n cei 4000 de ani de la Adam la Hristos, nimeni nu a vorbit unui Tată din ceruri – nici Avraam, nici Moise nici vreun alt proroc – şi cu atât mai puţin unui Fiu al lui Dumnezeu. La fel, n-a existat în cer nicio convorbire între Tată şi Fiu. Mai târziu, lucrurile care din punctul de vedere trinitarian erau înţelese greşit, au dus la răstălmăcirea Scripturilor, cum a fost cazul cu afirmaţia: „Să facem om...”, (Gen. 1:26) şi la fel cea din Gen. 11:7, unde DOMNUL a spus: „Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

DOMNUL Dumnezeu nici n-a vorbit cu Sine Însuși şi nici nu s-a adresat unei alte persoane divine, ci El s-a adresat îngerilor care Îl înconjurau. Vedem acest lucru confirmat de multe ori, ca de exemplu în 2Cro. 18:18-22 unde DOMNUL vorbeşte cu oştirea cerească aflată la stânga şi la dreapta Sa. În Isa. 6:1-13, Domnul a vorbit serafimilor care-L înconjurau: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?”. (vers. 8) EL l-a întrebat şi pe Iov: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? … Atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”. (Iov. 38:4+7)

DOMNUL a devenit ca unul din noi atunci când a luat chip de om ca Fiu al lui Dumnezeu: „S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”. (Fil. 2:7) EL Şi-a vărsat sângele pentru iertarea păcatelor noastre: „Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. (Mat. 26:28), a încheiat noul legământ cu noi şi ne-a dăruit înfierea: „Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său”. (Gal. 4:4-7)

Este bine de știut că DOMNUL/IAHVEH al Vechiului Testament este ACELAȘI DOMN/IAHȘUA al Noului Testament. Începând din grădina Eden, Dumnezeul cel Veșnic și nevăzut S-a descoperit de-a lungul întregului Vechi Testament într-un chip vizibil ca DOMNUL. EL l-a vizitat pe Avraam însoțit de doi îngeri: „DOMNUL i S-a arătat la stejarii lui Mamre... Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el”. (Gen. 18:1-2) DOMNUL a rămas să vorbească cu Avraam (vers. 17), iar cei doi îngeri s-au dus la Sodoma (cap.19). Iacov la rândul său L-a văzut deasupra scării care ajungea până la cer: „Şi DOMNUL stătea deasupra ei şi zicea: «Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale»”. (Gen. 28:12-15). EL S-a arătat lui Moise în rugul aprins (Ex. 3) și apoi El Însuși S-a descoperit întregului popor al lui Israel în stâlpul de nor și de foc (Ex. 40:34-38). Lui Moise i-a vorbit chiar față în față (Deut. 34:10). Prorocul Mica L-a văzut pe DOMNUL pe scaunul Lui de domnie (1Împ. 22:19), la fel și prorocul Isaia (Isa. 6). Apostolul Ioan, de asemenea, L-a văzut pe scaunul Lui de domnie: „Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva”. (Apoc. 4:2). Ceea ce au văzut toți aceștia nu era o a doua persoană, ci Dumnezeu care este Duh era descoperit într-un chip vizibil ca DOMNUL.

În Noul Testament, Dumnezeu Însuși S-a descoperit pe pământ ca Tată ceresc în singurul Lui Fiu născut. Ca Fiu, El a spus: „Eu am ieșit de la Tatăl...”. Ucenicii au recunoscut: „...de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. (Ioan 16:28-30). După ce a săvârșit lucrarea Sa de mântuire, El S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu ca Fiu al Omului (Mat. 26:63-64): „...Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru...”. (Ioan 20:17). Acest lucru a fost spus dinainte în Ps. 110:1: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”. (Mat. 26:64, Luca 22:69; vedeți și Evr. 1:13, 2:7-8 și altele). Ca DOMN – nu ca Fiu – El a putut spune: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU”. (Ioan 8:58)

EU SUNT vorbește în Vechiul și Noul Testament:

„Eu sunt DOMNUL, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru”. (Isa. 43:15)

„Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale”. (Isa. 43:25)

„Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel Dintâi şi tot Eu sunt şi Cel din Urmă”. (Isa. 48:12)

„«Atunci un Împărat tot eşti!», I-a zis Pilat. «Da, a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu»”. (Ioan 18:37)

Această denumire „EU SUNT” se găsește de repetate ori în Evanghelia lui Ioan: „EU SUNT Pâinea vieții; EU SUNT Lumina lumii; EU SUNT Păstorul cel bun; EU SUNT Învierea; EU SUNT Calea, Adevărul și Viața”.

„«Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul», zice Domnul Dumnezeu, «Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic»”. (Apoc. 1:8)

„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul”. (Apoc. 22:13)

n cei 4000 de ani de la Adam la Hristos, nimeni nu a vorbit unui Tată din ceruri – nici Avraam, nici Moise nici vreun alt proroc – şi cu atât mai puţin unui Fiu al lui Dumnezeu. La fel, n-a existat în cer nicio convorbire între Tată şi Fiu. Mai târziu, lucrurile care din punctul de vedere trinitarian erau înţelese greşit, au dus la răstălmăcirea Scripturilor, cum a fost cazul cu afirmaţia: „Să facem om...”, (Gen. 1:26) şi la fel cea din Gen. 11:7, unde DOMNUL a spus: „Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

DOMNUL Dumnezeu nici n-a vorbit cu Sine Însuși şi nici nu s-a adresat unei alte persoane divine, ci El s-a adresat îngerilor care Îl înconjurau. Vedem acest lucru confirmat de multe ori, ca de exemplu în 2Cro. 18:18-22 unde DOMNUL vorbeşte cu oştirea cerească aflată la stânga şi la dreapta Sa. În Isa. 6:1-13, Domnul a vorbit serafimilor care-L înconjurau: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?”. (vers. 8) EL l-a întrebat şi pe Iov: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? … Atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”. (Iov. 38:4+7)

DOMNUL a devenit ca unul din noi atunci când a luat chip de om ca Fiu al lui Dumnezeu: „S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”. (Fil. 2:7) EL Şi-a vărsat sângele pentru iertarea păcatelor noastre: „Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. (Mat. 26:28), a încheiat noul legământ cu noi şi ne-a dăruit înfierea: „Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său”. (Gal. 4:4-7)

Este bine de știut că DOMNUL/IAHVEH al Vechiului Testament este ACELAȘI DOMN/IAHȘUA al Noului Testament. Începând din grădina Eden, Dumnezeul cel Veșnic și nevăzut S-a descoperit de-a lungul întregului Vechi Testament într-un chip vizibil ca DOMNUL. EL l-a vizitat pe Avraam însoțit de doi îngeri: „DOMNUL i S-a arătat la stejarii lui Mamre... Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el”. (Gen. 18:1-2) DOMNUL a rămas să vorbească cu Avraam (vers. 17), iar cei doi îngeri s-au dus la Sodoma (cap.19). Iacov la rândul său L-a văzut deasupra scării care ajungea până la cer: „Şi DOMNUL stătea deasupra ei şi zicea: «Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale»”. (Gen. 28:12-15). EL S-a arătat lui Moise în rugul aprins (Ex. 3) și apoi El Însuși S-a descoperit întregului popor al lui Israel în stâlpul de nor și de foc (Ex. 40:34-38). Lui Moise i-a vorbit chiar față în față (Deut. 34:10). Prorocul Mica L-a văzut pe DOMNUL pe scaunul Lui de domnie (1Împ. 22:19), la fel și prorocul Isaia (Isa. 6). Apostolul Ioan, de asemenea, L-a văzut pe scaunul Lui de domnie: „Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva”. (Apoc. 4:2). Ceea ce au văzut toți aceștia nu era o a doua persoană, ci Dumnezeu care este Duh era descoperit într-un chip vizibil ca DOMNUL.

În Noul Testament, Dumnezeu Însuși S-a descoperit pe pământ ca Tată ceresc în singurul Lui Fiu născut. Ca Fiu, El a spus: „Eu am ieșit de la Tatăl...”. Ucenicii au recunoscut: „...de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. (Ioan 16:28-30). După ce a săvârșit lucrarea Sa de mântuire, El S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu ca Fiu al Omului (Mat. 26:63-64): „...Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru...”. (Ioan 20:17). Acest lucru a fost spus dinainte în Ps. 110:1: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”. (Mat. 26:64, Luca 22:69; vedeți și Evr. 1:13, 2:7-8 și altele). Ca DOMN – nu ca Fiu – El a putut spune: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU”. (Ioan 8:58)

EU SUNT vorbește în Vechiul și Noul Testament:

„Eu sunt DOMNUL, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru”. (Isa. 43:15)

„Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale”. (Isa. 43:25)

„Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel Dintâi şi tot Eu sunt şi Cel din Urmă”. (Isa. 48:12)

„«Atunci un Împărat tot eşti!», I-a zis Pilat. «Da, a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu»”. (Ioan 18:37)

Această denumire „EU SUNT” se găsește de repetate ori în Evanghelia lui Ioan: „EU SUNT Pâinea vieții; EU SUNT Lumina lumii; EU SUNT Păstorul cel bun; EU SUNT Învierea; EU SUNT Calea, Adevărul și Viața”.

„«Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul», zice Domnul Dumnezeu, «Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic»”. (Apoc. 1:8)

„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul”. (Apoc. 22:13)