Oamenii întreabă, Dumnezeu răspunde prin Cuvântul Său

Răspuns: Iată ce a spus fratele Branham cu privire la acest subiect într-una din ultimele sale predici, din 15 august 1965: „…aşteptaţi doar până ajungem să deschidem urgiile şi peceţile şi cele şapte tunete.” El vorbea despre cele şapte tunete în special în legătură cu evenimentul supranatural care a avut loc în 28 februarie 1963, când a auzit şapte sunete asemănătoare unor sunete de tunete şi când i s-a arătat norul supranatural. Dr. James Mc Donald de la Universitatea din Tucson a studiat fotografiile care au fost făcute cu ocazia acelui eveniment şi revistele Science (19 aprilie, 1963) şi Life (17 mai, 1963) au publicat articolele lui. În acelaşi context al acestei trăiri, fratele Branham vorbea despre credinţa de răpire, numele cel nou care urma să fie descoperit şi, de asemenea, lega această trăire de alte evenimente importante.

Cele şapte tunete din Apocalipsa 10 trebuie lăsate în contextul în care au fost puse în mod divin, pentru că îşi vor face de auzit glasurile doar când Îngerul Legământului vine la Israel (Cele şapte peceţi, pag. 72). Învăţătura că cele şapte peceţi sunt „cele şapte virtuţi” sau „cei şapte mari bărbaţi” sau vreo altă răstălmăcire trebuie respinse, pentru că sunt pur şi simplu nişte răstălmăciri ale anumitor indivizi care le aduc lor beneficii, dar nu au nici o bază scripturală. După ce fratele Branham a predicat cele şapte peceţi, i s-a spus să se întoarcă în tabernacol şi să spună câteva lucruri importante, printre care era şi următoarea afirmaţie: „…nimeni nu ştie când El va reveni; de asemenea, nimeni nu ştie taina celor şapte tunete” (Cartea Peceţilor, pag. 576).

Predicatori, abandonaţi acest subiect şi lăsaţi problema în mâna lui Dumnezeu! Lui Ioan i s-a interzis să scrie ce au glăsuit cele şapte tunete, prin urmare, acest lucru nu a devenit parte a Cuvântului scris al lui Dumnezeu, şi, prin urmare, nu poate fi predicat mai departe. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL în Cuvântul Lui. Nouă ne-a fost poruncit să păzim doar acele lucruri care sunt scrise (Apocalipsa 1:1-3) şi ne este interzis să adăugăm cuvintelor prorociei acestei cărţi (Apocalipsa 22:16-21). Nu este aceasta o avertizare suficient de clară?