Timpul pe care îl trăim este într-adevăr crucial în istoria omenirii. S-au făcut noi descoperiri în toate domeniile. Progrese enorme au făcut ca ceea ce era de neimaginat, să devină real. Nimic nu mai pare imposibil. Această generaţie a fost martora trecerii de la căruţa cu cai la epoca spaţială. Toţi încearcă să fie în pas cu vremea. Marea întrebare care se pune este: suntem noi „la zi” cu lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu? Care este progresul nostru duhovnicesc? Am mers noi în pas cu mişcarea Duhului Sfânt acum, când Domnul este pe cale să ne ia în slavă?

Poate că eşti un creştin - recunoscător pentru ceea ce a făcut Dumnezeu în trecut. Poate chiar priveşti înainte anticipând ceea ce va face El în viitor. Dar întrebarea vitală este: înţelegi tu acţiunea Duhului Sfânt acum, când El conduce Mireasa lui Hristos spre desăvârşire?

Biserica lui Hristos a fost întemeiată în ziua Cincizecimii, când Dumnezeu Însuşi a stabilit modelul pentru adevărata creştinătate de-a lungul întregii dispensaţii a neamurilor. El nu va recunoaşte decât Cuvântul Său. Fiecare individ, fiecare comunitate trebuie să-şi compare învăţătura, credinţa fundamentală şi trăirile cu învăţăturile bisericii primare. Fiecare credincios a avut o trăire supranaturală cu Hristos şi a fost aşezat în Biserică prin Duhul Sfânt ca fiu şi fiică a lui Dumnezeu.

Este trist s-o spunem, dar cu toate că Biserica a avut un început atât de glorios, firea pământească s-a strecurat treptat pe tărâmul celor răscumpăraţi. Oamenii au devenit căldicei şi formali şi au început să dea mai departe ca învăţătură propriile lor crezuri şi doctrine legaliste. Odată cu trecerea timpului s-a instalat tot mai mult indiferenţa şi majoritatea creştinătăţii a început să se depărteze de calea luminii şi s-a prăbuşit în întunericul duhovnicesc. Dar Domnul veghează asupra alor Săi. El a trimis câte un mesager în fiecare dintre cele şapte epoci ale Bisericii, pentru a reaprinde focul lui Dumnezeu. O grupare minoritară s-a ţinut întotdeauna strâns de credinţa părinţilor apostolici. Marele Duh Sfânt lucra în mijlocul lor şi-i călăuzea în cuvântul făgăduit pentru timpul respectiv. „Şi noi, fraţilor, ca şi Isaac, suntem copii ai făgăduinţei” (Galateni 4.28). Copiii făgăduinţei primesc cuvântul făgăduinţei şi sunt pecetluiţi cu Duhul Sfânt făgăduit (Efeseni 1.13).

În vremurile trecute, trezirile care au străbătut naţiunile au fost vremuri de înviorare de la Domnul, în care El a atras atenţia copiilor Săi la împlinirea cuvântului făgăduit. Credinţa lui Avraam şi a seminţei lui s-a odihnit întotdeauna pe făgăduinţele date de Dumnezeu.

Dumnezeu i-a condus întotdeauna cu îndurare pe ai Săi şi le-a călăuzit paşii. Chiar şi în timpul Evului Mediu ei au fost în stare să îndure persecuţii şi torturi sălbatice, pentru că Dumnezeu era cu ei. Cu recunoştinţă în inimă putem privi la vremea Reformei şi la trezirile care au urmat, prin care Dumnezeu i-a condus pe ai Săi pas cu pas, din claritate în claritate. Totuşi noi nu ne putem opri la niciuna dintre cercetările din trecut pe care le-a făcut Dumnezeu, din care au luat naştere numeroase denominaţiuni. Duhul lui Dumnezeu nu rămâne niciodată în limitele unei organizaţii; El merge mai departe şi-Şi descoperă puterea printre toţi cei cu adevărat credincioşi până ce ei sunt modelaţi după chipul binecuvântat al Domnului Isus Hristos. În curând El se va întoarce pentru o Mireasă a Cuvântului fără pată sau zbârcitură.

La începutul secolului XX a avut loc o revărsare puternică a Duhului Sfânt. Darurile Duhului au fost restituite copiilor lui Dumnezeu. Pe întreg pământul oamenii au trăit o vreme de înviorare venită de Sus. Cei mai în vârstă din multe ţări pot mărturisi despre această puternică cercetare din partea Celui Atotputernic. Dar El nu i-a părăsit pe ai Săi după aceasta. Mulţi sunt încă o mărturie vie a puternicei treziri duhovniceşti care a urmat după cel de-al doilea război mondial, în care mulţi au fost mântuiţi şi vindecaţi. În marea Sa îndurare şi dragoste, El i-a asaltat pe copiii Săi prin Duhul Lui cel Sfânt, pentru a le atrage atenţia spre cuvântul făgăduit pentru vremea noastră. Conform Cuvântului Său, El a făgăduit să clarifice detaliile planului Său veşnic şi să descopere marile taine ale Scripturii ascunse de-a lungul veacurilor.

Această ultimă mişcare a început din însărcinarea directă pe care Dumnezeul Atotputernic i-a dat-o lui William Branham în mai 1946. Slujba sa unică şi remarcabilă prin care mii de oameni au fost mântuiţi şi vindecaţi a avut un impact puternic asupra maselor de oameni. Domnul însuşi a confirmat evanghelia înaintea ochilor a sute şi mii de oameni din toată lumea. Cu toate acestea, când au fost predicate adevăratele învăţături biblice, oamenii nu le-au primit. S-a dovedit că ei veneau doar pentru pâine şi peşti. Grupul adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos s-a micşorat din nou şi numai o minoritate a primit slujba profetică în totalitatea ei, recunoscând timpul în care trăiesc şi mesajul pentru acest timp – ei sunt gata să-L urmeze pe Domnul oriunde-i călăuzeşte El.

Din vremea apostolilor Cuvântul lui Dumnezeu n-a mai fost predicat în plinătatea Sa, cum a fost vestit acum, în această trezire a aşezării din nou. Isus Hristos Şi-a manifestat puterea şi s-a dovedit pe Sine ca fiind acelaşi ieri şi azi şi în veci, în adevăratul sens al Cuvântului. Cei dintre noi care am avut prilejul să trăim în această ultimă epocă a Bisericii, am văzut lumina şi am fost scoşi din întunericul duhovnicesc. Mireasa Cuvântului, aleşii lui Dumnezeu, se întorc la învăţăturile biblice originale sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Noi am ajuns cu adevărat zilele din urmă ale reaşezării complete a Bisericii Dumnezeului celui viu după cum a fost făgăduit în Ioel 2.25: „…vă voi răsplăti [restitui – n.tr.] astfel anii…” Fapte 3.21 afirmă desluşit că cerul trebuie să-L primească pe Hristos „până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Isus Hristos se va întoarce pentru o Mireasă complet reaşezată în conformitate cu Cuvântul Lui.

De câte ori a trimis Dumnezeu o trezire duhovnicească, poporul Său a luat seama la chemarea divină şi s-a separat de orice necredinţă, indiferenţă şi formalism. Ei au păşit mai departe aşa cum i-a călăuzit Duhul Sfânt.

Nicicând în istorie activităţile evanghelistice şi religioase nu s-au desfăşurat la o scară aşa de mare ca în zilele noastre. Dar de asemenea, niciodată nu a fost atât de dificil să-ţi găseşti adevăratul drum, căci adevărul şi falsul sunt atât de apropiate în aceste zile din urmă. Isus a spus în Matei 24.24 că vremurile din urmă vor fi atât de înşelătoare încât dacă ar fi cu putinţă şi cei aleşi ar fi înşelaţi. Dar, slavă Domnului, că nu este cu putinţă!

Auzim astăzi vorbindu-se aşa mult despre Hristos şi Biserică, dar unde se găseşte El în felul în care ni-L prezintă Biblia? Unde este Biserica, aşa cum o descrie Scriptura? Fiecare confesiune creştină se pretinde „Biserica”. Nu sunt atribuite toate activităţile religioase Numelui lui Isus Hristos? Fiecare se pretinde corect, dar simpla pretenţie nu justifică pe nimeni. Înaintea lui Dumnezeu există o singură Biserică adevărată – locuinţa Celui Preaînalt, „casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.” Este numai „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efeseni 4.5). Toate mădularele Trupului lui Isus Hristos sunt unite unele cu altele şi cu EL (1 Corinteni 12.12).

Noi toţi trebuie să ne abţinem de la orice tâlcuire personală şi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să vorbească pentru Sine. Tainele ascunse se descoperă şi sunt aduse la lumină în zilele noastre prin slujba profetică. Ne dăm seama că venirea Domnului Isus Hristos este foarte aproape şi nu ne putem permite să dăm ascultare mulţimii glasurilor din jurul nostru. Noi trebuie să auzim şi să ne supunem chemării glasului Bunului Păstor, care-Şi cheamă oile ca să-L urmeze. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4) – nu numai cu unele pasaje care se potrivesc în concepţia noastră, ci cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

Biblia să fie singura autoritate şi ghid în toate lucrurile duhovniceşti. Acum, când ne ocupăm de cuvântul profetic, păşim pe un pământ sfânt. Scoateţi-vă încălţămintea, în timp ce vorbeşte Domnul!

Timpul pe care îl trăim este într-adevăr crucial în istoria omenirii. S-au făcut noi descoperiri în toate domeniile. Progrese enorme au făcut ca ceea ce era de neimaginat, să devină real. Nimic nu mai pare imposibil. Această generaţie a fost martora trecerii de la căruţa cu cai la epoca spaţială. Toţi încearcă să fie în pas cu vremea. Marea întrebare care se pune este: suntem noi „la zi” cu lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu? Care este progresul nostru duhovnicesc? Am mers noi în pas cu mişcarea Duhului Sfânt acum, când Domnul este pe cale să ne ia în slavă? 

Poate că eşti un creştin - recunoscător pentru ceea ce a făcut Dumnezeu în trecut. Poate chiar priveşti înainte anticipând ceea ce va face El în viitor. Dar întrebarea vitală este: înţelegi tu acţiunea Duhului Sfânt acum, când El conduce Mireasa lui Hristos spre desăvârşire? 

Biserica lui Hristos a fost întemeiată în ziua Cincizecimii, când Dumnezeu Însuşi a stabilit modelul pentru adevărata creştinătate de-a lungul întregii dispensaţii a neamurilor. El nu va recunoaşte decât Cuvântul Său. Fiecare individ, fiecare comunitate trebuie să-şi compare învăţătura, credinţa fundamentală şi trăirile cu învăţăturile bisericii primare. Fiecare credincios a avut o trăire supranaturală cu Hristos şi a fost aşezat în Biserică prin Duhul Sfânt ca fiu şi fiică a lui Dumnezeu. 

Este trist s-o spunem, dar cu toate că Biserica a avut un început atât de glorios, firea pământească s-a strecurat treptat pe tărâmul celor răscumpăraţi. Oamenii au devenit căldicei şi formali şi au început să dea mai departe ca învăţătură propriile lor crezuri şi doctrine legaliste. Odată cu trecerea timpului s-a instalat tot mai mult indiferenţa şi majoritatea creştinătăţii a început să se depărteze de calea luminii şi s-a prăbuşit în întunericul duhovnicesc. Dar Domnul veghează asupra alor Săi. El a trimis câte un mesager în fiecare dintre cele şapte epoci ale Bisericii, pentru a reaprinde focul lui Dumnezeu. O grupare minoritară s-a ţinut întotdeauna strâns de credinţa părinţilor apostolici. Marele Duh Sfânt lucra în mijlocul lor şi-i călăuzea în cuvântul făgăduit pentru timpul respectiv. „Şi noi, fraţilor, ca şi Isaac, suntem copii ai făgăduinţei” (Galateni 4.28). Copiii făgăduinţei primesc cuvântul făgăduinţei şi sunt pecetluiţi cu Duhul Sfânt făgăduit (Efeseni 1.13). 

În vremurile trecute, trezirile care au străbătut naţiunile au fost vremuri de înviorare de la Domnul, în care El a atras atenţia copiilor Săi la împlinirea cuvântului făgăduit. Credinţa lui Avraam şi a seminţei lui s-a odihnit întotdeauna pe făgăduinţele date de Dumnezeu. 

Dumnezeu i-a condus întotdeauna cu îndurare pe ai Săi şi le-a călăuzit paşii. Chiar şi în timpul Evului Mediu ei au fost în stare să îndure persecuţii şi torturi sălbatice, pentru că Dumnezeu era cu ei. Cu recunoştinţă în inimă putem privi la vremea Reformei şi la trezirile care au urmat, prin care Dumnezeu i-a condus pe ai Săi pas cu pas, din claritate în claritate. Totuşi noi nu ne putem opri la niciuna dintre cercetările din trecut pe care le-a făcut Dumnezeu, din care au luat naştere numeroase denominaţiuni. Duhul lui Dumnezeu nu rămâne niciodată în limitele unei organizaţii; El merge mai departe şi-Şi descoperă puterea printre toţi cei cu adevărat credincioşi până ce ei sunt modelaţi după chipul binecuvântat al Domnului Isus Hristos. În curând El se va întoarce pentru o Mireasă a Cuvântului fără pată sau zbârcitură. 

La începutul secolului XX a avut loc o revărsare puternică a Duhului Sfânt. Darurile Duhului au fost restituite copiilor lui Dumnezeu. Pe întreg pământul oamenii au trăit o vreme de înviorare venită de Sus. Cei mai în vârstă din multe ţări pot mărturisi despre această puternică cercetare din partea Celui Atotputernic. Dar El nu i-a părăsit pe ai Săi după aceasta. Mulţi sunt încă o mărturie vie a puternicei treziri duhovniceşti care a urmat după cel de-al doilea război mondial, în care mulţi au fost mântuiţi şi vindecaţi. În marea Sa îndurare şi dragoste, El i-a asaltat pe copiii Săi prin Duhul Lui cel Sfânt, pentru a le atrage atenţia spre cuvântul făgăduit pentru vremea noastră. Conform Cuvântului Său, El a făgăduit să clarifice detaliile planului Său veşnic şi să descopere marile taine ale Scripturii ascunse de-a lungul veacurilor. 

Această ultimă mişcare a început din însărcinarea directă pe care Dumnezeul Atotputernic i-a dat-o lui William Branham în mai 1946. Slujba sa unică şi remarcabilă prin care mii de oameni au fost mântuiţi şi vindecaţi a avut un impact puternic asupra maselor de oameni. Domnul însuşi a confirmat evanghelia înaintea ochilor a sute şi mii de oameni din toată lumea. Cu toate acestea, când au fost predicate adevăratele învăţături biblice, oamenii nu le-au primit. S-a dovedit că ei veneau doar pentru pâine şi peşti. Grupul adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos s-a micşorat din nou şi numai o minoritate a primit slujba profetică în totalitatea ei, recunoscând timpul în care trăiesc şi mesajul pentru acest timp – ei sunt gata să-L urmeze pe Domnul oriunde-i călăuzeşte El. 

Din vremea apostolilor Cuvântul lui Dumnezeu n-a mai fost predicat în plinătatea Sa, cum a fost vestit acum, în această trezire a aşezării din nou. Isus Hristos Şi-a manifestat puterea şi s-a dovedit pe Sine ca fiind acelaşi ieri şi azi şi în veci, în adevăratul sens al Cuvântului. Cei dintre noi care am avut prilejul să trăim în această ultimă epocă a Bisericii, am văzut lumina şi am fost scoşi din întunericul duhovnicesc. Mireasa Cuvântului, aleşii lui Dumnezeu, se întorc la învăţăturile biblice originale sub călăuzirea Duhului Sfânt. 

Noi am ajuns cu adevărat zilele din urmă ale reaşezării complete a Bisericii Dumnezeului celui viu după cum a fost făgăduit în Ioel 2.25: „…vă voi răsplăti [restitui – n.tr.] astfel anii…” Fapte 3.21 afirmă desluşit că cerul trebuie să-L primească pe Hristos „până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” Isus Hristos se va întoarce pentru o Mireasă complet reaşezată în conformitate cu Cuvântul Lui. 

De câte ori a trimis Dumnezeu o trezire duhovnicească, poporul Său a luat seama la chemarea divină şi s-a separat de orice necredinţă, indiferenţă şi formalism. Ei au păşit mai departe aşa cum i-a călăuzit Duhul Sfânt. 

Nicicând în istorie activităţile evanghelistice şi religioase nu s-au desfăşurat la o scară aşa de mare ca în zilele noastre. Dar de asemenea, niciodată nu a fost atât de dificil să-ţi găseşti adevăratul drum, căci adevărul şi falsul sunt atât de apropiate în aceste zile din urmă. Isus a spus în Matei 24.24 că vremurile din urmă vor fi atât de înşelătoare încât dacă ar fi cu putinţă şi cei aleşi ar fi înşelaţi. Dar, slavă Domnului, că nu este cu putinţă! 

Auzim astăzi vorbindu-se aşa mult despre Hristos şi Biserică, dar unde se găseşte El în felul în care ni-L prezintă Biblia? Unde este Biserica, aşa cum o descrie Scriptura? Fiecare confesiune creştină se pretinde „Biserica”. Nu sunt atribuite toate activităţile religioase Numelui lui Isus Hristos? Fiecare se pretinde corect, dar simpla pretenţie nu justifică pe nimeni. Înaintea lui Dumnezeu există o singură Biserică adevărată – locuinţa Celui Preaînalt, „casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.” Este numai „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efeseni 4.5). Toate mădularele Trupului lui Isus Hristos sunt unite unele cu altele şi cu EL (1 Corinteni 12.12).

Noi toţi trebuie să ne abţinem de la orice tâlcuire personală şi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să vorbească pentru Sine. Tainele ascunse se descoperă şi sunt aduse la lumină în zilele noastre prin slujba profetică. Ne dăm seama că venirea Domnului Isus Hristos este foarte aproape şi nu ne putem permite să dăm ascultare mulţimii glasurilor din jurul nostru. Noi trebuie să auzim şi să ne supunem chemării glasului Bunului Păstor, care-Şi cheamă oile ca să-L urmeze. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4) – nu numai cu unele pasaje care se potrivesc în concepţia noastră, ci cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. 

Biblia să fie singura autoritate şi ghid în toate lucrurile duhovniceşti. Acum, când ne ocupăm de cuvântul profetic, păşim pe un pământ sfânt. Scoateţi-vă încălţămintea, în timp ce vorbeşte Domnul!