În creştinătatea din zilele noastre puteţi auzi clerul spunând „Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul şi de Dumnezeu Duhul Sfânt”. Trebuie să recunoaştem însă că o asemenea formulare nu a fost folosită nici măcar o singură dată de vreun proroc sau apostol. Sigur că Dumnezeu este Tatăl nostru, dar nu veţi găsi termenul de „Dumnezeu Fiul” ci mai degrabă FIUL LUI DUMNEZEU. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Duhului Sfânt. Nici măcar o dată nu găsim pe cineva spunând în Scriptură „Dumnezeu Duhul Sfânt”. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” se mişca deasupra apelor, ci DUHUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1.2). Este de neînţeles de ce totul a fost răsucit. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a coborât peste Mesia când Acesta a fost botezat, ci Duhul lui Dumnezeu (Mat. 3.16). Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a umbrit-o pe Maria, ci aşa cum este scris: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat FIUL LUI DUMNEZEU.” (Luca 1.35). Cuvântul „Dumnezeu” este folosit ca şi combinaţie numai când se vorbeşte despre Tatăl – de exemplu „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl…” – dar niciodată atunci când este vorba despre Fiul sau despre Duhul. Dacă Duhul Sfânt ar fi o altă persoană, atunci Copilul trebuia numit „Fiul Duhului Sfânt”, pentru că Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Duhul Sfânt este pur şi simplu Duhul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este descoperirea Tatălui în chip vizibil.

În Ioel 2.28 Dumnezeu a spus: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură…” Împlinirea acestei făgăduinţe ne este descrisă în Fapte 2. Dumnezeu nu a revărsat o altă persoană, ci El a turnat pur şi simplu Duhul Lui, exact aşa cum a făgăduit. În Fapte 1.4-8, Isus a vorbit despre făgăduinţa Tatălui. EL nu a spus numai că va trimite Duhul Sfânt, (Ioan 16.7) ci a făgăduit că El însuşi se va întoarce (Ioan 14.18). Ambele sunt adevărate: în ziua Cincizecimii EL a venit prin Duhul ca să locuiască în inimile credincioşilor. Acum Hristos este în noi, ca Duh, nădejdea slavei (Col. 1.27). În prima sa predică, Petru s-a referit la evenimentul acela: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” (Fapte 2.33). Ioan Botezătorul vestise deja: „EL vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Mat. 3.11). Adevărata învăţătură apostolică este că în Hristos, Dumnezeu a fost cu noi, iar prin Duhul Sfânt, El locuieşte în noi. În Ioan 4.24 Domnul a spus: „Dumnezeu este Duh…” Astfel, El a turnat Duhul Său. În 2 Corinteni 3.17 Pavel scrie: „Căci Domnul este Duhul…” Ce spuneţi acum? „Dumnezeu este Duh…”, „Domnul este Duhul…”, Duhul Sfânt este Duh – dar este un singur Duh, şi Acela este Duhul lui Dumnezeu. Indiferent dacă este scris „Duhul lui Dumnezeu”, „Duhul Domnului” sau „Duhul Sfânt” — întotdeauna este vorba despre unul şi acelaşi Duh.

Dacă citim despre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, toate aceste descoperiri îşi au originea în Dumnezeul Atotputernic. Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi despărţiţi de Dumnezeu. În Fiul, Dumnezeu a refăcut legătura cu noi, prin Duhul noi avem legătură cu El. Fiul a spus: „Am ieşit de la Tatăl…” (Ioan 16.28); acelaşi lucru este spus şi despre Duhul Sfânt: „…Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl…” (Ioan 15.26). Astfel, Fiul şi Duhul Sfânt nu şedeau la stânga şi la dreapta Tatălui, ci au ieşit de la Tatăl. Acesta este adevărul absolut biblic!

În creştinătatea din zilele noastre puteţi auzi clerul spunând „Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul şi de Dumnezeu Duhul Sfânt”. Trebuie să recunoaştem însă că o asemenea formulare nu a fost folosită nici măcar o singură dată de vreun proroc sau apostol. Sigur că Dumnezeu este Tatăl nostru, dar nu veţi găsi termenul de „Dumnezeu Fiul” ci mai degrabă FIUL LUI DUMNEZEU. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Duhului Sfânt. Nici măcar o dată nu găsim pe cineva spunând în Scriptură „Dumnezeu Duhul Sfânt”. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” se mişca deasupra apelor, ci DUHUL LUI DUMNEZEU (Gen. 1.2). Este de neînţeles de ce totul a fost răsucit. Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a coborât peste Mesia când Acesta a fost botezat, ci Duhul lui Dumnezeu (Mat. 3.16). Nu „Dumnezeu Duhul Sfânt” a umbrit-o pe Maria, ci aşa cum este scris: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat FIUL LUI DUMNEZEU.” (Luca 1.35). Cuvântul „Dumnezeu” este folosit ca şi combinaţie numai când se vorbeşte despre Tatăl – de exemplu „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl…” – dar niciodată atunci când este vorba despre Fiul sau despre Duhul. Dacă Duhul Sfânt ar fi o altă persoană, atunci Copilul trebuia numit „Fiul Duhului Sfânt”, pentru că Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria. Duhul Sfânt este pur şi simplu Duhul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este descoperirea Tatălui în chip vizibil.

În Ioel 2.28 Dumnezeu a spus: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură…” Împlinirea acestei făgăduinţe ne este descrisă în Fapte 2. Dumnezeu nu a revărsat o altă persoană, ci El a turnat pur şi simplu Duhul Lui, exact aşa cum a făgăduit. În Fapte 1.4-8, Isus a vorbit despre făgăduinţa Tatălui. EL nu a spus numai că va trimite Duhul Sfânt, (Ioan 16.7) ci a făgăduit că El însuşi se va întoarce (Ioan 14.18). Ambele sunt adevărate: în ziua Cincizecimii EL a venit prin Duhul ca să locuiască în inimile credincioşilor. Acum Hristos este în noi, ca Duh, nădejdea slavei (Col. 1.27). În prima sa predică, Petru s-a referit la evenimentul acela: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” (Fapte 2.33). Ioan Botezătorul vestise deja: „EL vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Mat. 3.11). Adevărata învăţătură apostolică este că în Hristos, Dumnezeu a fost cu noi, iar prin Duhul Sfânt, El locuieşte în noi. În Ioan 4.24 Domnul a spus: „Dumnezeu este Duh…” Astfel, El a turnat Duhul Său. În 2 Corinteni 3.17 Pavel scrie: „Căci Domnul este Duhul…” Ce spuneţi acum? „Dumnezeu este Duh…”, „Domnul este Duhul…”, Duhul Sfânt este Duh – dar este un singur Duh, şi Acela este Duhul lui Dumnezeu. Indiferent dacă este scris „Duhul lui Dumnezeu”, „Duhul Domnului” sau „Duhul Sfânt” — întotdeauna este vorba despre unul şi acelaşi Duh.

Dacă citim despre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, toate aceste descoperiri îşi au originea în Dumnezeul Atotputernic. Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi despărţiţi de Dumnezeu. În Fiul, Dumnezeu a refăcut legătura cu noi, prin Duhul noi avem legătură cu El. Fiul a spus: „Am ieşit de la Tatăl…” (Ioan 16.28); acelaşi lucru este spus şi despre Duhul Sfânt: „…Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl…” (Ioan 15.26). Astfel, Fiul şi Duhul Sfânt nu şedeau la stânga şi la dreapta Tatălui, ci au ieşit de la Tatăl. Acesta este adevărul absolut biblic!