:: Free People's mission

Hristos în diferite aspecte

« »

Cuvântul lui Dumnezeu ni-L arată pe Domnul Isus Hristos în multe slujbe şi sub diferite titluri, după cum se descoperă El în planul de mântuire. El este arătat ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1.29), este Marele Preot care a intrat în locul ceresc cu propriul Său sânge (Evrei 9.11-12), este Mijlocitorul între Dumnezeu şi om (1 Timotei 2.5), este Avocatul care pledează pentru noi (1 Ioan 2.1), este Leul din seminţia lui Iuda (Apocalipsa 5.5), Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor (Apocalipsa 19.16). El este pentru credincioşi totul în toate, Dumnezeu arătat în trup (1 Timotei 3.16). El este Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului şi Fiul lui David.

Cele patru evanghelii descriu viaţa lui Hristos, slujba şi suferinţele Lui, moartea, înmormântarea, glorioasa înviere şi binecuvântata Lui înălţare. El i-a câştigat pe ai Săi pe Golgota vărsându-Şi sângele Său sfânt. În ziua Cincizecimii El s-a întors sub forma Duhului Sfânt şi a sălăşluit în cei pe care i-a răscumpărat. De atunci El lucrează prin ei, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut în timpul slujbei Sale pământeşti. El legitimează predicarea Cuvântului Său, confirmându-L prin semnele care-l urmează (Evrei 2.4).

Biserica primară a stăruit „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni” (Fapte 2.42). Putem spune şi noi acelaşi lucru? Ei şi-au dat seama că apostolii erau inspiraţi şi că scriau şi vorbeau sub călăuzirea Duhului Sfânt. Se poate spune la fel despre fiecare dintre noi sau despre biserica de care aparţinem?

Epistolele descriu lucrarea şi rânduiala în Biserică. Conform Efeseni 4.11 şi 1 Corinteni 12.28, Dumnezeu a pus în Biserică apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori. Aceste slujbe au fost rânduite de Dumnezeu în vederea sfătuirii şi desăvârşirii Trupului lui Hristos. El a aşezat de asemenea daruri duhovniceşti pentru creşterea şi zidirea Bisericii (1 Corinteni 12.4-11). Fiecare credincios adevărat care aparţine de Trupul lui Hristos, poartă roada Duhului Sfânt (Galateni 5.22-26). Să fie bine înţeles că întreg Cuvântul lui Dumnezeu este încă valabil.

Cuvântul lui Dumnezeu ne dă informaţii clare şi precise despre toate slujbele, învăţăturile şi rânduiala în Biserică. Nimeni nu trebuie să fie dus în eroare. Oricine doreşte să fie în ordine, are posibilitatea să urmeze adevăratul model biblic. Desăvârşirea poate fi atinsă numai prin supunerea faţă de toate învăţăturile fundamentale ale Bibliei. „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite…” (Evrei 6.1)

Aspectul profetic referitor la Hristos şi la Biserica Sa este foarte important, mai ales într-un timp ca acesta când se împlineşte profeţia biblică. Desigur, noi am putea vorbi despre haosul în care se află lumea, despre semnele din vremea sfârşitului, despre Israel şi multe alte subiecte. Suntem recunoscători Dumnezeului Atotputernic care-Şi împlineşte atât făgăduinţele referitoare la Israel, cât şi cele referitoare la Biserică. Fiecare credincios adevărat, indiferent din ce naţiune ar proveni, priveşte cu îndurare spre Israel. Poporul Israel şi supravieţuirea lui este un miracol. „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna, şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” (Ieremia 31.10)

Desigur, Dumnezeu nu va uita niciodată pe Israel, şi va împlini toate bunele făgăduinţe pe care le-a dat seminţei fireşti a lui Avraam, până când se va împlini planul Lui cu ei. În această generaţie merg în paralel două lucruri – strângerea evreilor din toate naţiunile şi chemarea afară din toate organizaţiile a Miresei lui Hristos. Totul se apropie acum de punctul culminant în împlinirea profeţiilor. Biruinţa finală va avea loc în curând şi Cel Preaînalt va fi proslăvit. Este emoţionant să recunoaştem felul în care este pregătită Mireasa înainte de a avea loc răpirea. Apoi Duhul Domnului se va ridica de la neamuri, şi Domnul se va descoperi fraţilor Săi, evreii (Zaharia 13).

Pentru a avea o imagine globală despre Hristos şi Biserica Lui în cuvântul profetic, trebuie să citim în cartea profetică, Apocalipsa lui Isus Hristos. Adevăraţii creştini îşi păstrează întotdeauna echilibrul în Scriptură, şi recunosc fiecare Cuvânt în contextul potrivit.

Cele patru evanghelii descriu în principal viaţa lui Hristos, de la naşterea Sa până la înălţare. Epistolele conţin toate învăţăturile şi rânduielile din Biserica nou testamentară. Cartea profetică a Noului Testament ni-L arată pe Isus Hristos ca Fiul omului în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Aşa a găsit cu cale Domnul: să descopere cuvântul profetic în timpul nostru.

Ioan a avut privilegiul să vadă dinainte toate lucrurile care urmau să se întâmple până când timpul se va revărsa în veşnicie. Noi trebuie să aşezăm toate lucrurile în poziţia corectă şi să le vedem în perspectivă corectă, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, urmărind împlinirealor.

Cartea profetică se deschide cu o binecuvântare deosebită: „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (1.3) Se sfârşeşte cu o serioasă avertizare, care trebuie luată în seamă cu foarte, foarte multă grijă: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” (22.18-19). Aceste cuvinte vorbesc despre o completă despărţire de Domnul şi de viaţa veşnică.

De-a lungul epocilor Bisericii, oamenii au citit ultima carte a Bibliei, dar n-au fost în stare să înţeleagă aceste lucruri, pentru că tainele profetice rămân ascunse până când vine vremea împlinirii lor. Este trist că predicatorii şi alţi oameni au tâlcuiri personale asupra lucrurilor din evanghelii, epistole şi din Apocalipsa, în loc să se limiteze la lucrurile care au fost descoperite prin Duhul Sfânt.

Aşa cum la prima venire a lui Hristos teologii au emis propriile lor păreri în loc să aştepte şi să urmărească împlinirea profeţiei biblice, la fel se întâmplă şi astăzi. Predicatorii şi bisericile sunt atât de înţepenite în propriile lor căi şi învăţături, încât nu mai au loc pentru descoperirea duhovnicească. Explicarea şi tâlcuirea subiectelor profetice ale Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu a provocat multă confuzie printre credincioşi. Profeţia biblică este scrisă pentru ca noi să putem şti dinainte ce are Dumnezeu în planul Său. Nu mai este loc pentru speculaţii; aceasta (profeţia) trebuie recunoscută atunci când se împlineşte.

Să luăm seama la avertizarea dată de Petru sub inspiraţia Duhului Sfânt: „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” (2 Petru 1.20).