Întemeierea Bisericii s-a făcut în mod supranatural prin revărsarea Duhului Sfânt. În Fapte 1 ni se spune că Răscumpărătorul înviat a petrecut patruzeci de zile cu ucenicii Lui şi le-a vorbit despreÎmpărăţia lui Dumnezeu (vers. 3). Pe când vorbea cu ei, El le-a repetat făgăduinţa: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt” (vers. 5).

În Luca 24:36-51, DOMNUL cel înviat a arătat ucenicilor Săi ce scripturi din Vechiul Testament se împliniseră. El le-a deschis mintea pentru înțelegerea duhovnicească a Scripturii astfel că ei au recunoscut toate prorociile referitoare la suferinţele Sale, la moartea şi învierea Lui. El le-a spus: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (vers. 46-47) şi apoi a încheiat cu cuvintele: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus” (vers. 49). După aceasta, a fost ridicat la cer dinaintea ochilor lor (Luca 24:51, Fapte 1:9).

După revărsarea Duhului în ziua Cincizecimii, apostolul Petru a putut mărturisi: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!...»” (Fapte 2:16-17).

Petru a ţinut prima sa predică sub directa inspiraţie a Duhului Sfânt. De la vers. 37 la 41 ne este spus ce s-a întâmplat atunci când mulţimea a fost atinsă de această predică: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Fraţilor, ce să facem?» «Pocăiţi-vă», le-a zis Petru, «şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema DOMNUL Dumnezeul nostru»”. Mai întâi predica, urmată de credinţa celor ce aud predica şi de ascultarea de credinţă dovedită prin botez. „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete” (Fapte 2:41).

Un glas răsună: Ascultați, popoare, toate: În ziua Cincizecimii, s-a ţinut predica de bază care a fost valabilă în orice loc în epoca apostolică şi este valabilă şi astăzi în Biserica lui Isus Hristos! De la primul ceas, din prima zi a Noului Testament s-a împlinit tot ceea ce aparţine planului de mântuire, aşa cum fusese spus dinainte în Vechiul Testament. Pavel a depus mărturie despre acest lucru în prima sa epistolă: „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi” (Rom. 1:1-2). Amin.

Filip evanghelistul a predicat în Samaria: „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei” (Fapte 8:12). Când au auzit aceasta, apostolii au venit de la Ierusalim şi „...s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele DOMNULUI Isus” (Fapte 8:15-16).

În Fapte 10, Petru a predicat mesajul mântuirii lui Isus Hristos în casa unui sutaş roman pe nume Corneliu: „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor... «Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?» Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele DOMNULUI Isus Hristos” (Fapte 10:42-48).

Atunci când Pavel a predicat ucenicilor lui Ioan în Efes, citim în Fapte 19:5-6+11: „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele DOMNULUI Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau... Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel” (vers.11).

Atât timp cât Biserica DOMNULUI Isus Hristos este pe pământ,pentru toţi credincioşii din întreaga lume rămâne valabil ceea ce a vestit Petru în ziua Cincizecimii: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema DOMNUL Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).

Un glas răsună: În Biserica lui Isus Hristos atât prima şi ultima predică, cât și primul şi ultimul botez trebuie să fie exact la fel. Acesta este modelul veşnic pentru vestire: credinţa, botezul, botezul cu Duhul Sfânt. Ceea ce a fost învăţat şi trăit în ziua întemeierii Bisericii Dumnezeului celui Viu este linia călăuzitoare până la sfârşitul Noului Testament.

Apostolul Pavel a mărturisit că Biserica este: „...zidită pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Ef. 2:20). „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos...” (Ef. 4:11-12).

Apostolul i-a scris lui Timotei: „Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului” (1Tim. 3:15).

Biserica primară era trupul DOMNULUI, locul descoperirii lui Dumnezeu, îmbrăcată cu puterea lui Dumnezeu, înzestrată cu daruri duhovnicești și cu diferite slujbe (1Cor. 12:4-31) – strâns legată într-un singur trup prin credință, botez și botezul cu Duhul Sfânt (vers. 12-26). Doar acolo unde lucrurile stau cu adevărat așa, sunt adevărate și astăzi următoarele: un DOMN, o credință, un botez (Ef. 4:3-5).

La revenirea lui Isus Hristos, această scriptură se va fi împlinit cu Biserica: „Ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Ef. 5:26-27). Când auzim propovăduirea harului lui Dumnezeu, o credem și atunci trăim mântuirea, neprihănirea și împăcarea cu Dumnezeu, iar acest lucru înseamnă „Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu” (Rom. 5:9). Noi trebuie să acceptăm – și toți credincioșii o fac –tot ceea ce a fost rânduit în Cuvântul lui Dumnezeu la început.

Întemeierea Bisericii s-a făcut în mod supranatural prin revărsarea Duhului Sfânt. În Fapte 1 ni se spune că Răscumpărătorul înviat a petrecut patruzeci de zile cu ucenicii Lui şi le-a vorbit despre  Împărăţia lui Dumnezeu (vers. 3). Pe când vorbea cu ei, El le-a repetat făgăduinţa: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt” (vers. 5).

În Luca 24:36-51, DOMNUL cel înviat a arătat ucenicilor Săi ce scripturi din Vechiul Testament se împliniseră. El le-a deschis mintea pentru înțelegerea duhovnicească a Scripturii astfel că ei au recunoscut toate prorociile referitoare la suferinţele Sale, la moartea şi învierea Lui. El le-a spus: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (vers. 46-47) şi apoi a încheiat cu cuvintele: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus” (vers. 49). După aceasta, a fost ridicat la cer dinaintea ochilor lor (Luca 24:51, Fapte 1:9).

După revărsarea Duhului în ziua Cincizecimii, apostolul Petru a putut mărturisi: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!...»” (Fapte 2:16-17).

Petru a ţinut prima sa predică sub directa inspiraţie a Duhului Sfânt. De la vers. 37 la 41 ne este spus ce s-a întâmplat atunci când mulţimea a fost atinsă de această predică: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Fraţilor, ce să facem?» «Pocăiţi-vă», le-a zis Petru, «şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema DOMNUL Dumnezeul nostru»”. Mai întâi predica, urmată de credinţa celor ce aud predica şi de ascultarea de credinţă dovedită prin botez. „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete” (Fapte 2:41).

Un glas răsună: Ascultați, popoare, toate: În ziua Cincizecimii, s-a ţinut predica de bază care a fost valabilă în orice loc în epoca apostolică şi este valabilă şi astăzi în Biserica lui Isus Hristos! De la primul ceas, din prima zi a Noului Testament s-a împlinit tot ceea ce aparţine planului de mântuire, aşa cum fusese spus dinainte în Vechiul Testament. Pavel a depus mărturie despre acest lucru în prima sa epistolă: „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi”       (Rom. 1:1-2). Amin.

Filip evanghelistul a predicat în Samaria: „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei” (Fapte 8:12). Când au auzit aceasta, apostolii au venit de la Ierusalim şi „...s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele DOMNULUI Isus” (Fapte 8:15-16).

În Fapte 10, Petru a predicat mesajul mântuirii lui Isus Hristos în casa unui sutaş roman pe nume Corneliu: „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor... «Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?» Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele DOMNULUI Isus Hristos” (Fapte 10:42-48).

Atunci când Pavel a predicat ucenicilor lui Ioan în Efes, citim în Fapte 19:5-6+11: *„Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele DOMNULUI Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei,* ***Duhul Sfânt S-a coborât peste ei*, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau... Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel” (vers.11).

Atât timp cât Biserica DOMNULUI Isus Hristos este pe pământ,  pentru toţi credincioşii din întreaga lume rămâne valabil ceea ce a vestit Petru în ziua Cincizecimii: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema DOMNUL Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).

Un glas răsună: În Biserica lui Isus Hristos atât prima şi ultima predică, cât și primul şi ultimul botez trebuie să fie exact la fel. Acesta este modelul veşnic pentru vestire: credinţa, botezul, botezul cu Duhul Sfânt. Ceea ce a fost învăţat şi trăit în ziua întemeierii Bisericii Dumnezeului celui Viu este linia călăuzitoare până la sfârşitul Noului Testament.

Apostolul Pavel a mărturisit că Biserica este: „...zidită pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Ef. 2:20). „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos...” (Ef. 4:11-12).

Apostolul i-a scris lui Timotei: „Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului” (1Tim. 3:15).

Biserica primară era trupul DOMNULUI, locul descoperirii lui Dumnezeu, îmbrăcată cu puterea lui Dumnezeu, înzestrată cu daruri duhovnicești și cu diferite slujbe (1Cor. 12:4-31) – strâns legată într-un singur trup prin credință, botez și botezul cu Duhul Sfânt (vers. 12-26). Doar acolo unde lucrurile stau cu adevărat așa, sunt adevărate și astăzi următoarele: un DOMN, o credință, un botez (Ef. 4:3-5).

La revenirea lui Isus Hristos, această scriptură se va fi împlinit cu Biserica: „Ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Ef. 5:26-27). Când auzim propovăduirea harului lui Dumnezeu, o credem și atunci trăim mântuirea, neprihănirea și împăcarea cu Dumnezeu, iar acest lucru înseamnă „Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu” (Rom. 5:9). Noi trebuie să acceptăm – și toți credincioșii o fac –  tot ceea ce a fost rânduit în Cuvântul lui Dumnezeu la început.