Mărturia Vechiului și Noului Testament cu privire la Isus Hristos, Mântuitorul nostru este într-o armonie desăvârșită. În opoziție cu aceasta, în catehism și în multe cărți teologice găsim mărturii de credință formulate de oameni. Apostolul Ioan o spune clar și răspicat: „Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum”. (1Ioan 4:2-3). La tema aceasta a mărturisirii lui Hristos, Fiul, el ajunge la punctul culminant și întreabă: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul (Unsul)? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul”. (1Ioan 2:22). Cuvântul „anti” înseamnă „împotriva, contrar, în loc de”. Se referă la duhul lui antihrist și anume duhul care lucrează în opoziție cu Hristos și la antihrist, cel care este sub influența unui duh greșit. Fiecare învățătură contrară învățăturii lui Hristos din Biblie, așa cum a fost vestită de Duhul lui Dumnezeu, este antihristică, este îndreptată împotriva Lui și ne desparte de Dumnezeu – de pomul vieții (Apoc. 22:19).

Dacă luăm seama la avertizarea apostolului că orice duh care nu-L mărturisește pe Isus Hristos în mod biblic, adică spune că Fiul a venit în trup, nu este de la Dumnezeu, atunci se ridică următoarea întrebare: cum rămâne cu toți aceia care mărturisesc că Fiul - a Cărui naștere din fecioară a fost anunțată în Isa. 7:14 și Care s-a născut în Betleem așa cum a fost prezis în Mica 5:2 – este a doua persoană veșnică a dumnezeirii și care de fapt nu se găsește nicăieri în Biblie? Apostolul Ioan a trebuit să întărească: „...orice duh care nu mărturisește că Isus Hristos a venit în trup nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist...”. (1Ioan 4)

Formularea crezului bisericii, așa cum a fost creat la Niceea în 325 și apoi extins în 381 la Constantinopol nu corespunde cu mărturia care ne-a fost lăsată în Sfânta Scriptură. De exemplu, în crez se spune: „...singurul Fiu al lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de veșnicii, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, de-o ființă cu Tatăl”. Ar fi fost născut Fiul în ceruri, ca Dumnezeu din Tatăl, înainte să înceapă timpul, adică în veșnicie? Această formulare este total greșită.

Prin această formulare nu este cu putință să fie desemnat Hristos, Fiul, Unsul. De fapt Sfânta Scriptură spune în Ps. 2:7: „Tu ești fiul Meu, astăzi te-am născut”. Dar veșnicia nu are niciun astăzi și niciun mâine: ea a fost și va fi întotdeauna. Îngerul Gavril a venit din cer și a anunțat nașterea Fiului pe pământ. El i-a spus fecioarei Maria: „Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele ISUS (Iahșua)”. (Luca 1:31)

Crezul: „Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu; Tatăl este veșnic, Fiul este veșnic și Duhul Sfânt este veșnic” este total nebiblic și în cele din urmă antihristic. Există un Singur Dumnezeu veșnic: „...din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!”. (Ps. 90:2). Formulările „Dumnezeu Fiul” şi „Fiul veșnic” nu se găsesc nici măcar o dată în Biblie, la fel nici „Dumnezeu Duhul Sfânt”. În Biblie se vorbește doar despre Fiul lui Dumnezeu și despre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu este o a treia persoană ci este Duhul lui Dumnezeu, Cel care se mișca la început peste fața apelor (Gen. 1:1) și este menționat de 378 de ori în Biblie ca „Ruach IAHVEH”, fiind revărsat peste Biserica nou-testamentară în ziua Cincizecimii (Fapt. 2). De-abia în anul 381 la Sinodul de la Constantinopol a fost declarat Duhul Sfânt ca a treia persoană din dumnezeire. Așa zisul „crez apostolic” nu este nici apostolic și nici biblic. Doar ceea ce își are originea la apostoli, poate fi apostolic și doar ceea ce este scris în Biblie este biblic: „Totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi”. (1Cor. 8:6). Singurul Dumnezeu S-a descoperit ca DOMN – Tatăl în Fiul.

N-ajută niciunei biserici să accentueze în crezul ei cuvintele din Ef. 4:5, „Un DOMN, o credință, un botez”, dacă este mărturisit un DOMN total diferit, este învățată o credință total diferită și este practicat un botez total diferit de cele din Sfânta Scriptură.

Disputa teologică din cel de-al treilea secol creștin a apărut doar din cauză că mintea omenească a încercat să-L descrie pe Dumnezeu ca să-L poată înțelege și să poată explica descoperirea Tatălui în Fiul, chiar dacă este scris: „...nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. (Mat. 11:25-27, Luca 10:21-22). Apostolii și prorocii nu au discutat niciodată despre dumnezeire pentru că ceea ce i-a spus DOMNUL lui Petru, era valabil și pentru ei: „...nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. (Mat. 16:16-19)

Adevărata mărturisire de credință a singurei și adevăratei Biserici, care este stâlpul și temelia adevărului (1Tim. 3:15) poate fi găsită doar în Biblie. Doar în ea ni se spune cine este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Mărturisirea de credință veșnică, biblică și apostolică a fost definită de Dumnezeu însuși. La urma urmelor, este vorba despre răscumpărare și viața veșnică: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa”. (1Ioan 5:11-12)

Este o trăire a mântuirii pe care oricine o poate avea personal prin harul Lui. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1:12)

„Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. (1Ioan 5:20). Amin, da, Amin!

Pentru adevărata Biserică a lui Isus Hristos, care nu este o organizație ci un organism viu, sunt valabile doar învățăturile biblice așa cum sunt ele scrise în Sfânta Scriptură. În Biserica Sa, poate fi crezut și învățat doar ceea ce a fost stabilit în veșnicul Testament, pentru că nimic nu se poate schimba sau adăuga la acesta (Gal. 3:15, Apoc. 22:18-21). „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”. (Gal. 1:8)

Oricine a primit o chemare divină directă cum au primit la început apostolii Petru, Ioan, Iacov și Pavel va putea și va sta doar de partea lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. La fel, cei ce sunt în slujba unei biserici vor susține ceea ce este crezut, învățat și practicat acolo, cum ar fi mărturisiri de credință și dogme care au fost decise în sinoade începând cu secolul al patrulea după Hristos. Chiar și după Reformă, toate noile denominațiuni înființate și-au stabilit propriile lor învățături care nu sunt întotdeauna conforme cu cele din Biblie. În prezent sunt peste două miliarde de creștini declarați în toată lumea, divizați în biserica catolică, ortodoxă, protestantă și anglicană, cât și într-un mare număr de biserici diferite mai mici.

Mărturia Vechiului și Noului Testament cu privire la Isus Hristos, Mântuitorul nostru este într-o armonie desăvârșită. În opoziție cu aceasta, în catehism și în multe cărți teologice găsim mărturii de credință formulate de oameni. Apostolul Ioan o spune clar și răspicat: „Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum”. (1Ioan 4:2-3). La tema aceasta a mărturisirii lui Hristos, Fiul, el ajunge la punctul culminant și întreabă: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul (Unsul)? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul”. (1Ioan 2:22). Cuvântul „anti” înseamnă „împotriva, contrar, în loc de”. Se referă la duhul lui antihrist și anume duhul care lucrează în opoziție cu Hristos și la antihrist, cel care este sub influența unui duh greșit. Fiecare învățătură contrară învățăturii lui Hristos din Biblie, așa cum a fost vestită de Duhul lui Dumnezeu, este antihristică, este îndreptată împotriva Lui și ne desparte de Dumnezeu – de pomul vieții (Apoc. 22:19). 

Dacă luăm seama la avertizarea apostolului că orice duh care nu-L mărturisește pe Isus Hristos în mod biblic, adică spune că Fiul a venit în trup, nu este de la Dumnezeu, atunci se ridică următoarea întrebare: cum rămâne cu toți aceia care mărturisesc că Fiul - a Cărui naștere din fecioară a fost anunțată în Isa. 7:14 și Care s-a născut în Betleem așa cum a fost prezis în Mica 5:2 – este a doua persoană veșnică a dumnezeirii și care de fapt nu se găsește nicăieri în Biblie? Apostolul Ioan a trebuit să întărească: „...orice duh care nu mărturisește că Isus Hristos a venit în trup nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist...”. (1Ioan 4)

Formularea crezului bisericii, așa cum a fost creat la Niceea în 325 și apoi extins în 381 la Constantinopol nu corespunde cu mărturia care ne-a fost lăsată în Sfânta Scriptură. De exemplu, în crez se spune: „...singurul Fiu al lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de veșnicii, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, de-o ființă cu Tatăl”. Ar fi fost născut Fiul în ceruri, ca Dumnezeu din Tatăl, înainte să înceapă timpul, adică în veșnicie? Această formulare este total greșită. 

Prin această formulare nu este cu putință să fie desemnat Hristos, Fiul, Unsul. De fapt Sfânta Scriptură spune în Ps. 2:7: „Tu ești fiul Meu, astăzi te-am născut”. Dar veșnicia nu are niciun astăzi și niciun mâine: ea a fost și va fi întotdeauna. Îngerul Gavril a venit din cer și a anunțat nașterea Fiului pe pământ. El i-a spus fecioarei Maria: „Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele ISUS (Iahșua)”. (Luca 1:31)

Crezul: „Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu; Tatăl este veșnic, Fiul este veșnic și Duhul Sfânt este veșnic” este total nebiblic și în cele din urmă antihristic. Există un Singur Dumnezeu veșnic: „...din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!”. (Ps. 90:2). Formulările „Dumnezeu Fiul” şi „Fiul veșnic” nu se găsesc nici măcar o dată în Biblie, la fel nici „Dumnezeu Duhul Sfânt”. În Biblie se vorbește doar despre Fiul lui Dumnezeu și despre Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu este o a treia persoană ci este Duhul lui Dumnezeu, Cel care se mișca la început peste fața apelor (Gen. 1:1) și este menționat de 378 de ori în Biblie ca „Ruach IAHVEH”, fiind revărsat peste Biserica nou-testamentară în ziua Cincizecimii (Fapt. 2). De-abia în anul 381 la Sinodul de la Constantinopol a fost declarat Duhul Sfânt ca a treia persoană din dumnezeire. Așa zisul „crez apostolic” nu este nici apostolic și nici biblic. Doar ceea ce își are originea la apostoli, poate fi apostolic și doar ceea ce este scris în Biblie este biblic: „Totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi”. (1Cor. 8:6). Singurul Dumnezeu S-a descoperit ca DOMN – Tatăl în Fiul.

N-ajută niciunei biserici să accentueze în crezul ei cuvintele din Ef. 4:5, „Un DOMN, o credință, un botez”, dacă este mărturisit un DOMN total diferit, este învățată o credință total diferită și este practicat un botez total diferit de cele din Sfânta Scriptură. 

Disputa teologică din cel de-al treilea secol creștin a apărut doar din cauză că mintea omenească a încercat să-L descrie pe Dumnezeu ca să-L poată înțelege și să poată explica descoperirea Tatălui în Fiul, chiar dacă este scris: „...nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. (Mat. 11:25-27, Luca 10:21-22). Apostolii și prorocii nu au discutat niciodată despre dumnezeire pentru că ceea ce i-a spus DOMNUL lui Petru, era valabil și pentru ei: „...nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. (Mat. 16:16-19)

Adevărata mărturisire de credință a singurei și adevăratei Biserici, care este stâlpul și temelia adevărului (1Tim. 3:15) poate fi găsită doar în Biblie. Doar în ea ni se spune cine este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Mărturisirea de credință veșnică, biblică și apostolică a fost definită de Dumnezeu însuși. La urma urmelor, este vorba despre răscumpărare și viața veșnică: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa”. (1Ioan 5:11-12)

Este o trăire a mântuirii pe care oricine o poate avea personal prin harul Lui. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1:12)

„Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. (1Ioan 5:20). Amin, da, Amin!

Pentru adevărata Biserică a lui Isus Hristos, care nu este o organizație ci un organism viu, sunt valabile doar învățăturile biblice așa cum sunt ele scrise în Sfânta Scriptură. În Biserica Sa, poate fi crezut și învățat doar ceea ce a fost stabilit în veșnicul Testament, pentru că nimic nu se poate schimba sau adăuga la acesta (Gal. 3:15, Apoc. 22:18-21). „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”. (Gal. 1:8)

Oricine a primit o chemare divină directă cum au primit la început apostolii Petru, Ioan, Iacov și Pavel va putea și va sta doar de partea lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. La fel, cei ce sunt în slujba unei biserici vor susține ceea ce este crezut, învățat și practicat acolo, cum ar fi mărturisiri de credință și dogme care au fost decise în sinoade începând cu secolul al patrulea după Hristos. Chiar și după Reformă, toate noile denominațiuni înființate și-au stabilit propriile lor învățături care nu sunt întotdeauna conforme cu cele din Biblie. În prezent sunt peste două miliarde de creștini declarați în toată lumea, divizați în biserica catolică, ortodoxă, protestantă și anglicană, cât și într-un mare număr de biserici diferite mai mici.