Oamenii întreabă, Dumnezeu răspunde prin Cuvântul Său

Răspuns: Ce întrebare într-o lume civilizată! Nu, cu siguranţă, nu. Unii fraţi din ţările africane, unde poligamia se mai practică încă, subliniază afirmaţiile pe care le-a făcut profetul cu referire la acest subiect, pentru a sluji propriilor pofte. Ei se referă la Avraam, Iacov, Elcana, Ghedeon, David, Solomon etc., spunând că David a comis adulter doar când a luat-o pe nevasta lui Urie. Acest subiect este foarte delicat şi uşor de înţeles greşit. Fratele Branham a spus: „Dar acum, peceţile sunt deschise, Duhul adevărului ne îndreaptă către Cuvânt. Asta explică de ce au avut loc toate aceste greşeli de-a lungul epocilor, pentru că peceţile nu au fost deschise. Aceste lucruri nu erau descoperite. Este adevărat” (Căsătorie şi divorţ”, 21 februarie, 1965).

Fratele Branham a folosit termenul „poligamie” de câteva ori, în special în predica despre „Căsătorie şi divorţ” din 21 februarie, 1965, cu referire la Vechiul Testament. Cu siguranţă nu a vrut să instituie un harem pentru fraţi. Fără să dea un motiv, Dumnezeu a spus în lege: „Dacă-i va lua o altă nevastă…”, nu multe neveste (Exod 21:10). În acest caz, bărbatul trebuia să fie pe deplin responsabil pentru amândouă. Dumnezeu a dat chiar un sfat cu privire la dreptul întâiului născut în acest caz (Deuteronom 21:15-17).

Apostolul Pavel scrie foarte clar că fiecare bărbat trebuie să-şi aibă nevasta lui şi fiecare nevastă, soţul ei (1 Corinteni 7). De fapt, fratele Branham a vrut doar să sublinieze că femeia a fost creată pentru bărbat şi nu invers (1 Corinteni 11:9). De aceea, bărbatului îi este permis să se recăsătorească după un divorţ, fără a fi vinovat faţă de fosta lui soţie. Totuşi, dacă fosta soţie se căsătoreşte, atunci ea trăieşte în preacurvie, pentru că ea este legată prin legea lui Dumnezeu, de jurământul ei, atâta timp cât trăieşte soţul ei (Romani 7:2; 1 Corinteni 7:39). Acestea i-au fost descoperite fratelui Branham din acelaşi nor supranatural, de culoarea ambrei, care a fost prezent şi la deschiderea peceţilor. Următoarele cuvinte au ieşit de pe buzele lui: „Fiţi atenţi, este spus că el nu se poate recăsători decât cu o fecioară. El se poate recăsători, el se poate căsători – se poate căsători din nou cu o fecioară; dar nu se poate căsători cu soţia unui alt bărbat. Nu, şi dacă se căsătoreşte cu o femeie divorţată, el trăieşte în preacurvie…Remarcaţi, el poate, dar ea nu poate. Aşa cum a fost cu David, cu Solomon şi restul bărbaţilor din Biblie…” Diferenţa devine evidentă! „…ea trebuie să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei” (1 Corinteni 7). „Ea nu are dreptul să se recăsătorească. Ea trebuie să rămână nemăritată. Dar, remarcaţi, nu s-a spus asta niciodată despre bărbat. Vedeţi, nu puteţi face Cuvântul să mintă” (Căsătorie şi divorţ”, 21 februarie, 1965).

Toţi ar trebui s-o înţeleagă foarte bine pe baza clarificării date de fratele Branham după ce a primit răspunsul direct în chestiunea căsătoriei şi a divorţului. Această descoperire scripturală este complet diferită de gândirea tradiţională moştenită şi de ceea ce se învaţă în denominaţiuni. Toţi cei care pretind că au ştiut totul cu privire la acest subiect important, trebuie să ştie că Dumnezeu nici nu poate vorbi unei persoane care pretinde că ştie totul. Acest subiect a fost atât de important pentru Dumnezeu, încât S-a arătat personal în norul supranatural pentru a da descoperirea finală slujitorului şi prorocului Său. Toţi cei care spun că ei cred mesajul acestui ceas, vor respecta aceasta.