:: Free People's mission

Îndeplinirea planului lui Dumnezeu de mântuire în Noul Testament

« »

Pentru a duce la îndeplinire planul Său veșnic de mântuire a omenirii, Dumnezeu Însuși S-a descoperit de la începutul Noului Testament ca Tată în Fiul și prin Duhul Sfânt în Isus Hristos (în limba ebraică: „Iahșua HaMașiach”), Unsul lui Dumnezeu. Numele de legământ nou-testamentar „Iahșua” provine din Numele vechi-testamentar „IAHVEH” și conține în el însuși acest Nume. Cuvântul ebraic „iașa” înseamnă „a mântui” (Ex. 14:30). Noi trebuie să comparăm Ioel 2:32: „Oricine va chema Numele DOMNULUI (IAHVEH) va fi mântuit...” cu Fapte 2:21: „Oricine va chema Numele DOMNULUI (Iahșua) va fi mântuit” și cu Rom. 10:13: „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit»”. IAHVEH al Vechiului Testament este Iahșua al Noului Testament. Textul în limba ebraică sună astfel: „...şi-I vei pune numele IAHȘUA, pentru că El va mântui (iașa) pe poporul Lui de păcatele sale”.(Mat. 1:21). IAHȘUA înseamnă „IAHVEH-Mântuitor”. Din nefericire, nici semnificația acestui Nume de legământ nou-testamentar în care Dumnezeu Însuși ni S-a descoperit ca Tată în Fiul n-a fost recunoscută întotdeauna avându-se în vedere planul de mântuire.

Este necesară descoperirea prin Duhul Sfânt pentru a recunoaște această taină de necuprins și inexplicabilă în care suntem și noi incluși. Mai întâi se aplică tuturor oamenilor următoarele cuvinte: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”. Cu toate acestea, apostolul a putut mărturisi: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”.(1Cor. 2:10-15)

Înainte ca Răscumpărătorul să-Și poată împlini misiunea și să ne răscumpere, El a trebuit să fie născut în această lume ca Fiu, într-un trup de carne:

„Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”. (Gal. 4:4)

„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa..., ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”. (Mat. 1:18)

„...căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”. (Mat. 1:20)

„Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise DOMNUL prin prorocul care zice: «Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele ,Emanuel’» care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi»”. (Mat. 1:22-25, Isa. 7:14)

„Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu»”. (Luca 1:26-38)

Iată mărturia Elisavetei care a fost umplută cu Duhul Sfânt: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?”. (Luca 1:43) – nu „mama lui Dumnezeu”.

Noi am primit informații clare și precise referitoare la nașterea Fiului lui Dumnezeu. Iată cum a vestit-o îngerul păstorilor aflați pe câmp: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, DOMNUL”. (Luca 2:11)

În Cuvântul lui Dumnezeu Îl găsim pe DOMNUL și Răscumpărătorul nostru descris prin patru titluri semnificative de „Fiu”: ca Fiul lui Avraam, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.

Ca Fiu al lui Avraam (Mat. 1:1) El „va moșteni lumea” (Rom.4:13).

- și cei răscumpărați sunt rânduiți să fie moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Hristos (Rom. 8:17).

Ca Fiu al lui David (Mat. 1:1b), El este „Împăratul” (Luca. 1:32, Ioan 18:37).

- și cei răscumpărați sunt rânduiți să împărățească împreună cu El (Apoc. 5:10).

Ca Fiu al Omului, El este „Prorocul” pe Care Moise L-a anunțat dinainte (Deut. 18:15-19), iar Petru a întărit în Fapte 3:22-24: „Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului”.

Ca Fiu al lui Dumnezeu, El este „Răscumpărătorul”, prin Care cei răscumpărați au primit înfierea ca fii și fiice ale lui Dumnezeu: „...pentru ca să căpătăm înfierea”. (Gal. 4:4-9)

Privitor la această temă, apostolul a scris: „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile”. (Rom. 1:1-5)

După trup, Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a venit din sămânța lui David (Mat. 1:1-17, Luca 3:23-38) și ne-a împăcat cu Dumnezeu „prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină”. (Col. 1:22). „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. (Ef. 1:7). Prin moartea Lui ispășitoare, El ne-a dăruit împăcarea cu Dumnezeu: „Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări”. (2Cor. 5:14-21). El a murit „pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul”. (Evr. 2:14). Prin învierea Sa, ni s-a dat biruința asupra morții și nemurirea.

„Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor... Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale... Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi”. (1Cor. 15:21, 25, 28)

Toți răscumpărații o vor trăi la revenirea DOMNULUI: „Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire...”, atunci cei răscumpărați vor striga: „«Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?»...Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”. (1Cor. 15:51-57). Amin.

Niciodată nu S-a împărțit Singurul Dumnezeu în „trei persoane veșnice și atotputernice”. Niciodată nu vorbește Sfânta Scriptură despre un Dumnezeu „triunic”, despre o „trinitate” sau o „dualitate”; ea spune doar că Însuși Tatăl s-a descoperit în Fiul pentru mântuirea noastră. Noul Testament mărturisește doar despre Unicul și Singurul Dumnezeu: „..slava care vine de la singurul Dumnezeu...”. (Ioan 5:44); „...să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”. (Ioan 17:3); „...deoarece Dumnezeu este Unul singur...”. (Rom. 3:30); „...pe când Dumnezeu este unul singur”. (Gal. 3:20); „A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu...”. (1Tim. 1:17); „Căci este un singur Dumnezeu...”. (1Tim. 2:5). „«Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul», zice Domnul Dumnezeu, «Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic»”. (Apoc. 1:8)

O adevărată şi atotcuprinzătoare mărturisire de credinţă a apostolilor este scrisă doar în Biblie şi a fost stabilită pentru Biserica DOMNULUI o dată pentru totdeauna:

„Este un singur DOMN, o singură credinţă, un singur botez. Este UN SINGUR Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi”. (Ef. 4:5-6)

„Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… «Cel ce (Dumnezeu) a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă»”. (1Tim. 3:16)

După ce a devenit om, conform planului de mântuire, DOMNUL este arătat lângă Dumnezeu ca Răscumpărător în îndeplinirea însărcinărilor Sale. El este Mijlocitorul: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”. (1Tim. 2:5);

El este şi Apărătorul (Avocatul): „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Apărător, Avocat), pe Isus Hristos, Cel Neprihănit”. (1Ioan 2:1)

El este şi Mare Preot: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică”. (Evr. 9:11-12)