Răspuns: Nu reacţionez deloc. Asta îmi dă şansa să-i binecuvântez pe cei care nu-şi pot stăpâni invidia. Soarta mea este asemănătoare cu cea a celorlalţi slujitori ai lui Dumnezeu care au predicat Cuvântul. Aşa cum scrie apostolul Pavel, „…în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul…” (2 Corinteni 6:8). Când, de exemplu, neadevărurile şi batjocura sunt vehiculate în publicaţia Contender (Luptătorul) sau într-o carte despre cele şapte tunete sau în scrisori deschise, sau chiar de la amvoane sau pe internet, doar cu scopul de a submina autoritatea divină a acestei slujbe trimise de Dumnezeu, atunci eu ştiu că Satana îi foloseşte pe acei oameni. El a făcut aceasta împotriva tuturor slujitorilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus care m-a chemat, îmi dă puterea să împărtăşesc zilnic adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu cu toţi adevăraţii credincioşi. În ciuda ocării pe care trebuie s-o port, nu pot decât să le doresc binele vechilor şi noilor duşmani ai adevărului. Liderii religioşi au fost cei care, pe timpul lor, i-au persecutat pe proroci, pe Domnul şi pe apostoli; dar, de fapt, ei erau orbi din punct de vedere duhovnicesc şi încercau să-i conducă pe orbi.

Natura adevărată a seminţei se va manifesta. Nu poţi culege smochine dintr-un scaiete, nici nu poţi scoate apă bună şi apă rea din aceeaşi fântână. Unii iubesc cum a iubit Cain (1 Ioan 3:11-12), iubire care s-a manifestat atunci printr-o crimă, iar astăzi se manifestă sub forma distrugerii reputaţiei. Cain, cu gelozia lui, şi Abel, care era plăcut Domnului, sunt două exemple foarte grăitoare pentru noi. Invidia şi gelozia produc ură şi ura duce la uciderea fratelui.

Citat: „Nu trebuie să înjunghii pe un om ca să-l omori; este suficient să-i distrugi reputaţia şi-l omori, îi distrugi influenţa. Dacă vorbeşti împotriva pastorului tău, dacă îl vorbeşti de rău, este ca şi cum l-ai fi împuşcat; dacă spui ceva rău despre el, asta-i va ucide influenţa asupra oamenilor şi alte asemenea lucruri, şi tu te faci vinovat de acestea” (Pepite de aur, pag. 167).

Isaac şi Ismael s-au născut din acelaşi tată, dar cel născut după trup îl ura pe cel născut conform făgăduinţei, „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei. Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum” (Galateni 4:23-30). Nu poate fi niciodată invers. Nu se poate ascunde acest lucru. „Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el” (1 Ioan 3:15). Acesta este adevărul. Oricine îl urăşte, şi, prin urmare, îl ucide pe fratele său, se sinucide din punct de vedere spiritual, deoarece acea persoană îşi pierde viaţa veşnică.

Răspuns: Nu reacţionez deloc. Asta îmi dă şansa să-i binecuvântez pe cei care nu-şi pot stăpâni invidia. Soarta mea este asemănătoare cu cea a celorlalţi slujitori ai lui Dumnezeu care au predicat Cuvântul. Aşa cum scrie apostolul Pavel, „…în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul…” (2 Corinteni 6:8). Când, de exemplu, neadevărurile şi batjocura sunt vehiculate în publicaţia Contender (Luptătorul) sau într-o carte despre cele şapte tunete sau în scrisori deschise, sau chiar de la amvoane sau pe internet, doar cu scopul de a submina autoritatea divină a acestei slujbe trimise de Dumnezeu, atunci eu ştiu că Satana îi foloseşte pe acei oameni. El a făcut aceasta împotriva tuturor slujitorilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus care m-a chemat, îmi dă puterea să împărtăşesc zilnic adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu cu toţi adevăraţii credincioşi. În ciuda ocării pe care trebuie s-o port, nu pot decât să le doresc binele vechilor şi noilor duşmani ai adevărului. Liderii religioşi au fost cei care, pe timpul lor, i-au persecutat pe proroci, pe Domnul şi pe apostoli; dar, de fapt, ei erau orbi din punct de vedere duhovnicesc şi încercau să-i conducă pe orbi.

Natura adevărată a seminţei se va manifesta. Nu poţi culege smochine dintr-un scaiete, nici nu poţi scoate apă bună şi apă rea din aceeaşi fântână. Unii iubesc cum a iubit Cain (1 Ioan 3:11-12), iubire care s-a manifestat atunci printr-o crimă, iar astăzi se manifestă sub forma distrugerii reputaţiei. Cain, cu gelozia lui, şi Abel, care era plăcut Domnului, sunt două exemple foarte grăitoare pentru noi. Invidia şi gelozia produc ură şi ura duce la uciderea fratelui.

Citat: „Nu trebuie să înjunghii pe un om ca să-l omori; este suficient să-i distrugi reputaţia şi-l omori, îi distrugi influenţa. Dacă vorbeşti împotriva pastorului tău, dacă îl vorbeşti de rău, este ca şi cum l-ai fi împuşcat; dacă spui ceva rău despre el, asta-i va ucide influenţa asupra oamenilor şi alte asemenea lucruri, şi tu te faci vinovat de acestea” (Pepite de aur, pag. 167).

Isaac şi Ismael s-au născut din acelaşi tată, dar cel născut după trup îl ura pe cel născut conform făgăduinţei, „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei. Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum” (Galateni 4:23-30). Nu poate fi niciodată invers. Nu se poate ascunde acest lucru. „Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el” (1 Ioan 3:15). Acesta este adevărul. Oricine îl urăşte, şi, prin urmare, îl ucide pe fratele său, se sinucide din punct de vedere spiritual, deoarece acea persoană îşi pierde viaţa veşnică.