Oamenii întreabă, Dumnezeu răspunde prin Cuvântul Său

Răspuns: Apocalipsa 10 nu s-a împlinit încă. Aşa cum am văzut, nu are absolut nici o legătură cu Biserica. Fratele Branham a fost mesagerul ultimei epoci a Bisericii (Apoc. 3:14-22), nu al şaptelea înger cu trâmbiţa. El s-a referit la Apocalipsa 10 pentru că este singurul capitol care vorbeşte despre şapte tunete. Dar noi recunoaştem natura profetică a celor două evenimente speciale, care rămân separate unul de altul. De exemplu, Matei a arătat împlinirea textului din Osea 11:1 în capitolul 2, versetul 15 cu referire la Isus, „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt…”, dar care nu a anulat Exod 4:22-23: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut…Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească…” Versetele profetice permit o dublă aplicare, dar fiecare trebuie lăsată în contextul de care ţine, conform planului de mântuire. Împlinirea capitolului 10 din Apocalipsa a fost anunţată dinainte, aşa cum se poate remarca din următoarele pasaje care fac referire la acest eveniment special. Încă odată ni se arată obligativitatea ca totul să fie bazat pe două sau mai multe versete. Primul cuvânt-cheie este „răcneşte”.

„…a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu!” (Apoc. 10:3)

„Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfânt va face să-I răsune glasul…” (Ieremia 25:30)

„Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuşi va răcni, şi copiii vor alerga tremurând de la apus.” (Osea 11:10)

„Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.”(Ioel 3:16)

„Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim…” (Amos 1:2)

Următorul cuvânt-cheie este „a jurat”.

„Şi îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer, şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă” (Apoc. 10:5,6). „Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme…” (Daniel 12:7). Este scris foarte clar că din momentul în care are loc acest eveniment există doar trei ani şi jumătate până la sfârşitul ultimei perioade de timp. Este o sincronizare perfectă!

Când Domnul vine ca Înger al Legământului, va pune un picior pe mare şi unul pe uscat pentru a Şi le revendica, ca proprietar iniţial. Doar atunci se vor auzi glasurile celor şapte tunete. Noi trebuie să înţelegem că fiecare verset se va împlini literal, inclusiv a doua parte din Maleahi 3:1 şi 2, pentru că nu s-a împlinit la prima venire a lui Hristos şi, de aceea, nu este menţionat niciodată în Noul Testament. În momentul în care are loc acest eveniment măreţ, se vor împlini următoarele: „Şi deodată va intra în templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.” Această venire ca Înger al Legământului, aşa cum este descrisă în detaliu în cele şapte versete susmenţionate, trebuie să fie aşezată corect, acolo unde o plasează Scriptura, şi anume, în legătură cu Israelul. Căci în acel timp, Templul va fi deja rezidit şi măsurat conform Apocalipsa 11:1-2, după care se va aşeza în el Îngerul Legământului, care este Domnul Oştirilor. Amin.