De-a lungul Noului Testament, Isus Hristos este arătat lângă Dumnezeu, deşi niciodată ca o a doua persoană a Dumnezeirii, ci întotdeauna în una din slujbele pe care a trebuit să le împlinească – de exemplu ca Fiul omului. Când Ştefan a văzut cerul deschis, el a mărturisit următoarele: „Iată văd cerurile deschise şi pe FIUL OMULUI stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7.56). Isus Hristos a trebuit să fie multe: Mielul lui Dumnezeu, Mare Preot, Fiul omului, ş.a.m.d., după cum am arătat. Ori de câte ori a fost arătat „lângă Dumnezeu”, El exercita o slujbă care este în legătură cu mântuirea noastră. El a trebuit să devină toate acestea pentru ca noi să fim mântuiţi. În Evrei 12.2 citim:„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

Acelaşi, pe care L-a văzut Ştefan ca Fiu al omului, L-a văzut şi Ioan umblând în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur (Apoc. 1.12-20). Ştefan L-a văzut în cer, Ioan L-a văzut pe pământ, în Biserică. Tot El este Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre (Evrei 4.15). El este Avocatul care mijloceşte pentru noi la scaunul harului. El S-a putut arăta de asemenea lui Saul pe drumul Damascului, într-o lumină strălucitoare: Fapte 9.3-6: „Pe drum când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „EU sunt Isus pe care-L prigoneşti.” Deci, Cine este El? Ce este El? Unde este El? Unul îl vede ca Fiul omului lângă Dumnezeu, celălalt Îl vede la scaunul harului ca Mare Preot, mijlocind pentru noi. Apoi este văzut în mijlocul celor şapte sfeşnice. Şi iarăşi, a fost văzut în lumina supranaturală care a orbit ochii lui Saul. Şi asta nu e totul: pe insula Patmos, Ioan mărturiseşte că L-a văzut ca Leul din seminţia lui Iuda, care a biruit. Apoi L-a văzut ca pe un Miel junghiat. Am putea să continuăm să ne referim la descoperirile Sale. În ciuda tuturor acestora, El rămâne Acelaşi. Acestea au fost diferite slujbe pe care a trebuit să le împlinească. Dar dacă mergem la esenţa lucrurilor, vom ajunge din nou la Domnul Dumnezeu Cel veşnic. Noi nu ne oprim la descoperirile Sale, ci ştim că într-o zi, şi anume atunci când totul va ajunge la desăvârşire, Îl vom vedea aşa cum este. Domnul se poate descoperi cum doreşte, şi pentru aceasta nu va cere permisiunea nimănui.

De-a lungul Noului Testament, Isus Hristos este arătat lângă Dumnezeu, deşi niciodată ca o a doua persoană a Dumnezeirii, ci întotdeauna în una din slujbele pe care a trebuit să le împlinească – de exemplu ca Fiul omului. Când Ştefan a văzut cerul deschis, el a mărturisit următoarele: „Iată văd cerurile deschise şi pe FIUL OMULUI stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7.56). Isus Hristos a trebuit să fie multe: Mielul lui Dumnezeu, Mare Preot, Fiul omului, ş.a.m.d., după cum am arătat. Ori de câte ori a fost arătat „lângă Dumnezeu”, El exercita o slujbă care este în legătură cu mântuirea noastră. El a trebuit să devină toate acestea pentru ca noi să fim mântuiţi. În Evrei 12.2 citim:  „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

Acelaşi, pe care L-a văzut Ştefan ca Fiu al omului, L-a văzut şi Ioan umblând în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur (Apoc. 1.12-20). Ştefan L-a văzut în cer, Ioan L-a văzut pe pământ, în Biserică. Tot El este Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre (Evrei 4.15). El este Avocatul care mijloceşte pentru noi la scaunul harului. El S-a putut arăta de asemenea lui Saul pe drumul Damascului, într-o lumină strălucitoare: Fapte 9.3-6: „Pe drum când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „EU sunt Isus pe care-L prigoneşti.” Deci, Cine este El? Ce este El? Unde este El? Unul îl vede ca Fiul omului lângă Dumnezeu, celălalt Îl vede la scaunul harului ca Mare Preot, mijlocind pentru noi. Apoi este văzut în mijlocul celor şapte sfeşnice. Şi iarăşi, a fost văzut în lumina supranaturală care a orbit ochii lui Saul. Şi asta nu e totul: pe insula Patmos, Ioan mărturiseşte că L-a văzut ca Leul din seminţia lui Iuda, care a biruit. Apoi L-a văzut ca pe un Miel junghiat. Am putea să continuăm să ne referim la descoperirile Sale. În ciuda tuturor acestora, El rămâne Acelaşi. Acestea au fost diferite slujbe pe care a trebuit să le împlinească. Dar dacă mergem la esenţa lucrurilor, vom ajunge din nou la Domnul Dumnezeu Cel veşnic. Noi nu ne oprim la descoperirile Sale, ci ştim că într-o zi, şi anume atunci când totul va ajunge la desăvârşire, Îl vom vedea aşa cum este. Domnul se poate descoperi cum doreşte, şi pentru aceasta nu va cere permisiunea nimănui.