---
type: BookChapter
work_id: '928'
book_url: https://nasa.misia.sk/books/932
book_markdown_url: https://nasa.misia.sk/books/932.md
language: ro
position: 2
canonical_url: https://nasa.misia.sk/book_chapters/8214
markdown_url: https://nasa.misia.sk/book_chapters/8214.md
markdown_source: converted
translations:
  en: https://nasa.misia.sk/book_chapters/3054.md
  ro: https://nasa.misia.sk/book_chapters/8214.md
---

# 2015-04 · Scrisoare circulară - romanian

## O privire la început astfel ca noi să înţelegem corect sfârşitul

**O privire la început** **astfel ca noi să înţelegem corect sfârşitul**

Nu doar Mal. 3:1 s-a împlinit în slujba lui Ioan Botezătorul: *„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea*...”, ci şi prima parte din Mal. 4:6, şi anume: *„El va întoarce**inima părinţilor spre copii**...”*. Astfel s-a adresat îngerul către tatăl său, Zaharia: *„...**ca să întoarcă inimile părinţilor la copii**şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi,**ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El**”.* (Luca 1:16-17). Despre acest lucru a fost vorba la începutul slujbei lui Ioan Botezătorul, şi despre acelaşi lucru este vorba acum, în slujba de încheiere: anume, pregătirea căii Domnului şi pregătirea unui popor care să fie gata pentru El.

În tot Vechiul Testament se vorbeşte despre părinţii cărora Dumnezeu le-a dat făgăduinţele legământului (Rom. 9:4-5). *„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile”.*(Evrei 1:1-2). În Fapte 13:32-33 noi citim: *„Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că**făgăduinţa făcută părinţilor noştri**, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus...”.*Când se petrec evenimente care au o semnificaţie în planul de mântuire, atunci se împlinesc şi făgăduinţele lui Dumnezeu care sunt în legătură cu acele evenimente. În Mal. 4:5 este scris: *„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată...”.*

Partea a doua a versetului 6, şi anume „întoarcerea inimii copiilor lui Dumnezeu la credinţa părinţilor” se împlineşte în timpul nostru. De aceea a confirmat Domnul nostru această făgăduinţă, după slujba lui Ioan Botezătorul, cu următoarele cuvinte: *„Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile”.* (Matei 17:11). La fel este scris în Marcu 9:12. Astăzi El ne-ar spune: „Ilie a venit; prorocul a adus mesajul divin şi copiii făgăduinţei cred aşa cum spune Scriptura şi sunt întorşi, în învăţătură şi în viaţă, la rânduiala duhovnicească a Bisericii de la început”. Acesta este scopul mesajului divin: ca în credincioşii Bibliei, în Biserica Mireasă, toate lucrurile să fie puse în rânduială biblică şi reaşezate.

Toţi cei ce fac parte din Biserica Mireasă recunosc scopul pentru care Cuvântul profetic, care nu permite vreo interpretare personală, ne-a fost descoperit în timpul nostru. El străluceşte ca o lumină puternică în întunericul duhovnicesc (2 Petru 1:19-21).

Doar ceea ce este scris în Biblie este biblic şi destinat pentru propovăduire şi prin urmare pentru credinţa aleşilor. Biserica este clădită pe temelia originală a apostolilor şi prorocilor (Efes. 2:20). De aceea, mesajul este: înapoi la Cuvânt, înapoi la început, înapoi la învăţătura curată a apostolilor, înapoi la toate trăirile mântuirii! În 2 Cor. 6:14-18, sunt adresate cuvinte foarte serioase poporului lui Dumnezeu: *„Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu». De aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice», zice Domnul cel Atotputernic”.* Ultimul mesaj este în legătură atât cu chemarea afară şi separarea, cât şi cu directa reaşezare şi pregătire. Mai întâi noi trebuie să ieşim, apoi vom putea intra.

Făgăduita Lui revenire este foarte aproape (Matei 24:33). Domnul şi Mântuitorul nostru a vorbit despre lucrurile care se vor petrece în ultima perioadă de timp: *„Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”.* (Luca 21:28). Apoi El dă imediat şi avertizarea: *„Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului”.* (vers. 36). Noi vedem cum profeţiile biblice se împlinesc cu Israelul, cu naţiunile, în întreaga lume şi în mod special cu Biserica şi noi putem spune din nou: *„Astăzi s-au împlinit aceste cuvinte din Scriptură sub ochii noştri!”* Aceasta ne aduce aminte de cuvintele Lui: *„V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus”.* (Ioan 16:4). Amin.

Acum este vorba de lucrul principal, şi anume unirea desăvârşită a Mirelui cu Mireasa. Nu foloseşte niciunui credincios doar să vadă semnele timpului – acum trăirile biblice ale neprihănirii (Rom, 5:9), sfinţirii (1 Tes. 5:23), botezului cu Duhul Sfânt (1 Cor. 12:13) şi celelalte, trebuie să devină o realitate, aşa cum a fost în zilele apostolilor. La sfârşit, dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu, aşa cum s-a descoperit pe crucea din Golgota prin împăcare şi iertare, va fi descoperită în toţi cei împăcaţi care au trăit iertarea lor, pentru că *„Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii”.*(Ioan 15:17). Când adevăraţii credincioşi vor deveni o inimă şi un suflet, atunci va cădea ploaia timpurie şi târzie (Iacov 5:7-11, Ioel 2:23, Isaia 44:3, Zah. 10:1). Atunci se va manifesta puterea lui Dumnezeu şi, aşa cum a fost cu Iov, care s-a rugat pentru prietenii lui care l-au acuzat (Iov 42:10), va avea loc o restituire în dublă măsură a tuturor lucrurilor pe care le-a dat Dumnezeu Bisericii la început.

Doar dragostea desăvârşită este legătura desăvârşirii. *„Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii”.* (Col. 3:14) – dragoste desăvârşită faţă de Răscumpărătorul, faţă de cei răscumpăraţi, faţă de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi o credinţă adevărată şi vie în fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu. Când toţi suntem umpluţi cu Duhul Sfânt, ca în Fapte 2 şi în biserica de la început, atunci putem spune cu adevărat că *„dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”.* (Rom. 5:5). Un mesaj teoretic care este interpretat în diferite feluri, nu foloseşte nimănui; doar atunci când totul a fost reaşezat în rânduiala divină, se aplică următoarele cuvinte: *„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”.* (Rom. 8:14).

Când Mirele revine, mai întâi răsună „strigătul Lui de trezire” pentru toţi cei ce au adormit în Hristos, apoi toţi cei ce trăiesc în Hristos vor fi schimbaţi şi împreună vor fi luaţi în nori ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL din sfântul şi veşnicul Lui Cuvânt (1 Tes. 4:13-18).

Revenirea Domnului va fi o realitate, aşa cum înălţarea Lui a fost o realitate (Fapte 1:11b): *„...acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”.* Învierea celor care au murit în Hristos va fi o realitate (1 Cor. 15:42-44). Schimbarea trupurilor noastre va fi o realitate (1 Cor. 15:54). Răpirea va fi o realitate (1Tes. 4:17). Ospăţul de nuntă va fi o realitate (Apoc. 19:7). Totul va fi realitate, inclusiv Împărăţia de o mie de ani (Apoc. 20) şi la sfârşit cerul cel nou şi pământul cel nou (Apoc. 21). Maranata. Vino, Domne Isuse! *„Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând.» Amin! Vino, Doamne Isuse!”* (Apoc. 22:20).

**Nu adăugaţi nimic la Cuvânt...**

În ceea ce priveşte legătura cu planul de mântuire, slujba fratelui Branham a fost la fel de importantă ca şi slujba lui Moise, a lui Ioan Botezătorul şi a apostolului Pavel. Cuvântul lui Dumnezeu pe care mesagerii lui Dumnezeu l-au vestit ne-a fost lăsat şi pe acesta îl predicăm noi, căci numai Cuvântul rămâne în veac (1 Petru 1:25). În 2 Petru 3:14-18, având în vedere făgăduita revenire a Domnului, apostolul îi avertizează pe credincioşi să-şi dea toate silinţele astfel ca să fie găsiţi fără prihană şi fără vină. El se referă în acelaşi context şi la scrierile lui Pavel, atrăgând atenţia că în ele sunt unele lucruri greu de înţeles. Noi am recunoscut că atunci când se ajunge la mesajul biblic, nu este vorba despre afirmaţiile greu de înţeles, pe care le-a făcut Pavel atunci, aşa cum scrie Petru în 2Petru 3:16, sau despre cele făcute de fratele Branham în marile lui aşteptări faţă de lucrarea finală a lui Dumnezeu. Aşa cum a fost atunci, la fel este şi astăzi când unii oameni scot din context afirmaţiile fratelui Branham şi fac din ele nişte învăţături false (vers. 16).

Îndemnul pe care l-a dat Pavel lui Timotei, tovarăşul său de slujbă, în 2 Timotei, i-a fost dat de Domnul Însuşi fratelui Branham într-o viziune. Fiecare adevărat slujitor al lui Dumnezeu şi-o va pune la inimă: *„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:****propovăduieşte Cuvântul****, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere****învăţătura sănătoasă****; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea**de la adevăr**şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele,**fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba**”.* (2 Tim. 4:1-5).

Domnul mi-a poruncit şi mie să citesc 2 Tim. 4, în februarie 1980, când eram în Franţa, la Marsilia. Cu o seară înainte fusesem întrebat pentru prima dată ce înseamnă cele şapte tunete din Apoc. 10. Nu am avut răspunsul la acea dată. Însă în timp ce citeam 2 Tim. 4 – după porunca Domnului – mi-am dat seama imediat de ce a trebuit să citesc acel text: eu trebuie să învăţ şi să predic doar Cuvântul; eu nu pot şi nu trebuie să iau parte la vreo interpretare. Un compromis din partea mea este imposibil, este exclus!

Oricine este chemat cu adevărat de Dumnezeu va lua aminte la avertizarea pe care Pavel i-a adresat-o lui Timotei în mod atât de apăsat: *„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu...****propovăduieşte Cuvântul..!*** Ceea ce nu este scris în Cuvânt nu este hotărât pentru vestirea evangheliei veşnice. Şi oricine predică ceva nebiblic, chiar dacă-i zice „descoperire”, se aşează singur sub blestem (Gal. 1:8), fie el şi-un înger din cer!

Apostolul Ioan a trebuit să ne lase această avertizare cu toată seriozitatea: *„Mărturisesc**oricui**aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va**adăuga**cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă**scoate**cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”.* (Apoc. 22:18-19).

Toţi cei ce acceptă ca valabil doar ceea ce este scris în Cuvânt sunt binecuvântaţi: *„Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii**şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape**!”* (Apoc. 1:3).

**Dumnezeu spune ceea ce face şi face ceea ce spune**

Prorocului Daniel i s-a spus: *„Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”* (Dan. 12:4).

Noi suntem la sfârşitul timpului de sfârşit: cartea pecetluită este deschisă şi întregul ei conţinut a fost descoperit. Mulţumim lui Dumnezeu că nimic din acest conţinut nu mai poate fi ţinut sub pecete pentru că *„Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei”.* (Apoc. 5:5).

*„Apoi mi-a zis: «Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape»”.* (Apoc. 22:10). În capitolul 5 cartea era încă pecetluită.

Rânduiala divină a planului de mântuire din Cuvânt ne-a fost arătată în mod amănunţit. Putem rândui corect îngerii celor şapte biserici (Apoc. 2 şi 3), cei patru îngeri ai judecăţii care sunt legaţi la râul Eufrat (Apoc. 9) şi de asemenea cei şapte îngeri cu trâmbiţe (Apoc. 8-11). Pentru noi, contextul scriptural este evident atunci când Domnul coboară ca Înger al legământului (Apoc. 10), sau atunci când se ridică cei doi proroci (Apoc. 11), sau în ceea ce priveşte pe cei şapte îngeri cu potire (Apoc. 16). Da, prin harul Său descoperirea completă a tuturor evenimentelor ne-a fost făcută cunoscut şi ne-a fost arătată în legăturile corecte, într-un mod atât de cuprinzător, ca în nicio altă epocă precedentă.

Cu toate acestea, trebuie spus încă o dată în Numele Domnului Isus Hristos: acum este vorba despre chemarea afară şi pregătirea Bisericii Mireasă. Chiar dacă am cunoaşte toate tainele dar nu am avea dragostea neprefăcută pentru Cuvânt, pentru fiecare Cuvânt, atunci noi nu am putea fi gata şi cu atât mai puţin să iubim venirea Lui. Aceasta este diferenţa dintre fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite. Noi ne găsim cu adevărat la sfârşitul timpului de sfârşit; importantă acum este deplina reaşezare conform Cuvântului, care trebuie să aibă loc înaintea revenirii iubitului nostru Domn şi Mire. Cei aleşi se ţin strâns de Cuvânt până la sfârşit şi nu pot fi înşelaţi de interpretări. Ei cred că adevăratul mesaj, care este bazat doar pe Sfânta Scriptură, premerge a doua venire a lui Hristos şi ei vor mulţumi Domnului chiar şi în veşnicie pentru slujba profetică a fratelui Branham şi pentru corecta rânduire biblică a tuturor evenimentelor din planul de mântuire. Lor li se aplică următoarea fericire: *„...ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!”*(Matei 13:16).

**Un slujitor nu este mai mare decât stăpânul său**

Îmi sunt puse multe întrebări la care oamenii vor un răspuns. E-mail-urile se adună: într-unul sunt 5, în altul 8 şi următorul are 20 de întrebări. O persoană mi-a trimis 45 de întrebări la care eu ar trebui să răspund. Ei toţi vor să primească claritate asupra afirmaţiilor fratelui Branham. Vă rog să înţelegeţi că-mi este imposibil să le răspund.

În ce priveşte temele biblice, eu cu siguranţă le-am atins pe toate în numeroasele publicaţii şi le-am luminat din punctul de vedere al Sfintei Scripturi. Aceasta se aplică şi slujbei profetice infailibile a fratelui Branham. Însărcinarea pe care mi-a dat-o Domnul în 2 aprilie 1962, confirmată prin proroc pe 3 decembrie 1962 în prezenţa a doi martori, fratele Wood şi fratele Sothman, este de a predica Cuvântul şi de a împărţi hrana duhovnicească care a fost depozitată. Pentru cei aleşi, eu menţionez încă o dată că duminică, 19 septembrie 1976, Domnul mi-a vorbit cu un glas puternic următoarele cuvinte: „Slujitorul Meu, te-am rânduit conform Matei 24:45-47 ca să împarţi hrana”. Pe Dumnezeul cel viu că acesta este adevărul.

De fapt, El Însuşi a spus dinainte în Amos 8:11 că va trimite o foame după auzirea cuvintelor Lui şi omul duhovnicesc trăieşte cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Răscumpărătorul nostru a spus: *„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui”.* (Ioan 4:34). El vorbeşte prin Pavel fiecărui slujitor: *„Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri,**vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum**”.* (1 Tim. 4:6).

Dar şi 2 Tim 4 trebuie să se împlinească până acolo încât va veni vremea în care mulţi *„nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute”*. De aceea se vorbeşte despre un slujitor rău în Matei 24:48-50 *„care zice în inima lui: «Stăpânul meu zăboveşte să vină...»”*(vers. 48). Aşa cum mai întâi Fiul Omului a semănat sămânţa bună, la fel toţi cei pe care El îi trimite fac acelaşi lucru (Matei 13). Vrăjmaşul se strecoară întotdeauna după aceea şi seamănă sămânţa rea, neghina: interpretările. Un slujitor credincios şi înţelept seamănă doar sămânţa Cuvântului şi împarte hrana duhovnicească. Un slujitor rău seamănă propriile lui interpretări.

Toţi cei ce sunt născuţi din Dumnezeu cred şi se bucură că Însuşi Domnul Isus a prevăzut chemarea pentru predicarea Cuvântului în această vreme. Nu poate fi accentuat suficient de mult: cel pe care-l trimite Dumnezeu predică numai Cuvântul lui Dumnezeu şi cine este din Dumnezeu ascultă doar Cuvântul lui Dumnezeu (1 Ioan 4:6) şi nu basme (2 Tim. 4:4).

Pavel a scris: *„Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,...Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul...”* (2 Cor. 6:4-8).

În 1 Petru 4 de la vers 12 citim că uneori credincioşii trebuie să treacă prin încercări de foc, dar prin ele suntem şi părtaşi ai suferinţelor lui Hristos *„ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui”*. (vers. 13b).

De la naşterea şi până la înălţarea Sa, chiar şi Răscumpărătorul nostru a trebuit să îndure defăimarea. Cărturarii L-au învinuit că a fost născut în afara căsătoriei (Ioan 8:41), că are drac (Ioan 10:20), că este Belzebub (Luca 11:15), că este un înşelător (Matei 27:63), da, chiar un făcător de rele (Ioan 18:30). El a purtat toată ocara şi a fost batjocorit chiar şi pe cruce. Dar în dimineaţa Paştelui, El a ieşit din mormânt ca Biruitor peste diavol, moarte şi iad şi a putut vesti: *„**Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ**”*. El S-a înălţat la cer cu un strigăt (Ps. 47:5, Ps, 68:18, Luca 24:50-53, Fapte 1:9-11), şi El Se va întoarce cu mare slavă şi putere.

Slujitorii lui trebuie să îndure la fel ca Domnul lor: *„Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său». Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi”.* (Ioan 15:20). El a mai spus: *„Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!”*(Luca 6:22).

Dar şi următorul lucru se va împlini: *„Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii”.* (Ps. 126). Când Domnul Se va descoperi cu slavă la revenirea Sa, noi de asemenea ne vom bucura şi ne vom veseli. *„Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită...”*(1 Petru 1:8). Acum noi trebuie să purtăm batjocura pentru Numele Său, dar când El vine, ne vom bucura, ne vom veseli şi vom primi cununa slavei (1Petru 5:4). Prima oară El a venit să ia păcatele noastre; a doua oară, El vine pentru toţi cei ce-L aşteaptă (Evrei 9:28), pentru toţi cei ce iubesc venirea Lui (2 Tim. 4:8) şi pentru toţi cei ce sunt gata (Matei 25:10).

Apostolul Ioan ne îmbărbătează: *„Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El...****Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”.*(1 Ioan 2:28 + 3:2).

******Ce se petrece atunci când Domnul răcneşte ca un leu?**

Haideţi s-o mai spunem o dată astfel ca şi ultimul s-o înţeleagă: oricine crede aşa cum spune Biblia în versetele referitoare la această temă, lui sau ei i se va descoperi. În Apoc. 10, Domnul coboară cu o carte deschisă ca Înger al legământului, pune un picior pe mare şi celălalt pe pământ şi strigă cu glas puternic, **aşa cum răcneşte un leu**. Cuvântul cheie în acest context este „răcneşte”.

În predica „Intervalul” din 17 martie 1963, fratele Branham citeşte Apoc. 10:1 şi imediat după aceea spune: **„Dacă aţi observat acesta este Hristos (vedeţi?), pentru că în Vechiul Testament a fost numit Îngerul legământului şi El vine acum direct la evrei, căci epoca Bisericii este încheiată...Biserica a fost răpită”.**

Aceasta este împlinirea celei de a doua părţi a versetului din Mal. 3:1: *„...Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi:**Solul legământului**pe care-L doriţi; iată că vine – zice Domnul oştirilor...”.*

În Cuvântul profetic a fost spus deja ce se va întâmpla cu israeliţii care sunt credincioşi. Atunci se va împlini următorul verset din Scriptură: *„**Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim**, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său şi ocrotirea****copiilor lui Israel****”.* (Ioel 3:16).

*„Ei vor urma pe Domnul,**ca pe un leu care va****răcni****; căci El însuşi va răcni, şi copiii vor alerga tremurând de la apus”.* (Osea 11:10).

*„El a zis: «**Domnul****răcneşte****din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim**. Păşunile păstorilor jelesc, şi vârful Carmelului este uscat»”.*(Amos 1:2).

Doar atunci când El va răcni ca un leu, va sosi momentul în care cele şapte tunete îşi vor face auzite glasurile (Apoc. 10:3). Atunci când Ioan a vrut să scrie ceea ce au spus, un glas din ceruri i-a spus: *„Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!”* (vers. 4). Fie ca Dumnezeu să dăruiască fiecăruia un respect sfânt ca să respecte aceasta, căci este un „AŞA VORBEŞTE DOMNUL”.

Îngerul legământului, care pune picioarele pe pământ şi pe mare şi răcneşte ca un leu, ridică apoi mâna spre cer şi jură pe Cel ce este viu în vecii vecilor *„că nu va mai fi nicio zăbavă...”.* În prorocul Daniel 12:7, se vorbeşte despre acest jurământ cu o precisă localizare în timp: *„...**şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic**că va mai fi**o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme**şi că**toate aceste lucruri se vor sfârşi**când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot”*. Amin! În Cuvântul profetic ni se spune cu toată claritatea că din momentul jurământului vor mai fi trei ani şi jumătate până la împlinirea tuturor lucrurilor din ultima perioadă de timp. În Daniel 7:25 citim la fel despre trei ani şi jumătate în legătură cu Israel, iar în Apoc. 12:14 despre o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, ca şi în Daniel 12:7.

În acest punct, evident, nu mai este vorba despre Biserica Mireasă, care a fost răpită, ci despre timpul marelui necaz şi despre Israel. Prorocului Daniel i s-a spus: *„Acum vin să-ţi fac cunoscut**ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi**, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate”.* (Daniel 10:14). Luând toate versetele referitoare la această temă, nu este greu să aşezi şi acest mare eveniment în rânduiala corectă, şi anume rânduiala biblică. Cum acesta nu priveşte deloc Biserica Mireasă, ci poporul Israel, noi nu ne îngrijorăm de evenimentele care sunt în legătură cu el. Domnul va avea grijă de poporul Său până la sfârşit.

**Suntem în timpul sfârşitului; venirea Lui este aproape**

În Matei 24, Marcu 13 şi Luca 21, Domnul a vorbit despre lucrurile care se vor petrece în perioada de timp dinaintea revenirii lui Hristos. El a comparat această generaţie cu vremea lui Noe (Gen. cap. 6-9) şi cu starea din Sodoma şi Gomora (Gen. 19, Luca 17). Ar trebui să fie la fel ca atunci, şi desigur aşa şi este.

Cuvântul lui Dumnezeu şi întreaga ordine divină din creaţie sunt privite de către societatea modernă ca fiind învechite. Aceasta se aplică familiei, căsătoriei şi altor valori tradiţionale.

Apostolul Pavel, care este criticat în special de către teologi, a trebuit să descrie starea generală de păcat în Rom. 1:24-32: *„Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase...”.*Şi aceste lucruri se împlinesc sub ochii noştri şi în auzul urechilor noastre.

Chiar şi bisericile se conformează în mod evident duhului timpului, ca şi toţi ceilalţi. Un titlu din media spune: „Întoarcere la 180 de grade în Biserica Catolică. Vaticanul abordează homosexualii şi lesbienele. Explicaţia: homosexualii pot îmbogăţi comunitatea creştină cu darurile şi calităţile lor...”.

Desigur fiecare fiinţă umană are dreptul să trăiască aşa cum el sau ea consideră potrivit şi nimeni nu trebuie dispreţuit şi cu atât mai puţin discriminat din pricina modului lui sau al ei de viaţă. Demnitatea umană este şi rămâne inviolabilă.

Cu toate acestea, pentru oricine Îl crede pe Dumnezeu şi este cu adevărat născut din nou prin Duhul, orientarea obligatorie o constituie chiar şi astăzi Cuvântul lui Dumnezeu. Oricine aparţine adevăratei Biserici a Domnului, respectă ordinea din creaţie pentru familie şi căsătorie, la fel şi ordinea din mântuire şi rânduiala din Biserică pe care El a lăsat-o scrisă în Cuvântul Său. De asemenea, el sau ea se lasă rânduiţi în ordinea divină atât în domeniul natural cât şi în cel duhovnicesc.

Dar mai întâi trebuie să se întâmple acele lucruri care au fost spuse celor ce ascultau prima predică de la înfiinţarea Bisericii Nou Testamentare, acum două mii de ani: *„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”.* (Fapte 2:38-39). Predica de astăzi trebuie să fie în concordanţă cu prima predică şi învăţăturile pentru credincioşii din ultima epocă a Bisericii sunt încă la fel de valabile cum au fost pentru credincioşii din prima epocă. Dar oricine nu este osândit de Duhul lui Dumnezeu şi nu acceptă în mod personal darul răscumpărării, nu poate fi călăuzit la pocăinţă.

Nimeni nu se poate mântui pe sine; fiecare trebuie să cheme Numele Domnului şi Mântuitorului, să ceară în rugăciune iertarea şi eliberarea şi poate trăi chiar şi astăzi că este adevărat: *„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”*. (Rom. 10:13). *„La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii”.* (2 Cor. 6:2).

Prin harul lui Dumnezeu, viaţa credincioşilor este adusă în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu atât în domeniul duhovnicesc, cât şi în cel natural. Căci numai dacă cineva este în Cuvântul lui Dumnezeu poate fi în voia lui Dumnezeu şi acesta este singurul mod în care noi putem umbla cu Dumnezeu, aşa cum a umblat Enoh în vremea lui şi a fost răpit (Evrei 11:5). Astfel Dumnezeu Îşi va găsi plăcerea în noi şi, ca Mireasă fără pată, vom intra la ospăţul de nuntă împreună cu Mirele. Amin.

*„Ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană”.* (Ef. 5:27).

Pentru lunile următoare sunt planificate din nou multe călătorii misionare.

Vă rog, amintiţi-mă în rugăciunile voastre.

Din însărcinarea Lui,![](https://nasa.misia.sk/rails/active_storage/blobs/proxy/eyJfcmFpbHMiOnsiZGF0YSI6NzI4MiwicHVyIjoiYmxvYl9pZCJ9fQ==--1297ae8149573d01f7d1bd178f9990641fcbf496/illustration-593dec75ea3d055ecaf9bcc7b611f5ad238aceaa417af5b88501a204e2cfac8b.png)![](https://nasa.misia.sk/rails/active_storage/blobs/proxy/eyJfcmFpbHMiOnsiZGF0YSI6NzI4MywicHVyIjoiYmxvYl9pZCJ9fQ==--57561b31d6ba6fb13dd7a1f8830e437d066b0c0b/illustration-4c66b2a2ecd7a8e09d5422ccbe501e0388954dae7e600b4c2a0b21dedaef50c1.png)

![](https://nasa.misia.sk/rails/active_storage/blobs/proxy/eyJfcmFpbHMiOnsiZGF0YSI6NzI4NCwicHVyIjoiYmxvYl9pZCJ9fQ==--19605efcae558c6bf39b5b00004c0bbd60b6bd9f/illustration-b57f169f5f7d75f585de141a0ad65f7df9cc65a424acced394dc1aff00a7cb59.png)O fotografie de la o adunare din Cuba în februarie, anul 2015. Fie că a fost în Havana sau în Holguín, credincioșii au venit să asculte Cuvântul în fiecare loc. Chiar și predicatori din Santiago de Cuba au venit la adunări. Prin har, noi putem mărturisi în mod direct cum ultimul mesaj ajunge la toți copiii lui Dumnezeu din toate națiunile.

*******

Dacă sunteți interesați să primiți literatura noastră, puteți scrie

la adresa de mai jos:

Mission Center

P.O. Box 100707

47707 Krefeld

Germany

De asemenea, puteți urmări pe Internet întâlnirile noastre

lunare din primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni:

Sâmbătă seara, la ora 20:15

Duminică dimineața la ora 10:45.

Predicile pot fi ascultate în treisprezece limbi. Să aveți parte de

ceea ce face Dumnezeu în prezent conform planului Său de mântuire!

Homepage: http://www.freie-volksmission.de

E-mail: volksmission@gmx.de

© E. Frank


## Chapter navigation

- [Previous chapter](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8213.md)
- [Book contents](https://nasa.misia.sk/books/932.md)

## Available translations

- [English](https://nasa.misia.sk/book_chapters/3054.md)
- [Româna](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8214.md)

## Source

- [Canonical HTML page](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8214)
- [Markdown representation](https://nasa.misia.sk/book_chapters/8214.md)