Oamenii întreabă, Dumnezeu răspunde prin Cuvântul Său

Întrebarea nr. 24: Cum rămâne cu cartea „Cele şapte epoci ale Bisericii?”

« »

Răspuns: În aprilie 1966, am adus din SUA cele două broşuri „Prorocul secolului XX” şi „Epoca Bisericii Laodicea”, cât şi cartea „O expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”. Aflându-mă sub impresia că fratele Branham este autorul acelei cărţi, am tradus-o şi am publicat 10.000 de copii în limba germană. Apoi am aflat că mica broşură de 48 de pagini, numită „Epoca Bisericii Laodicea” este în întregime, de la primul până la ultimul cuvânt, găsită în Cartea Epocilor Bisericii, paginile 319-365. Mai târziu, am observat că există multe diferenţe între predicile originale predicate de fratele Branham şi conţinutul cărţii Epocilor Bisericii. Există chiar şi un număr de învăţături nescripturale în acea carte pe care fratele Branham nu le-a predicat niciodată. Se afirmă, de exemplu, că oamenii care nu au fost născuţi din nou vor primi viaţa veşnică pentru că ei au arătat o oarecare bunătate faţă de fraţi. Aceasta este absolut contrar cuvântului din 1 Ioan 5.11-12: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Un alt exemplu este afirmaţia de neconceput despre Pomul vieţii şi pomul cunoştinţei: „..astfel, cel bun şi cel rău stăteau unul lângă celălalt, acolo, în mijlocul grădinii…şi fără îndoială că ramurile lor se întreţeseau” (pag. 92-98). Cartea nici nu diferenţiază între Matei 25, de la versetul 31 - când neamurile vor fi adunate şi judecate, ceea ce are loc înainte de domnia de 1000 de ani – şi scaunul alb de judecată din Apocalipsa 20, de la versetul 11, unde are loc judecata de pe urmă, după domnia de 1000 de ani. Refuz să mă ocup de diversele puncte care nu sunt prezentate corect în cartea menţionată. Vă rog insistent să folosiţi mesajele originale.

Când m-am interesat despre asta, am fost informat că Lee Vayle a fost de fapt autorul cărţii Epocilor Bisericii. Fratele Branham a spus în mod precis că el personal nu a citit cartea niciodată. În 17 februarie 1965, în mesajul „Un om fuge din prezenţa Domnului”, pag. 6, a spus: „Apoi, cele şapte epoci ale Bisericii…eu cred că fratele nostru scump a făcut rost de inspiraţie suplimentară cumva şi a spus că vrea să scrie două cărţi cu privire la acest subiect. Şi aşa că a scris una numită, cred, „Prorocul secolului XX” şi cealaltă „Biserica Laodiceană”, cred, sau ceva asemănător…eu nu le-am citit niciodată, dacă le-aş citi, poate m-aş răzgândi.” Din moment ce unele învăţături din ea nu se potrivesc cu Sfânta Scriptură, trebuie să sugerez ca ea să fie folosită numai pentru informare istorică şi nu pentru învăţătură.

Răspuns: În aprilie 1966, am adus din SUA cele două broşuri „Prorocul secolului XX” şi „Epoca Bisericii Laodicea”, cât şi cartea „O expunere a celor şapte epoci ale Bisericii”. Aflându-mă sub impresia că fratele Branham este autorul acelei cărţi, am tradus-o şi am publicat 10.000 de copii în limba germană. Apoi am aflat că mica broşură de 48 de pagini, numită „Epoca Bisericii Laodicea” este în întregime, de la primul până la ultimul cuvânt, găsită în Cartea Epocilor Bisericii, paginile 319-365. Mai târziu, am observat că există multe diferenţe între predicile originale predicate de fratele Branham şi conţinutul cărţii Epocilor Bisericii. Există chiar şi un număr de învăţături nescripturale în acea carte pe care fratele Branham nu le-a predicat niciodată. Se afirmă, de exemplu, că oamenii care nu au fost născuţi din nou vor primi viaţa veşnică pentru că ei au arătat o oarecare bunătate faţă de fraţi. Aceasta este absolut contrar cuvântului din 1 Ioan 5.11-12: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Un alt exemplu este afirmaţia de neconceput despre Pomul vieţii şi pomul cunoştinţei: „..astfel, cel bun şi cel rău stăteau unul lângă celălalt, acolo, în mijlocul grădinii…şi fără îndoială că ramurile lor se întreţeseau” (pag. 92-98). Cartea nici nu diferenţiază între Matei 25, de la versetul 31 - când neamurile vor fi adunate şi judecate, ceea ce are loc înainte de domnia de 1000 de ani – şi scaunul alb de judecată din Apocalipsa 20, de la versetul 11, unde are loc judecata de pe urmă, după domnia de 1000 de ani. Refuz să mă ocup de diversele puncte care nu sunt prezentate corect în cartea menţionată. Vă rog insistent să folosiţi mesajele originale.

Când m-am interesat despre asta, am fost informat că Lee Vayle a fost de fapt autorul cărţii Epocilor Bisericii. Fratele Branham a spus în mod precis că el personal nu a citit cartea niciodată. În 17 februarie 1965, în mesajul „Un om fuge din prezenţa Domnului”, pag. 6, a spus: „Apoi, cele şapte epoci ale Bisericii…eu cred că fratele nostru scump a făcut rost de inspiraţie suplimentară cumva şi a spus că vrea să scrie două cărţi cu privire la acest subiect. Şi aşa că a scris una numită, cred, „Prorocul secolului XX” şi cealaltă „Biserica Laodiceană”, cred, sau ceva asemănător…eu nu le-am citit niciodată, dacă le-aş citi, poate m-aş răzgândi.” Din moment ce unele învăţături din ea nu se potrivesc cu Sfânta Scriptură, trebuie să sugerez ca ea să fie folosită numai pentru informare istorică şi nu pentru învăţătură.