„Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală” (Luca 16:16).

„Un glas strigă: «Pregătiţi în pustiu calea DOMNULUI, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!»” (Isa. 40:3). Această prorocie s-a împlinit în slujba lui Ioan Botezătorul, așa cum este confirmat în Mat. 3:3, Mar. 1:3, Luca 3:4 și în Ioan 1:23. Îngerul DOMNULUI care i-a vestit lui Zaharia nașterea lui Ioan Botezătorul, a spus: „...şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la DOMNUL Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească DOMNULUI un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:15-17). Amin.

După nașterea lui, tatăl său Zaharia a fost umplut cu Duhul Sfânt și a rostit cuvintele profetice referitoare la slujba lui Ioan Botezătorul: „Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt...” (Luca 1:72).

„Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui...” (Luca 1:77).

A doua făgăduință din Vechiul Testament referitoare la slujba lui Ioan Botezătorul ce este scrisă în Mal. 3:1a, a fost confirmată de DOMNUL Însuși în Mat. 11:10 și Luca 7:27: „El este acela despre care este scris: «Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta»”.

Când Ioan Botezătorul a fost întrebat: „Ești tu Hristosul?”, el a spus, „Nu”. „Eşti Ilie?”. „Nu sunt!”. „Eşti Prorocul?”. El a răspuns, „Nu!” (Ioan 1:19-21).În vers. 23 citim mărturia lui bazată pe Sfânta Scriptură despre cine era el: „«Eu», a zis el, «sunt glasul celui ce strigă în pustiu: ,Neteziţi calea DOMNULUI!’, cum a zis prorocul Isaia»” (Isa.40:3).

Ioan a putut să se adreseze celor ce crezuseră: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3:11).

Prin slujba premergătorului făgăduit, inimile părinților din Vechiul Testament au fost întoarse la credința copiilor din Noul Testament, „ca să gătească DOMNULUI un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:17) . Era absolut esențial să auzi mesajul adus de prorocul făgăduit, să crezi și să fii botezat.

Isus i-a mustrat în mod public pe cărturarii și fariseii care au respins slujba lui Ioan Botezătorul, cu aceste cuvinte:„Dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui” (Luca 7:30).

Un glas răsună: este posibil să săruţi Torah, să citeşti Sfintele Scripturi, să vorbeşti despre planul divin de mântuire, să predici despre venirea lui Mesia şi a premergătorul Său, Ilie (Mat. 17:10), să cânţi psalmii, să ţii Sabatul, să aduci jertfe, dar apoi să respingi atât premergătorul cât şi pe Mesia şi să nu recunoşti ziua cercetării pline de har (Luca 19:42-44). Marea lecţie care trebuie învăţată este: doar cei ce au crezut mesajul premergătorului şi au fost botezaţi au putut apoi să-L recunoască şi să-L primească pe Mesia.

„Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: «Ava», adică: „Tată!” (Gal. 4:3-6).

Când făgăduinţa din Zah. 9:9 s-a împlinit şi DOMNUL a intrat în Ierusalim călare pe mânzul unei măgăriţe (Luca 19:28-44), credincioşii s-au bucurat şi au strigat, „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele DOMNULUI!”. Cărturarii orbi spiritual au vrut ca oamenii să înceteze lauda şi închinarea (vers. 39), dar Răscumpărătorul le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Apoi a privit asupra Ierusalimului şi a plâns de durere pentru el: „Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: «Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi»”. Aceste cuvinte au fost urmate de pronunţarea pedepsei care urma să vină: „Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată” (vers. 41-44). În anul 70 d.Hr. armata generaluluiroman Titus a distrus Ierusalimul şi Templul. Chiar şi acum este de cea mai mare importanţă să iei parte la ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru această perioada a timpului.

Un glas răsună: trecuseră patru mii de ani de la Adam şi Eva, timp în care ei L-au aşteptat pe Mântuitorul făgăduit Care trebuia să vină ca sămânţa lui Dumnezeu (Gen. 3:15). Când a sosit vremea împlinirii, conducătorii spirituali şi cei ce-i credeau pe aceștia nu au recunoscut ziua cercetării pline de har a lui Dumnezeu. Fruntașii religioşi erau conducători orbi care-i conduceau pe orbi; ei au dus poporul în rătăcire prin propriile lor interpretări ale Scripturilor. Iată ce este scris despre cei ce nu L-au crezut pe Mesia: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit”. Dar despre credincioşi este scris: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:11-12). Amin. Aşa a fost la început. Aşa a fost în fiecare epocă a bisericii. La fel este şi astăzi.

„Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală” (Luca 16:16).

„Un glas strigă: «Pregătiţi în pustiu calea DOMNULUI, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!»” (Isa. 40:3). Această prorocie s-a împlinit în slujba lui Ioan Botezătorul, așa cum este confirmat în Mat. 3:3, Mar. 1:3, Luca 3:4 și în Ioan 1:23. Îngerul DOMNULUI care i-a vestit lui Zaharia nașterea lui Ioan Botezătorul, a spus: „...şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la DOMNUL Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească DOMNULUI un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:15-17). Amin.

După nașterea lui, tatăl său Zaharia a fost umplut cu Duhul Sfânt și a rostit cuvintele profetice referitoare la slujba lui Ioan Botezătorul: „Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt...” (Luca 1:72).

„Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui...” (Luca 1:77).

A doua făgăduință din Vechiul Testament referitoare la slujba lui Ioan Botezătorul ce este scrisă în Mal. 3:1a, a fost confirmată de DOMNUL Însuși în Mat. 11:10 și Luca 7:27: „El este acela despre care este scris: «Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta»”.

Când Ioan Botezătorul a fost întrebat: „Ești tu Hristosul?”, el a spus, „Nu”. „Eşti Ilie?”. „Nu sunt!”. „Eşti Prorocul?”. El a răspuns, „Nu!” (Ioan 1:19-21).  În vers. 23 citim mărturia lui bazată pe Sfânta Scriptură despre cine era el: „«Eu», a zis el, «sunt glasul celui ce strigă în pustiu: ,Neteziţi calea DOMNULUI!’, cum a zis prorocul Isaia»” (Isa.40:3).

Ioan a putut să se adreseze celor ce crezuseră: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3:11).

Prin slujba premergătorului făgăduit, inimile părinților din Vechiul Testament au fost întoarse la credința copiilor din Noul Testament, „ca să gătească DOMNULUI un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:17) . Era absolut esențial să auzi mesajul adus de prorocul făgăduit, să crezi și să fii botezat.

Isus i-a mustrat în mod public pe cărturarii și fariseii care au respins slujba lui Ioan Botezătorul, cu aceste cuvinte:  „Dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui” (Luca 7:30).

Un glas răsună: este posibil să săruţi Torah, să citeşti Sfintele Scripturi, să vorbeşti despre planul divin de mântuire, să predici despre venirea lui Mesia şi a premergătorul Său, Ilie (Mat. 17:10), să cânţi psalmii, să ţii Sabatul, să aduci jertfe, dar apoi să respingi atât premergătorul cât şi pe Mesia şi să nu recunoşti ziua cercetării pline de har (Luca 19:42-44). Marea lecţie care trebuie învăţată este: doar cei ce au crezut mesajul premergătorului şi au fost botezaţi au putut apoi să-L recunoască şi să-L primească pe Mesia.

„Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: «Ava», adică: „Tată!” (Gal. 4:3-6).

Când făgăduinţa din Zah. 9:9 s-a împlinit şi DOMNUL a intrat în Ierusalim călare pe mânzul unei măgăriţe (Luca 19:28-44), credincioşii s-au bucurat şi au strigat, „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele DOMNULUI!”. Cărturarii orbi spiritual au vrut ca oamenii să înceteze lauda şi închinarea (vers. 39), dar Răscumpărătorul le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Apoi a privit asupra Ierusalimului şi a plâns de durere pentru el: „Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: «Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi»”. Aceste cuvinte au fost urmate de pronunţarea pedepsei care urma să vină: „Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată” (vers. 41-44). În anul 70 d.Hr. armata generalului  roman Titus a distrus Ierusalimul şi Templul. Chiar şi acum este de cea mai mare importanţă să iei parte la ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru această perioada a timpului.

Un glas răsună: trecuseră patru mii de ani de la Adam şi Eva, timp în care ei L-au aşteptat pe Mântuitorul făgăduit Care trebuia să vină ca sămânţa lui Dumnezeu (Gen. 3:15). Când a sosit vremea împlinirii, conducătorii spirituali şi cei ce-i credeau pe aceștia nu au recunoscut ziua cercetării pline de har a lui Dumnezeu. Fruntașii religioşi erau conducători orbi care-i conduceau pe orbi; ei au dus poporul în rătăcire prin propriile lor interpretări ale Scripturilor. Iată ce este scris despre cei ce nu L-au crezut pe Mesia: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit”. Dar despre credincioşi este scris: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:11-12). Amin. Aşa a fost la început. Aşa a fost în fiecare epocă a bisericii. La fel este şi astăzi.