul tuturor celor care s-au ridicat și s-au rânduit singuri a fost să se ascundă după proroc ca un mijloc de a câștiga respectul credincioşilor naivi. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, nu mai este respectată și nici măcar luată în considerație: răscumpărarea, iertarea, împăcarea și așezarea din nou nu mai sunt vestite; Isus Hristos nu mai este predicat acolo deloc. Ei doar repetă întruna: „Prorocul a spus...” – „Prorocul a spus...”. Credincioşii din Berea au avut o abordare mult mai aleasă: ***„... Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa”****.*(Fapte 17:11). Doresc să subliniez încă o dată: dacă nu ar fi existat un mesager, atunci nu ar fi fost niciun mesaj. Dumnezeu a rânduit mai dinainte toate lucrurile. Toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sunt recunoscători pentru slujba fratelui Branham: ei cred mesajul divin, sunt în legătură cu Dumnezeu şi prin harul Său vor trăi încheierea şi desăvârşirea. Toţi prorocii şi toţi apostolii au avut timpul şi slujba lor şi ei nu mai sunt pe pământ, dar Cuvântul care le-a fost descoperit rămâne în veci şi acesta este Cuvântul pe care îl predicăm noi (1Petru 1:25). Ultimul mesaj biblic, curat, ajunge acum în toate naţiunile. Mai rămâne o singură întrebare, care poate fi pusă doar de cei ce sunt chemaţi şi trimişi de Dumnezeu: ***„«Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?». Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!»”*** (Rom. 10:16+15). După ce Domnul a explicat ucenicilor Săi pildele Împărăţiei cerurilor, El i-a întrebat: ***„«Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?», i-a întrebat Isus. «Da, Doamne», I-au răspuns ei”****.*(Mat. 13:51). Am înţeles noi toate aceste lucruri? La fel şi pilda celor două feluri de seminţe (vers. 37-38)? Am înţeles noi corect ceea ce a vorbit fratele Branham în mod tainic la timpul trecut ca şi cum s-ar fi petrecut deja, chiar dacă era încă în viitor? La fel este scrisă întreaga carte a Apocalipsei, ca şi cum toate lucrurile scrise ar fi avut loc deja. Ioan a văzut lucruri care urmau să se întâmple; el a văzut Noul Ierusalim coborându-se şi de asemenea a văzut cerul nou şi pământul cel nou. În rugăciunea cu care a încheiat adunarea din 24 martie 1963, fratele Branham s-a exprimat astfel: **„Acum, eu Te rog să mă ajuţi fiindcă devin tot mai slab şi ştiu că zilele mele sunt numărate, de aceea Te rog să-mi dai ajutorul Tău. Ajută-mă Doamne să fiu credincios, sincer şi corect, ca să fiu în stare să duc mesajul Tău mai departe, aşa cum ai hotărât Tu. Dacă vine timpul să depun totul, dacă voi ajunge la râul în care valurile năvălesc, o, Dumnezeule, aş dori ca atunci să pot preda această sabie în mâinile unui om cinstit ce poartă Adevărul”.** La începutul răspândirii mesajului, la care Însuşi Domnul Dumnezeu m-a rânduit, Cuvântul a stat pe primul plan. Doar mai târziu s-au ridicat oameni care au semănat propriile lor interpretări folosindu-se de citate referitoare la cele şapte tunete, a treia tragere, viziunea cortului şi alte subiecte. Eu am predicat Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în veac: în el nu este scris nimic despre cele şapte tunete, viziunea cortului sau a treia tragere. Cu adevărat, nu pot spune nimic despre aceste subiecte; ele au fost o parte a slujbei fratelui Branham şi eu respect acest lucru. În epistolele sale, Pavel a avertizat adesea împotriva învăţăturilor false, prima dată în Fapte 20: *„Şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”.*(vers. 30). La fel în Rom. 16:*„Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei”.* (vers. 17). Vestirea biblică ce mi-a fost încredinţată nu a produs nicio divizare; din contră, ea îi uneşte pe adevăraţii credincioşi sub Hristos, care este Capul. În ultimele cinci discuţii pe care le-am avut cu fratele Pearry Green la sfârşitul anului 2014 şi începutul lui 2015, el mi-a spus că după o altă despărţire în biserica sa erau acum nouă „biserici ale mesajului” în Tucson. În timpul discuţiilor, el a subliniat de trei ori: „Frate Frank, eu cred că chemarea ta este la fel de adevărată ca cea primită de Pavel pe drumul Damascului”. El a vrut să vină şi să dea această mărturie înaintea bisericii, dar nu putea zbura cu avionul din cauza buteliei cu oxigen de care avea nevoie la respirație. Cu siguranţă nu am nevoie de nimeni care să confirme chemarea şi trimiterea mea. Dumnezeu este Acela care a făcut-o pentru mai bine de jumătate de secol. Dar nimeni nu-şi poate închipui ce tristeţe port din cauza desfăşurărilor rătăcitoare, dată fiind răspunderea mea înaintea lui Dumnezeu. Toţi fraţii care răspândesc învăţături false se opun adevăratului purtător al mesajului divin. Cu toate acestea, mărturia mea este la fel cu cea a lui Pavel: *„Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului”.* (2Tim. 4:17). **„Evanghelia trebuie propovăduită tuturor neamurilor!”** Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva pe pământ: prin călătoriile personale, Cuvântul lui Dumnezeu a fost purtat în 650 de oraşe din 156 de ţări şi a ajuns până la capătul pământului prin programele de la televiziune. Domnul ar repeta Mat. 24:14 şi ar adăuga: *„Astăzi s-a împlinit acest Cuvânt înaintea ochilor voştri”*(Luca 4:21). De multe ori peste o mie de credincioşi din toată Europa şi chiar şi din Africa şi de peste ocean vin pentru a participa la adunările lunare de aici, din Centrul de misiune din Krefeld. În jur de 1600 de biserici din 172 de ţări sunt conectate de obicei prin Internet de fiecare dată. Mulţumită traducerii simultane în 12 limbi, ei toţi pot asculta predicile în timp real. Toţi cei ce ascultă şi cred Cuvântul lui Dumnezeu sunt astfel binecuvântaţi şi au parte de ultima lucrare a lui Dumnezeu. Pe cât de sigur mesajul divin, curat ajunge la capătul pământului, la fel de sigur revenirea lui Hristos este fără îndoială foarte, foarte aproape. Înaintea revenirii Lui, Biserica Mireasă trebuie să fie reaşezată pretutindeni în unitatea de la început şi să devină o inimă şi un suflet. Ca rezultat al mesajului curat, care răsună acum ca strigăt de trezire, va fi înfăţişată Mirelui o Mireasă curată a Cuvântului. Oricine este reţinut de divizările rătăcite îşi poate primi acum corectura (Rom. 16:17-20). Toţi cei ce fac parte din Mireasa lui Hristos trebuie să fie uniţi în dragostea lui Dumnezeu, sfinţiţi în Cuvântul adevărului şi să trăiască pregătirea lor pentru a merge la ospăţul de nuntă al Mielului la revenirea lui Hristos (Mat. 25:10, Apoc. 19:7-9). Noi putem lăsa pe iubitul Mire ca să-Şi desăvârşească Mireasa. El Însuşi Îşi va încheia lucrarea în cei ce sunt o parte a Bisericii Mireasă: *„Ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană”*. (Ef. 5:27). Doar dragostea desăvârşită va intra acolo. ***„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”*****.** (Mat. 5:8). *„Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă –****a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin”****.* (Rom. 16:25-27). Vă rog, nu uitaţi: noi suntem moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos şi suntem rânduiţi să fim cu El în slavă. *„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”.* (2Petru 1:3-4). Fie ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească asupra voastră. Din însărcinarea Lui,![](https://nasa.misia.sk/rails/active_storage/blobs/proxy/eyJfcmFpbHMiOnsiZGF0YSI6NzI4MCwicHVyIjoiYmxvYl9pZCJ9fQ==--9a5f491527a52e883e7f0924e6eb6f6195ff3ed8/illustration-7c8e60b2de2d1eb40659c0e544269a30dcf8937c29801e6887080c6b6be56b84.png) Călătoriile misionare din lunile trecute în 12 ţări din Orientul Îndepărtat şi din Africa au fost foarte obositoare dar şi însoţite de binecuvântări deosebite. La fel în Paris pe 10 iulie şi în Romania pe 17 iulie, mii de oameni au venit de aproape şi de departe la fiecare adunare.![](https://nasa.misia.sk/rails/active_storage/blobs/proxy/eyJfcmFpbHMiOnsiZGF0YSI6NzI4MSwicHVyIjoiYmxvYl9pZCJ9fQ==--c608e8706ddbe0e4d000715ac0e4ad9ca9eb08be/illustration-63ac27aea484c4cc035e9a341a7c5cc707667d88f559939cabfc63762b4d258e.png) **Rugăciune** *Iubite Domn, adu-Ţi aminte de legământul făcut cu noi,* *Adu-Ţi aminte de sângele Tău vărsat pentru noi* *Adu-Ţi aminte de făgăduinţele pe care ni le-ai dat,* *Şi dă moştenitorilor Tăi, prin har, viaţa Ta veşnică.* Dacă sunteți interesați să primiți literatura noastră, puteți scrie la adresa de mai jos: Mission Center P.O. Box 100707 47707 Krefeld Germany De asemenea, puteți urmări pe Internet întâlnirile noastre lunare din primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni: Sâmbătă seara, la ora 20:15 Duminică dimineața la ora 10:45. Predicile pot fi ascultate în treisprezece limbi. Să aveți parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent conform planului Său de mântuire! Pagină web: HYPERLINK "http://www.freie-volksmission.de" http://www.freie-volksmission.de E-mail: HYPERLINK "C:\\Users\\i3k240\\Downloads\\Gospel\\volksmission@gmx.de"volksmission@gmx.de © E. Frank ## Chapter navigation - [Previous chapter](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8210.md) - [Book contents](https://nasa.misia.sk/books/1025.md) ## Available translations - [Româna](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8211.md) - [Slovensky](https://nasa.misia.sk/book_chapters/1637.md) ## Source - [Canonical HTML page](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8211) - [Markdown representation](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8211.md)