În vremurile de cercetare supranaturală din partea Domnului, oamenii care au ieşit din robie trebuie să fie foarte atenţi pentru a rămâne cumpătaţi şi într-o atitudine corectă faţă de lucrurile lui Dumnezeu. Este uşor să accepţi un înlocuitor şi astfel să-L întristezi şi să-L îndepărtezi pe Duhul Sfânt. Dacă oamenii nu pun preţ pe rămânerea în concordanţă cu Cuvântul, ei pot aluneca foarte uşor în idolatrie, fără să-şi dea seama.

Copiii lui Israel s-au abătut şi au adus batjocura asupra lui Dumnezeu şi asupra Cuvântului Lui, atunci când şi-au făcut un viţel de aur. Este de neînţeles cum Aaron, cel care era cel mai aproape de proroc, a putut strânge poporul împreună şi a adus idolatria în Israel. Ochii lor erau orbiţi de comparaţii fireşti şi ei au compromis slujba prorocului trimis de Dumnezeu. 

Ce lecţie mare pentru noi! Dumnezeu nu-Şi dă cinstea nici unui om. A fi împreună cu un proroc aduce asupra noastră şi mai multă responsabilitate. După o asemenea slujbă vine întotdeauna un timp de încercare. Noi suntem obligaţi să verificăm toate lucrurile cu Cuvântul lui Dumnezeu. Israeliţii nu erau conştienţi că prin acţiunile lor compromit slujba profetică, ei nu şi-au dat seama că aduceau ocara asupra a ceea ce făcuse Dumnezeu. Cuvântul este încă valabil: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia…” (Isaia 42:8).

S-ar putea ca istoria să se repete în rândurile credincioşilor chemaţi afară? Adevărata Mireasă rămâne cu Cuvântul; ea îl crede şi-l ascultă. Ea nu este abătută de pe cale de orice fanatism. Ea crede că Dumnezeu va aduce la îndeplinire toate lucrurile, conform planului şi scopului Său.

Orice se face din însărcinarea lui Dumnezeu, este o binecuvântare, dar chiar acest lucru poate deveni un blestem, dacă pătrunde duhul idolatriei. De aceea este esenţial ca toţi credincioşii să se alinieze la Cuvântul lui Dumnezeu.

Mesajul timpului de sfârşit este de fapt întregul plan al lui Dumnezeu făcut de cunoscut prin descoperire divină, şi trebuie aşezat în mod corect în cadrul dezvăluirii măreţului plan dumnezeiesc. Noi nu zidim pe o afirmaţie scoasă din context, ci pe temelia solidă a sfintei Scripturi, care este absolutul nostru. Toate mesajele fratelui Branham trebuie identificate şi aşezate corect în Biblie. Oricine nu vrea să permită Cuvântului lui Dumnezeu să fie autoritatea finală, nu este călăuzit de Duhul Sfânt şi mai devreme sau mai târziu se va abate de la Adevăr.

Dumnezeu nu a început o religie nouă, şi nici nu a dat o altă Biblie. Fratele Branham a stat între toate denominaţiile şi mişcările religioase, predicând adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a chema afară un popor, pentru Domnul. Tot ce a predicat el trebuie văzut într-o legătură corectă în Cuvântul lui Dumnezeu, la care nimic nu poate fi adăugat sau scos. Niciodată n-a mai fost pe pământ vreun timp în care planul răscumpărării să fi fost descoperit în asemenea detalii cum este acum – dar duşmanul vine chiar în urma semănătorului pentru a-şi semăna sămânţa lui de discordie (Matei 13). Noi nu trebuie să fim abătuţi şi tulburaţi de acest lucru, căci aşa s-a întâmplat începând din grădina Eden. Oridecâte ori se ridică adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu, urmează şi imitatorii. Chiar şi în vremea lui Pavel, oamenii predicau învăţături stricate.

Conform Cuvântului lui Hristos, noi trebuie să lăsăm aceste lucruri să crească împreună până la vremea secerişului, când grâul va fi despărţit de pleavă. Până atunci ploaia cade pe ambele seminţe – şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi; soarele răsare şi peste cei buni şi peste cei răi.

Mădularele Trupului lui Hristos se abţin de la orice tâlcuire personală a Cuvântului, vedeniilor sau prezicerilor. Noi predicăm Cuvântul şi restul îl lăsăm în mâinile Dumnezeului Atotputernic. Dacă Domnul dă o vedenie sau o făgăduinţă, El singur îi va purta de grijă. El nu are nevoie absolut de nimeni care să vorbească despre aceasta, căci El însuşi o va împlini. Orice vorbeşte sau arată Domnul într-o vedenie, este doar responsabilitatea Lui. La vremea Lui, şi atunci când este necesar, El îi va descoperi înţelesul.

Unii cred că anumite lucruri pe care le-a văzut fratele Branham în vedenie sunt încă neîmplinite. Noi trebuie să luăm întotdeauna în considerare faptul că uneori lucrurile fireşti transmit un mesaj duhovnicesc. Deşi prorocii au vorbit la persoana întâi despre lucruri care urmau să se întâmple, nu întotdeauna au mai fost în viaţă atunci când acestea s-au împlinit. Oricum, vedeniile lor au fost AŞA VORBEŞTE DOMNUL!

Atunci când Petru era pe acoperişul casei, a avut o vedenie ciudată. El a văzut tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. Lui i s-a spus: „Taie şi mănâncă.” Zicala „Dumnezeu gândeşte ceea ce spune şi spune ceea ce gândeşte” se aplică numai părţii duhovniceşti. De multe ori Domnul arată în vedenie lucruri fireşti pentru a simboliza un înţeles duhovnicesc. La început Petru n-a înţeles vedenia, dar Dumnezeu i-a dat răspunsul.

Gândiţi-vă ce pagubă ar fi pricinuit orice tâlcuire firească a acelei vedenii. Ce s-ar fi întâmplat dacă el sau alţii ar fi vorbit şi predicat despre ea? Această vedenie i-a fost dată lui Petru pentru o călăuzire personală.

Când Domnul mi-a vorbit în doi aprilie 1962, la răsăritul soarelui, despre depozitarea hranei şi despre foametea care va veni, El a numit tot felul de alimente şi legume, cum ar fi: făină, cartofi, ulei, morcovi, etc. Noi ne-am gândit că va veni o foamete naturală, fără să ştim că Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre o astfel de foamete în Amos 8.11. Noi am luat literal cuvintele Domnului şi am depozitat aceste alimente.

Eu nu am înţeles semnificaţia duhovnicească până când nu l-am întâlnit pe fratele Branham, în 3 decembrie 1962, şi el mi-a spus prin descoperire divină că nu era vorba despre o foamete firească, ci va veni o foame duhovnicească, după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. El mi-a spus că hrana pe care trebuia s-o depozitez, era Cuvântul descoperit pentru acest timp, înregistrat pe benzi. Dumnezeu Însuşi Îşi va desăvârşi lucrarea Sa conform planului Său divin. Dacă noi am putea doar să ne odihnim în El şi să „ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12.2).

Haideţi să vestim tot planul lui Dumnezeu, Evanghelia deplină a Domnului Isus Hristos, şi să-L slujim din toată inima! Până vine Isus, noi vom vesti celor pierduţi mântuirea, celor bolnavi vindecarea, celor legaţi şi apăsaţi de duşman, eliberarea. Îi vom boteza pe aceia care L-au primit pe Hristos şi s-au pocăit de păcatele lor, şi ne vom ruga pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Vom ţine Cina Domnului şi spălarea picioarelor – vom împlini toate poruncile Sale.

Dacă veniţi în contact cu indivizi sau grupări care şi-au pierdut echilibrul, nu aruncaţi scumpul Cuvânt. Noi nu-l punem deoparte pe Petru pentru că la Vatican i s-a ridicat o statuie şi milioane de oameni o idolatrizează sărutându-i picioarele în public. Când am văzut acest lucru, eu am dat din cap, dar am mers mai departe lăudându-L pe Domnul pentru marele apostol care a fost folosit de Dumnezeu într-un mod atât de minunat.

În mod regretabil, unii au depăşit măsura în ceea ce-l priveşte pe fratele Branham. Haideţi să nu ne uităm la acest lucru. Oriunde este la lucru Dumnezeu, duşmanul este neobosit în încercarea lui de a ne distrage atenţia de la ceea ce este pe cale să împlinească Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos trebuie să fie centrul discuţiilor noastre, al cântărilor, al predicii şi rugăciunii. El trebuie să fie Cel dintâi în toate lucrurile. El este Acela care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Deşi robii şi prorocii Lui trebuie respectaţi pentru slujba şi poziţia în care i-a aşezat El, numai Domnul Isus Hristos merită admiraţia, închinarea şi lauda noastră.

„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.”

Din însărcinarea Lui,

În vremurile de cercetare supranaturală din partea Domnului, oamenii care au ieşit din robie trebuie să fie foarte atenţi pentru a rămâne cumpătaţi şi într-o atitudine corectă faţă de lucrurile lui Dumnezeu. Este uşor să accepţi un înlocuitor şi astfel să-L întristezi şi să-L îndepărtezi pe Duhul Sfânt. Dacă oamenii nu pun preţ pe rămânerea în concordanţă cu Cuvântul, ei pot aluneca foarte uşor în idolatrie, fără să-şi dea seama. 

Copiii lui Israel s-au abătut şi au adus batjocura asupra lui Dumnezeu şi asupra Cuvântului Lui, atunci când şi-au făcut un viţel de aur. Este de neînţeles cum Aaron, cel care era cel mai aproape de proroc, a putut strânge poporul împreună şi a adus idolatria în Israel. Ochii lor erau orbiţi de comparaţii fireşti şi ei au compromis slujba prorocului trimis de Dumnezeu.

Ce lecţie mare pentru noi! Dumnezeu nu-Şi dă cinstea nici unui om. A fi împreună cu un proroc aduce asupra noastră şi mai multă responsabilitate. După o asemenea slujbă vine întotdeauna un timp de încercare. Noi suntem obligaţi să verificăm toate lucrurile cu Cuvântul lui Dumnezeu. Israeliţii nu erau conştienţi că prin acţiunile lor compromit slujba profetică, ei nu şi-au dat seama că aduceau ocara asupra a ceea ce făcuse Dumnezeu. Cuvântul este încă valabil: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia…” (Isaia 42:8).

S-ar putea ca istoria să se repete în rândurile credincioşilor chemaţi afară? Adevărata Mireasă rămâne cu Cuvântul; ea îl crede şi-l ascultă. Ea nu este abătută de pe cale de orice fanatism. Ea crede că Dumnezeu va aduce la îndeplinire toate lucrurile, conform planului şi scopului Său. 

Orice se face din însărcinarea lui Dumnezeu, este o binecuvântare, dar chiar acest lucru poate deveni un blestem, dacă pătrunde duhul idolatriei. De aceea este esenţial ca toţi credincioşii să se alinieze la Cuvântul lui Dumnezeu. 

Mesajul timpului de sfârşit este de fapt întregul plan al lui Dumnezeu făcut de cunoscut prin descoperire divină, şi trebuie aşezat în mod corect în cadrul dezvăluirii măreţului plan dumnezeiesc. Noi nu zidim pe o afirmaţie scoasă din context, ci pe temelia solidă a sfintei Scripturi, care este absolutul nostru. Toate mesajele fratelui Branham trebuie identificate şi aşezate corect în Biblie. Oricine nu vrea să permită Cuvântului lui Dumnezeu să fie autoritatea finală, nu este călăuzit de Duhul Sfânt şi mai devreme sau mai târziu se va abate de la Adevăr. 

Dumnezeu nu a început o religie nouă, şi nici nu a dat o altă Biblie. Fratele Branham a stat între toate denominaţiile şi mişcările religioase, predicând adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a chema afară un popor, pentru Domnul. Tot ce a predicat el trebuie văzut într-o legătură corectă în Cuvântul lui Dumnezeu, la care nimic nu poate fi adăugat sau scos. Niciodată n-a mai fost pe pământ vreun timp în care planul răscumpărării să fi fost descoperit în asemenea detalii cum este acum – dar duşmanul vine chiar în urma semănătorului pentru a-şi semăna sămânţa lui de discordie (Matei 13). Noi nu trebuie să fim abătuţi şi tulburaţi de acest lucru, căci aşa s-a întâmplat începând din grădina Eden. Oridecâte ori se ridică adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu, urmează şi imitatorii. Chiar şi în vremea lui Pavel, oamenii predicau învăţături stricate. 

Conform Cuvântului lui Hristos, noi trebuie să lăsăm aceste lucruri să crească împreună până la vremea secerişului, când grâul va fi despărţit de pleavă. Până atunci ploaia cade pe ambele seminţe – şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi; soarele răsare şi peste cei buni şi peste cei răi. 

Mădularele Trupului lui Hristos se abţin de la orice tâlcuire personală a Cuvântului, vedeniilor sau prezicerilor. Noi predicăm Cuvântul şi restul îl lăsăm în mâinile Dumnezeului Atotputernic. Dacă Domnul dă o vedenie sau o făgăduinţă, El singur îi va purta de grijă. El nu are nevoie absolut de nimeni care să vorbească despre aceasta, căci El însuşi o va împlini. Orice vorbeşte sau arată Domnul într-o vedenie, este doar responsabilitatea Lui. La vremea Lui, şi atunci când este necesar, El îi va descoperi înţelesul. 

Unii cred că anumite lucruri pe care le-a văzut fratele Branham în vedenie sunt încă neîmplinite. Noi trebuie să luăm întotdeauna în considerare faptul că uneori lucrurile fireşti transmit un mesaj duhovnicesc. Deşi prorocii au vorbit la persoana întâi despre lucruri care urmau să se întâmple, nu întotdeauna au mai fost în viaţă atunci când acestea s-au împlinit. Oricum, vedeniile lor au fost AŞA VORBEŞTE DOMNUL!

Atunci când Petru era pe acoperişul casei, a avut o vedenie ciudată. El a văzut tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. Lui i s-a spus: „Taie şi mănâncă.” Zicala „Dumnezeu gândeşte ceea ce spune şi spune ceea ce gândeşte” se aplică numai părţii duhovniceşti. De multe ori Domnul arată în vedenie lucruri fireşti pentru a simboliza un înţeles duhovnicesc. La început Petru n-a înţeles vedenia, dar Dumnezeu i-a dat răspunsul. 

Gândiţi-vă ce pagubă ar fi pricinuit orice tâlcuire firească a acelei vedenii. Ce s-ar fi întâmplat dacă el sau alţii ar fi vorbit şi predicat despre ea? Această vedenie i-a fost dată lui Petru pentru o călăuzire personală. 

Când Domnul mi-a vorbit în doi aprilie 1962, la răsăritul soarelui, despre depozitarea hranei şi despre foametea care va veni, El a numit tot felul de alimente şi legume, cum ar fi: făină, cartofi, ulei, morcovi, etc. Noi ne-am gândit că va veni o foamete naturală, fără să ştim că Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre o astfel de foamete în Amos 8.11. Noi am luat literal cuvintele Domnului şi am depozitat aceste alimente.

Eu nu am înţeles semnificaţia duhovnicească până când nu l-am întâlnit pe fratele Branham, în 3 decembrie 1962, şi el mi-a spus prin descoperire divină că nu era vorba despre o foamete firească, ci va veni o foame duhovnicească, după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. El mi-a spus că hrana pe care trebuia s-o depozitez, era Cuvântul descoperit pentru acest timp, înregistrat pe benzi. Dumnezeu Însuşi Îşi va desăvârşi lucrarea Sa conform planului Său divin. Dacă noi am putea doar să ne odihnim în El şi să „ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12.2).

Haideţi să vestim tot planul lui Dumnezeu, Evanghelia deplină a Domnului Isus Hristos, şi să-L slujim din toată inima! Până vine Isus, noi vom vesti celor pierduţi mântuirea, celor bolnavi vindecarea, celor legaţi şi apăsaţi de duşman, eliberarea. Îi vom boteza pe aceia care L-au primit pe Hristos şi s-au pocăit de păcatele lor, şi ne vom ruga pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Vom ţine Cina Domnului şi spălarea picioarelor – vom împlini toate poruncile Sale.

Dacă veniţi în contact cu indivizi sau grupări care şi-au pierdut echilibrul, nu aruncaţi scumpul Cuvânt. Noi nu-l punem deoparte pe Petru pentru că la Vatican i s-a ridicat o statuie şi milioane de oameni o idolatrizează sărutându-i picioarele în public. Când am văzut acest lucru, eu am dat din cap, dar am mers mai departe lăudându-L pe Domnul pentru marele apostol care a fost folosit de Dumnezeu într-un mod atât de minunat.

În mod regretabil, unii au depăşit măsura în ceea ce-l priveşte pe fratele Branham. Haideţi să nu ne uităm la acest lucru. Oriunde este la lucru Dumnezeu, duşmanul este neobosit în încercarea lui de a ne distrage atenţia de la ceea ce este pe cale să împlinească Dumnezeu. 

Domnul Isus Hristos trebuie să fie centrul discuţiilor noastre, al cântărilor, al predicii şi rugăciunii. El trebuie să fie Cel dintâi în toate lucrurile. El este Acela care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Deşi robii şi prorocii Lui trebuie respectaţi pentru slujba şi poziţia în care i-a aşezat El, numai Domnul Isus Hristos merită admiraţia, închinarea şi lauda noastră. 

„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.”

Din însărcinarea Lui,  Br. Frank