:: Free People's mission

Iată Mirele

« »

Noi suntem avertizaţi să fim treji în toate acţiunile noastre şi să nu fixăm nici un fel de dată pentru venirea Domnului. Fie ca Hristos să ne găsească veghind şi aşteptând - gata să-L întâmpinăm când vine.

„…Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24.36).

Isus Hristos a arătat lucrurile care urmau să se întâmple înaintea venirii Lui. Noi suntem martori ai împlinirii lor. El a vorbit despre smochin (Israel), a vorbit despre semnele timpului, şi de asemenea, despre propriul Lui semn - semnul Fiului omului. Isus s-a referit la timpul nostru atunci când a spus: „Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.34-35).

Pilda celor zece fecioare, scrisă în Matei 25, a devenit o întrebare arzătoare în inimile multor oameni. „Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci dintre ele erau nechibzuite şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”…Şi cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.”

Toate şi-au luat lămpile şi au ieşit să-L întâmpine pe mire; cele înţelepte au luat untdelemn în vase, cele nechibzuite nu şi-au luat. Vine vremea când Domnul Îşi va manifesta puterea şi slava Lui în Mireasă – fecioarele înţelepte care au primit adevăratul Cuvânt - sămânţă. Cele neînţelepte vor recunoaşte ce impuls vine prin descoperire şi vor dori să primească acelaşi Duh Sfânt. Dar atunci Mirele se întoarce şi cele care sunt gata vor merge cu El.

În vremurile trecute am auzit diferite interpretări ale acestei pilde. Dar de când am ajuns să înţelegem simbolurile Bibliei, putem pricepe înţelesul ei profetic. Simbolurile biblice ale fecioarelor, lămpilor, untdelemnul şi vasele, formează un tablou complet.

Maria a fost numită fecioară. Ea a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a primit cuvântul făgăduinţei pentru acea zi, din gura unui înger. Duhul Sfânt a venit peste ea şi puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o. Pentru că ea a crezut, minunea a avut loc. Cuvântul însuşi a fost sădit în pântecele fecioarei pentru a naşte făgăduinţa – astfel Cuvântul s-a făcut trup. La fel este şi astăzi. Sămânţa Cuvântului făgăduit pentru acest timp este primită de fecioarele înţelepte; ele îl cred, şi puterea Duhului Sfânt vine peste ele şi ia chip în viaţa lor.

O fecioară este neatinsă, neamestecată şi curată. Cuvântul acesta vorbeşte despre un credincios care nu a comis curvie duhovnicească, ci s-a păstrat curat, sfânt şi consacrat înaintea Domnului. Cele zece fecioare simbolizează credincioşii din această generaţie. La fel ca Maria, cele înţelepte au găsit har înaintea lui Dumnezeu. Când ele au auzit cuvântul făgăduinţei, au fost luminate de lumina aprinsă în această ultimă epocă a Bisericii.

Fecioarele neînţelepte au pierdut într-un fel legătura cu curgerea continuă a Duhului Sfânt şi pregătirea finală. Lămpile lor au ars odată, dar cum ele nu au păşit mai departe cu descoperirea progresivă - pentru a avea parte de împlinirea cuvântului făgăduinţei chiar la sfârşit – lămpile lor nu s-au reumplut şi s-au stins.

Cele neînţelepte sunt creştinii fireşti din mijlocul celor ce au ieşit din robie. Ei au slova, dar nu au Duhul Cuvântului. Ei erau siguri că lumina pe care o primiseră odată era tot ce aveau nevoie. Ei şi-au luat lămpile şi astfel s-au gândit că vor participa la răpire, dar în momentul cel mai crucial rezerva lor de ulei i-a lăsat în pană. Pentru fiecare este esenţial să fie conectat în permanenţă şi în mod personal, cu lucrarea prezentă şi mişcarea continuă a Duhul Sfânt, până în ultimul moment.

Când Mirele a întârziat, toate au aţipit. Acesta este timpul trezirii, căci se aude strigarea: „Iată Mirele…” Toate cele zece fecioare au avut acelaşi început. Iniţial ele au primit lumina în această epocă a Bisericii, căci lămpile lor ardeau. Toate au auzit acelaşi strigăt, şi-au curăţat lămpile şi au ieşit să-L întâmpine pe Mire. Dar încoronarea are loc la sfârşitul cursei, nu la începutul ei.

Acesta este timpul încercării. Pentru copiii lui Israel nu a fost suficient să-l recunoască pe prorocul trimis de Dumnezeu, pe Moise, şi să vorbească despre el, ci ei trebuiau să fie ascultători şi să acţioneze prin credinţă faţă de fiecare făgăduinţă dată de Dumnezeu, după ce ei au ieşit din robie. La sfârşit, credinţa lor în făgăduinţă a fost pusă la încercare. La început totul părea minunat în mijlocul lor. Ei se bucurau şi se veseleau pentru minunile pe care Domnul le-a făcut în mijlocul lor. Dar apoi nemulţumirea a pus stăpânire pe ei şi au început să cârtească. Ei au judecat în mod firesc lucrurile duhovniceşti şi nu au înţeles căile lui Dumnezeu, păcătuind astfel împotriva Lui.

Fecioarele înţelepte îşi păstrează echilibrul în toate lucrurile. Hristos este totul pentru ele. Ele nu se bizuie pe persoana prorocului trimis de Dumnezeu, ci cred Cuvântul pe care l-a adus el. Noi trebuie să continuăm să înaintăm şi să urmăm călăuzirea Duhului Sfânt. Nu este de ajuns să vorbim despre iluminarea deosebită sau cercetarea pe care Dumnezeu a făcut-o acestei generaţii, noi trebuie să continuăm să umblăm cu Isus Hristos, până ajungem la destinaţie.

Cele înţelepte însetează şi flămânzesc după Dumnezeu, şi ele vor fi săturate (Matei 5.6). Hrana duhovnicească, Cuvântul lui Dumnezeu descoperit, mana ascunsă, a fost depozitată pentru cei aleşi din această epocă. Nu putea să existe o împărţire a hranei, dacă aceasta nu era mai întâi depozitată. „Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?” (Matei 24.45).

Fecioarele înţelepte – aleşii, biruitorii – nu au primit numai Duhul Sfânt, ci au şi mărturia lui Isus Hristos, care este Duhul prorociei (Apocalipsa 19.10). Ei sunt o parte a planului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului.

Fie ca niciodată să nu fim nemulţumiţi şi să-L întristăm pe Duhul Sfânt, îndepărtându-L astfel de la noi. Fecioarele înţelepte nu au timp să se plângă sau să cârtească. Ele sunt preocupate de pregătirea pentru întâlnirea cu Mirele. Curând Matei 25 va fi de domeniul trecutului. Nu va folosi nimănui că a recunoscut mesagerul şi mesajul, dacă noi nu continuăm să păşim în lumină. Lucrarea lui Dumnezeu va fi desăvârşită prin dragostea dumnezeiască. Toate mădularele sunt strâns unite unele cu altele şi cu Capul. Piatra de încheiere va fi pusă în curând. Hristos este ambele – şi piatra de temelie şi piatra de încheiere, Alfa şi Omega.

Credincioşii din timpul mesajului de sfârşit nu trebuie să facă aceeaşi greşeală şi să vorbească despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut nu demult şi să aştepte ceea ce El va face în viitor, pierzând însă legătura cu ceea ce face El chiar acum.

La începutul Noului Testament, credincioşii ar fi putut vorbi zi şi noapte despre slujba prorocului trimis de Dumnezeu, dar dacă nu ar fi continuat să meargă cu Domnul Isus Hristos, ei ar fi pierdut tot ceea ce a urmat, chiar şi revărsarea Duhului Sfânt de la Cincizecime. Ei ar fi putut discuta despre toate lucrurile care s-au petrecut prin slujba puternică a Domnului Isus Hristos însuşi, dar dacă ar fi pierdut legătura cu următoarea mişcare a lui Dumnezeu, ei nu ar fi devenit o parte a planului Său pentru acel timp. Atitudinea corectă este aceea de a avea parte de ceea ce Dumnezeu face în prezent – aceasta ne face legătura cu ceea ce va face El în continuare.

Prin harul lui Dumnezeu noi L-am recunoscut pe Hristos în slujba lui profetică de Fiu al omului. Cuvântul Său este pentru noi AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Fie ca noi să găsim har înaintea Lui în acest ceas de răscruce şi să avem parte de lucrurile pe care le va face Domnul până ce-L vom întâlni. „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8.11) „De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8.19)