De la începutul anilor ’70, predicile fratelui Branham au fost expediate nu numai din Jeffersonville, SUA, ci şi din Edmonton, Canada, sub responsabilitatea lui Don Bablitz. În iulie 1975, când mă aflam în vizită acolo, el mi-a spus despre toate ţările unde erau expediate predicile. El era pur şi simplu copleşit de faptul că mesajul era dus în toată lumea prin slujba mea. Deodată, el mi-a spus: “Frate Frank, putem vedea slujba fratelui Branham în Biblie. Dar cum este cu slujba ta? Poate fi găsită de asemenea în Biblie?” Nu mă gândisem niciodată la aşa ceva înainte şi de aceea l-am repezit un pic: “Opreşte-te! Nu vorbi în felul acesta! Cum ar putea să fie slujba mea în Biblie?”

Foarte devreme în ziua următoare, m-am sculat să citesc din Biblie, când, deodată, aceeaşi voce a Domnului mi-a vorbit: “Slujitorul Meu, Eu te-am rânduit conform Matei 24:45 ca să dai hrana la vremea hotărâtă.” Am fost şocat. Până în acel moment, Matei 24 fusese pentru mine un capitol în care Domnul vorbea despre timpul de sfârşit, despre Israel, despre războaie, cutremure, despre prooroci şi hristoşi mincinoşi, despre Israel simbolizat printr-un smochin care vine din nou la viaţă. Dar acum eram atins în adâncul inimii pe când citeam versetele 45-47, unde scrie: “Care este deci robul (slujitorul) credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Matei 24:45-47). Aceasta a fost o descoperire biblică şi o confirmare directă. Dacă slujba de sfârşit nu ar fi bazată pe o făgăduinţă, atunci nu ar avea nici o semnificaţie în planul de mântuire pentru timpul de sfârşit, nu ar avea nici o legitimare şi nu ar avea nici un drept divin să existe.

Dacă citim Matei 25, observăm că punctul principal este venirea Mirelui. Dar înainte de întoarcerea Mirelui, trebuie ca învăţăturile originale să fie vestite în totalitate şi fără compromis. După ce toate lucrurile au fost reaşezate prin slujba profetică, ele trebuie răspândite prin slujba de învăţătură cu toţi cei din Casa Domnului. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL din Cuvântul Său. Rânduiala divină trebuie reaşezată complet în acest timp de sfârşit. Toţi cei ce ascultă ceea ce vorbeşte Bisericilor Duhul, vor auzi Cuvântul descoperit. Şi toţi cei ce l-au primit, o vor dovedi prin credinţă şi ascultare (supunere). Numai atunci au ei acces în Sfânta Sfintelor şi au parte de bogăţiile pregătite pentru ei. Ei mănâncă din mana proaspătă şi trăiesc prin Cuvântul descoperit care a fost făgăduit pentru acest timp. Domnul a prezis o foamete duhovnicească în Amos 8:11. De aceea, El a vegheat asupra propriului Său Cuvânt ca să-l împlinească, astfel ca ai Săi să aibă parte de hrana făgăduită, prin care să trăiască duhovniceşte.

De la începutul anilor ’70, predicile fratelui Branham au fost expediate nu numai din Jeffersonville, SUA, ci şi din Edmonton, Canada, sub responsabilitatea lui Don Bablitz. În iulie 1975, când mă aflam în vizită acolo, el mi-a spus despre toate ţările unde erau expediate predicile. El era pur şi simplu copleşit de faptul că mesajul era dus în toată lumea prin slujba mea. Deodată, el mi-a spus: “Frate Frank, putem vedea slujba fratelui Branham în Biblie. Dar cum este cu slujba ta? Poate fi găsită de asemenea în Biblie?” Nu mă gândisem niciodată la aşa ceva înainte şi de aceea l-am repezit un pic: “Opreşte-te! Nu vorbi în felul acesta! Cum ar putea să fie slujba mea în Biblie?”

Foarte devreme în ziua următoare, m-am sculat să citesc din Biblie, când, deodată, aceeaşi voce a Domnului mi-a vorbit: “Slujitorul Meu, Eu te-am rânduit conform Matei 24:45 ca să dai hrana la vremea hotărâtă.” Am fost şocat. Până în acel moment, Matei 24 fusese pentru mine un capitol în care Domnul vorbea despre timpul de sfârşit, despre Israel, despre războaie, cutremure, despre prooroci şi hristoşi mincinoşi, despre Israel simbolizat printr-un smochin care vine din nou la viaţă. Dar acum eram atins în adâncul inimii pe când citeam versetele 45-47, unde scrie: “Care este deci robul (slujitorul) credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Matei 24:45-47). Aceasta a fost o descoperire biblică şi o confirmare directă. Dacă slujba de sfârşit nu ar fi bazată pe o făgăduinţă, atunci nu ar avea nici o semnificaţie în planul de mântuire pentru timpul de sfârşit, nu ar avea nici o legitimare şi nu ar avea nici un drept divin să existe.

Dacă citim Matei 25, observăm că punctul principal este venirea Mirelui. Dar înainte de întoarcerea Mirelui, trebuie ca învăţăturile originale să fie vestite în totalitate şi fără compromis. După ce toate lucrurile au fost reaşezate prin slujba profetică, ele trebuie răspândite prin slujba de învăţătură cu toţi cei din Casa Domnului. Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL din Cuvântul Său. Rânduiala divină trebuie reaşezată complet în acest timp de sfârşit. Toţi cei ce ascultă ceea ce vorbeşte Bisericilor Duhul, vor auzi Cuvântul descoperit. Şi toţi cei ce l-au primit, o vor dovedi prin credinţă şi ascultare (supunere). Numai atunci au ei acces în Sfânta Sfintelor şi au parte de bogăţiile pregătite pentru ei. Ei mănâncă din mana proaspătă şi trăiesc prin Cuvântul descoperit care a fost făgăduit pentru acest timp. Domnul a prezis o foamete duhovnicească în Amos 8:11. De aceea, El a vegheat asupra propriului Său Cuvânt ca să-l împlinească, astfel ca ai Săi să aibă parte de hrana făgăduită, prin care să trăiască duhovniceşte.