2016-08 · Scrisoare circulară - romanian

Orientare duhovnicească în conformitate cu planul lui Dumnezeu de răscumpărare

În ultimul proroc al Vechiului Testament, Dumnezeu a anunţat ce urma să aibă loc la începutul Noului Testament (Mal. 3:1a). Aceasta a fost prima făgăduinţă care s-a împlinit cu moştenitorii din Noul Testament. S-a împlinit prin faptul că Domnul a trimis pe mesagerul Său înaintea venirii Sale ca să-I fie pregătită calea Lui. Cu privire la Ioan Botezătorul, Însuşi Domnul nostru a spus: „Căci el este acela despre care s-a scris: «Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta»”. (Mat. 11:10).

Luca face un rezumat al slujbei lui Ioan Botezătorul: „El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor... şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El”. (Luca 1:16,17; Mat. 17:12,13).

La prima venire a lui Hristos, toţi cei care au căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu s-au dus la râul Iordan, au crezut mesajul divin şi au fost botezaţi. Toi cei care au crezut ce a spus Ioan Botezătorul, şi anume: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3:11), cu siguranţă s-au strâns în Ierusalim pentru că acolo s-a împlinit făgăduinţa botezului cu Duhul Sfânt.

Cei 120 strânşi în odaia de sus au fost primii care au trăit împlinirea făgăduinţei pe care Domnul cel înviat o vestise încă o dată în Fapte 1:4-5, înaintea înălţării Sale: „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, «pe care», le-a zis El, «aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt»”. Celor care s-au strâns în grabă, Petru le-a explicat ce s-a petrecut de fapt şi a făcut legătura cu Răscumpărătorul: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi”. (Fapte 2:33). Aproape trei mii de suflete au fost adăugate Bisericii primare în acea zi. (Fapte 2:37-41).

În ziua când a luat fiinţă Biserica nou-testamentară, Petru a arătat şi înspre făgăduinţa Vechiului Testament din Ioel 2: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură...»”. (Fapte 2:16-17a). Noi suntem încă în „zilele de pe urmă” şi de aceea putem face referire la aceeaşi făgăduinţă a botezului cu Duhul Sfânt. Următorul lucru este încă valabil pentru toţi cei ce cred acum mesajul Evangheliei depline, se pocăiesc de păcatele lor şi sunt botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos: „... apoi veţi primi darul Sfântului Duh”. (Fapte 2:38-39).

La fel ca la început, toţi adevăraţii credincioşi trăiesc şi azi ceea ce a făgăduit Dumnezeu: întoarcerea la Hristos, iertarea păcatelor lor, înnoirea, naşterea din nou şi botezul cu Duhul Sfânt, până la pecetluirea cu Duhul Sfânt. Fraţii şi surorile noastre din Biserica primară au trăit deplina mântuire prin harul Lui. Apostolul a scris despre ceea ce a fost dăruit celor care atunci au acceptat Cuvântul: „Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui”. (Ef. 1:13-14). Aceasta este urmată de îndemnul: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării”. (Ef. 4:30).

„Cine crede în Mine...

cum zice Scriptura...”. (Ioan 7:38)

Noi trebuie să știm că de fiecare dată când citim una din următoarele exprimări, care se găsesc în Noul Testament de peste 150 de ori, şi anume: „... este scris...”, „... cum zice scriptura...”, „ca să se împlinească...”, ele sunt făcute cu referire la Vechiul Testament. În Noul Testament avem 845 de citate din Vechiul Testament, 185 dintre ele fiind din cartea psalmilor. Prin aceasta recunoaștem cât de importantă este cu adevărat armonia desăvârșită dintre Vechiul și Noul Testament. Fratele Branham a spus pe 22 august 1965: „Vechiul și Noul Testament sunt două jumătăți ale unui întreg”.

După învierea Sa, Domnul S-a arătat celor doi ucenici pe drumul spre Emaus și le-a tălmăcit toate textele din Vechiul Testament care se refereau la El. „Şi au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”. (Luca 24:32).

El le-a amintit celorlalți ucenici ce le spusese înainte de suferința și moartea Sa: „«... trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi»”. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile”. (Luca 24:44b-45).

Apostolul Pavel a început prima sa epistolă, cea către biserica din Roma, astfel: „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi”. (Rom. 1:1-2). Ceea ce Pavel a putut mărturisi în prima sa epistolă, prin harul lui Dumnezeu pot și eu s-o mărturisesc până la ultima mea scrisoare circulară.

Evanghelia lui Dumnezeu trebuie dată mai departe exact așa cum a fost spusă mai dinainte și făgăduită prin sfinții Săi proroci în Sfânta Scriptură și dată apoi Bisericii de către apostoli în Noul Testament. Un lucru este sigur, așa cum a scris Petru: „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură (nu permite o interpretare personală)”. (2Petru 1:20).

Așa cum un testament dezvăluie ultimele dorințe pe care cineva le lasă în urma sa, la fel Noul și Vechiul Testament arată moștenitorilor ce li se cuvine de drept. Pentru că Dumnezeu a scris numele noastre în testamentul Lui şi ne-a desemnat ca moştenitori, noi putem avea parte de ceea ce se petrece în prezent în Împărăţia lui Dumnezeu. Pe cât de sigur Dumnezeu Îşi împlineşte făgăduinţele din Vechiul Testament în decursul Noului Testament, pe atât de sigur toţi fiii şi toate fiicele lui Dumnezeu, ca moştenitori legali, trăiesc împlinirea făgăduinţelor rânduite lor. Toţi ceilalţi trec pe lângă ele, chiar dacă sunt sinceri atunci când mărturisesc că sunt credincioşi.

Pavel face o comparaţie între un testament pământesc şi testamentul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu: „Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva”. (Gal. 3:15). Punctul principal în această temă importantă este că absolut nimic nu poate fi adăugat sau scos din testamentul făcut de Dumnezeu.

Toţi oamenii respectă un testament pământesc, chiar şi judecătorii. Numele moştenitorilor sunt scrise în el; nimic nu poate fi schimbat. De ce nu este acordat acelaşi respect cuvenit lui Dumnezeu şi testamentului Său? De ce sunt atât de multe interpretări şi atât de multe învăţături false adăugate originalului? (Gal. 1:6-8).

Apostolul Ioan, care a fost exilat pe insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus, a scris chiar la început, în Apoc. 1:3: „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”. Adevăraţii moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos pot primi doar ceea ce este scris negru pe alb în testamentul divin care ne-a fost lăsat. Ei sunt numiţi „fericiţi” pentru că ei cred fiecare Cuvânt şi păstrează în inimile lor ceea ce este scris în acest testament.

La sfârşitul cărţii Apocalipsei, este dată următoarea avertizare foarte serioasă: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”. (Apoc. 22:18-19). Probabil că nu este nicio altă porţiune din Scriptură pe care fratele Branham s-o fi repetat şi subliniat atât de des ca pe aceasta. Judecata care vine de la Dumnezeu este definitivă şi va fi aplicată tuturor celor ce sunt găsiţi vinovaţi.

Imediat după aceste cuvinte, ne este arătat că ele nu au fost rostite de vreun proroc, nici de apostolul Ioan, ci de Însuşi Domnul: „Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând»”.

Mireasa lui Hristos mărturiseşte doar ceea ce a spus Duhul în Cuvânt şi ea strigă: „Amin! Vino, Doamne Isuse!”. (vers. 20)

„Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!», şi cine aude să zică: «Vino!», şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!”. (vers. 17).

Rânduirea biblică

Toţi credincioşii care cred ceea ce a făgăduit Dumnezeu în Vechiul şi Noul Testament pentru timpul nostru ştiu că fratele Branham şi-a îndeplinit însărcinarea conform planului de mântuire (Mal. 4:5-6): „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie...”. (Mat. 17:11, Marcu 9:12). El a vorbit de 18 ori despre ceea ce i-a fost spus din norul supranatural în 11 iunie 1933, în timpul unui serviciu de botez la râul Ohio. Acesta este un citat din predica ţinută în 10 februarie 1960: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Hristos, mesajul dat ţie va premerge a doua venire a lui Hristos”.

Prin slujba lui, toate tainele ascunse în Cuvântul lui Dumnezeu, de la Geneza (în special în legătură cu căderea omului în păcat) până la ultimul capitol din Biblie, au fost descoperite şi date bisericii. Aşa cum a subliniat el de nenumărate ori, mesajul este: „Înapoi la Cuvânt! Înapoi la început! Înapoi la Cincizecime! Înapoi la învăţătura apostolilor! Înapoi la Biblie!”

Eu întreb: „Care este scopul lui Dumnezeu şi care este rezultatul însărcinării?” „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile»”. (Mat. 17:11). Aceasta este preocuparea timpului de faţă: ca adevăraţii credincioşi să fie reaşezaţi în starea de la început a celui credincios.

În Fapte 13:24-25, Pavel s-a referit la Ioan Botezătorul şi a amintit cuvintele spuse de acesta la sfârşitul slujbei sale: „Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.”.

La sfârşit, Biserica trebuie să trăiască deplina reaşezare a tuturor darurilor Duhului, a tuturor roadelor Duhului şi a tuturor slujbelor prin lucrarea Duhului Sfânt (1Cor. 12, 1Cor. 14, Ef. 4 şi alte versete), în felul în care acestea au fost prezente la început în Biserica primară. Este timpul ca fiecare să se cerceteze pe sine înaintea lui Dumnezeu şi să privească în oglinda Cuvântului.

La botezul original al Duhului Sfânt, nu sunt doar câteva cuvinte într-o limbă străină vorbite cu limba cea veche; nu, în acel timp limba este curăţată de focul Duhului Sfânt: „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei”. (Fapte 2:3). Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vorbesc unii cu alţii cu dragoste, nu vorbesc unii despre alţii cu ură. „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el”. (1Ioan 3:15).

Iacov nu numai că a scris despre limbă ca fiind „plină de o otravă de moarte” (cap. 3:8), dar ne-a şi îndemnat să rămânem statornici şi să aşteptăm cu răbdare ploaia timpurie şi târzie, aşa cum face şi plugarul (cap. 5:7). În Evr. 10:35-36 suntem îndemnaţi: „Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu – acest lucru este de căpătâi - să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”. Şi apoi este spus: „Încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”.

Noi credem ce spune Sfânta Scriptură şi anume, că Dumnezeu Însuşi va desăvârşi lucrarea Lui de răscumpărare, aşa cum a desăvârşit lucrarea Sa de creaţie. Ioan Botezătorul nu mai era pe pământ atunci când Răscumpărătorul Şi-a desăvârşit lucrarea de răscumpărare pe cruce pentru ai Săi. Nu este nevoie ca fratele Branham să fie pe pământ atunci când Domnul îi va lua Acasă pe cei răscumpăraţi. Testamentul divin vorbeşte doar despre revenirea lui Hristos, dar nu că prorocul se va întoarce.

Conform Cuvântului Său, Însuşi Domnul va încheia cu mare putere lucrarea Sa cu cei răscumpăraţi. Biserica a fost înfiinţată prin lucrarea puternică a Duhului Sfânt şi aşa va fi la încheiere. „«... nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu» – zice Domnul oştirilor!”. (Zah. 4:6).

„Isus le-a zis: «Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui»”. (Ioan 4:34).

Cuvintele apostolului Pavel sunt valabile şi pentru noi: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. (Fil. 1:6).

Dar el dă şi următoarea avertizare, cu nădejdea că aceste cuvinte ale prorocului referitoare la necredinţă nu se vor aplica: „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum dacă v-ar istorisi-o cineva”. (Fapte 13:41).

În Evr. 12:26, apostolul a scris din însărcinarea lui Dumnezeu: „Al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: «Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul»”. Prin aceasta el s-a referit la ceea ce este scris în prorocul Hagai: „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Încă puţină vreme, şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul»”. (Hagai 2:6).

Prorocul Isaia a vestit deja în Vechiul Testament că Însuși Domnul Își va încheia lucrarea: „Căci Domnul Se va scula, ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia, ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit”. (Is. 28:21).

Călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, Pavel accentuează și el în Noul Testament: „Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui (Domnul Își va încheia lucrarea; El va face o lucrare scurtă și puternică pe pământ – în limba engleză și germană)”. (Rom. 9:28). Noi așteptăm aceasta! Amin!