Un lucru este sigur: acolo unde nu este descoperire divină, nu este nici orientare biblică, fapt care duce la discuții și interpretări. Așa este cu toate temele biblice, chiar și cu botezul în apă. De ce începând cu secolul al IV-lea nu se mai face botezul așa cum l-au făcut Petru în Ierusalim (Fapt. 2:38), Filip în Samaria (Fapt. 8:16) și Pavel în Efes (Fapt. 19:5)? Din cauză că părinții bisericii nu au înțeles că este vorba despre Numele în care se afla mântuirea lui Dumnezeu (Fapt. 4:12) şi în care toți credincioșii vor fi botezați. Pentru că aveau o înțelegere greșită despre Dumnezeu, au schimbat porunca de botez dată de DOMNUL nostru în Mat. 28:19 într-o lucrare oficială trinitară care nu are absolut nimic a face cu înțelesul original, dar care este practicată până în ziua de azi.

Botezul biblic este precedat de predicarea Cuvântului, deoarece credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Fapt. 2, Rom:10:16-17 și alte vers.). Iată cum a poruncit DOMNUL în marea trimitere: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit...”. (Mar. 16:15-16). Cel ce se botează confirmă ca om credincios că a primit iertarea păcatelor lui.

Istoria critică a bisericii a dovedit că versiunea originală a marii trimiteri din Mat. 28:19 sună astfel: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu (onto onomati mou). Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Așa este scris în nota de subsol a ediției bilingve greco-germane a Noului Testament (Novum Testamentum Graece Et Germanice) publicat de editura Nestle-Aland, ediția 1973. Versiunea cunoscută în toată lumea și care este folosită de obicei în toate bisericile la îndeplinirea actelor de cult sau ceremonii „în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”, nu se găsește în niciun manuscris original. Aceasta este concluzia cercetării critice a Bibliei. În traducerea lui Martin Luther, stă scris în nota de subsol la Mat. 28:19: „ Formularea exactă este «Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt»”. Înainte să putem boteza în Numele în care Dumnezeu Însuși S-a făcut cunoscut ca Tată în Fiul și prin Duhul Sfânt, acest Nume trebuie să ne fie descoperit. În cele mai uzuale traduceri germane ale Bibliei este scris de asemenea: „Botezându-i în Numele...”! Exact aceasta au făcut apostolii. Formula trinitară nu este folosită niciodată în Biblie, nici măcar o dată! Găsim confirmat acest lucru în „Traducerea interliniară” greco-germană:

În prima sa predică din ziua înființării Bisericii nou-testamentare, Petru n-a dat prea multe explicații despre botez. Pentru el era clar și știa exact cum trebuie făcut botezul, căci auzise cuvintele originale din gura Învățătorului. De aceea el a acționat conform marii trimiteri date de Răscumpărătorul înviat și a poruncit ca toți credincioșii să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos (Fapt. 2:37-41).

Cu următoarea ocazie, el a predicat din nou iertarea păcatelor: „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor”. (Fapt. 10:43), iar imediat după aceea și botezul: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”. (vers. 47). „Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos”. (vers. 48). Chiar şi ucenicii lui Ioan Botezătorul au fost botezaţi din nou după ce au crezut în Isus Hristos în urma auzirii Cuvântului vestit prin Pavel: „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau”. (Fapt. 19:5-6). Apostolii şi toţi din creştinismul primar au înţeles că este vorba despre Numele în care se află mântuirea lui Dumnezeu şi în care vor fi botezaţi toţi credincioşii.

Credinţa, botezul în apă şi botezul cu Duhul Sfânt formează o unitate. La botezul în apă cel devenit credincios mărturiseşte decizia lui pentru Hristos, iar la botezul cu Duhul Sfânt Dumnezeu Însuşi mărturiseşte celui credincios: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”. (1Cor. 12:13).

Istoria internaţională a bisericii mărturiseşte în unanimitate că de la început şi până în secolul al III-lea, botezul a fost făcut numai în Numele DOMNULUI Isus Hristos, printr-o singură scufundare. Adresându-se credincioşilor din Roma, apostolul a scris: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui (şi anume prin scufundare = baptisimo), am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă”. (Rom. 6:3-4) „Fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez...”. (Col. 2:12)

În Fapte 8:38 ni se spune: „A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen”. În acelaşi fel boteza şi Ioan Botezătorul în râul Iordan (nu stând lângă râul Iordan): „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El”. (Mat. 3:16)

În anul 337, când împăratul Constantin era pe patul de moarte în palatul din Ankyron, episcopul Eusebiu l-a stropit de trei ori cu apă pe frunte folosind formula trinitară. A fost acesta un botez? Prin acest act, se spune că împăratul Constantin ar fi devenit creştin, chiar dacă el s-a închinat la zeul soarelui Sol, până la moartea lui. Formula trinitară a fost adăugată de părinţii bisericii orbi duhovniceşte în perioada când s-a format învăţătura trinitară. Formula trinitară a fost o adăugare perfectă la inventata învăţătură trinitară cu scopul de a o face credibilă. Acesta este „crezul roman de botez”.

Dacă părinţii bisericii din secolul al III-lea şi al IV-lea şi toţi teologii care au urmat, ar fi îndeplinit porunca de botez aşa cum a făcut-o Petru în ziua Cincizecimii (Fapt. 2) şi la fel Pavel mai târziu (Fapt. 19:5), atunci nu ar mai fi avut loc nicio ceartă pe această temă. Problema este că niciunul dintre părinţii bisericii nu a fost în stare să prezinte vreodată o întoarcere la Hristos sau o adevărată trăire a mântuirii şi cu atât mai puţin o însărcinare divină.

În Biblie nu se găseşte nici învăţătura trinitară despre cele trei persoane veşnice, nici botezul în formula trinitară. Nu se găseşte niciun verset în care să se fi făcut vreo lucrare cu formula „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” – nici un singur loc! Fiecare rugăciune, de fapt totul s-a făcut în Numele DOMNULUI Isus Hristos pentru că aceasta a fost porunca dată credincioşilor în Col. 3:17: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus...”

Formula trinitară este folosită în toate bisericile pentru fiecare lucrare religioasă sau ceremonie, la admiterea în toate ordinele şi lojele masonice şi chiar la şedinţele spiritiste şi cu atât mai mult oriunde se practică ocultismul. Nu este biblică; de aceea, nu poate fi decât nebiblică. Această formulă nu este de origine divină; de aceea ea vine dintr-o inspiraţie falsă şi înşală. Orice om ar trebui să ia aminte la acest lucru, mai ales personalităţile carismatice care folosesc Numele „Isus Hristos” în rugăciunile lor pentru bolnavi, dar resping cu vehemenţă să se lase botezaţi în Numele DOMNULUI Isus Hristos.

Totuşi, trebuie să se ridice hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi astfel ca să se împlinească tot ceea ce a spus DOMNUL nostru: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»”. (Mat. 7:22-23)

Cine poate înţelege de ce nu este claritate în tot creştinismul cu privire la învăţăturile fundamentale referitoare la dumnezeire, botez şi cina Domnului deşi ele sunt foarte bine documentate în Biblie? Aceasta se întâmplă din cauză că oamenii nu au rămas în învăţătura lui Hristos şi a apostolilor. În mod regretabil, descoperirea dată la început apostolilor s-a pierdut deja în primele secole creştine. Prin părinţii bisericii au fost înglobate în creştinism idei politice şi religioase străine acestuia.

Binecunoscutul teolog elveţian Hans Küng a cuprins această importantă temă în cartea sa de peste o mie de pagini numită Das Christentum (Creştinătatea). La pag. 126 el pune întrebarea: „Există vreo menţiune despre trinitate în Noul Testament?” Imediat după aceea el scrie: „Nu există nicio învăţătură despre trinitate în Noul Testament”. El discută şi despre „Comma Johanneum” (vers. 7 din 1Ioan 5 care nu apare în textele mai vechi): „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt”. Küng explică: „Totuşi, cercetarea critică a istoriei a demascat acest verset ca fiind un fals care a apărut în secolul al III-lea sau al IV-lea în Africa de Nord sau în Spania. N-a fost de niciun folos puterii Inchiziţiei romane când aceasta a încercat să apere acest verset ca fiind autentic şi aceasta până la începutul secolului nostru (Sec. XX). Pur şi simplu nu înseamnă altceva decât aceasta: în cadrul creştinismului iudaic, de fapt în întreg Noul Testament, se găseşte într-adevăr credinţa în Dumnezeu, Tatăl; în Isus, Fiul; şi în Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu există nicio învăţătură despre un dumnezeu în trei persoane (forme de existenţă), nicio învăţătură despre un dumnezeu triunic sau trinitate”. (pag. 126-127)

Un lucru este sigur: acolo unde nu este descoperire divină, nu este nici orientare biblică, fapt care duce la discuții și interpretări. Așa este cu toate temele biblice, chiar și cu botezul în apă. De ce începând cu secolul al IV-lea nu se mai face botezul așa cum l-au făcut Petru în Ierusalim (Fapt. 2:38), Filip în Samaria (Fapt. 8:16) și Pavel în Efes (Fapt. 19:5)? Din cauză că părinții bisericii nu au înțeles că este vorba despre Numele în care se afla mântuirea lui Dumnezeu (Fapt. 4:12) şi în care toți credincioșii vor fi botezați. Pentru că aveau o înțelegere greșită despre Dumnezeu, au schimbat porunca de botez dată de DOMNUL nostru în Mat. 28:19 într-o lucrare oficială trinitară care nu are absolut nimic a face cu înțelesul original, dar care este practicată până în ziua de azi.

Botezul biblic este precedat de predicarea Cuvântului, deoarece credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Fapt. 2, Rom:10:16-17 și alte vers.). Iată cum a poruncit DOMNUL în marea trimitere: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit...”. (Mar. 16:15-16). Cel ce se botează confirmă ca om credincios că a primit iertarea păcatelor lui.

Istoria critică a bisericii a dovedit că versiunea originală a marii trimiteri din Mat. 28:19 sună astfel: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu (onto onomati mou). Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Așa este scris în nota de subsol a ediției bilingve greco-germane a Noului Testament (Novum Testamentum Graece Et Germanice) publicat de editura Nestle-Aland, ediția 1973. Versiunea cunoscută în toată lumea și care este folosită de obicei în toate bisericile la îndeplinirea actelor de cult sau ceremonii „în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”, nu se găsește în niciun manuscris original. Aceasta este concluzia cercetării critice a Bibliei. În traducerea lui Martin Luther, stă scris în nota de subsol la Mat. 28:19: „ Formularea exactă este «Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt»”. Înainte să putem boteza în Numele în care Dumnezeu Însuși S-a făcut cunoscut ca Tată în Fiul și prin Duhul Sfânt, acest Nume trebuie să ne fie descoperit. În cele mai uzuale traduceri germane ale Bibliei este scris de asemenea: „Botezându-i în Numele...”! Exact aceasta au făcut apostolii. Formula trinitară nu este folosită niciodată în Biblie, nici măcar o dată! Găsim confirmat acest lucru în „Traducerea interliniară” greco-germană: 

În prima sa predică din ziua înființării Bisericii nou-testamentare, Petru n-a dat prea multe explicații despre botez. Pentru el era clar și știa exact cum trebuie făcut botezul, căci auzise cuvintele originale din gura Învățătorului. De aceea el a acționat conform marii trimiteri date de Răscumpărătorul înviat și a poruncit ca toți credincioșii să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos (Fapt. 2:37-41).

Cu următoarea ocazie, el a predicat din nou iertarea păcatelor: „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor”. (Fapt. 10:43), iar imediat după aceea și botezul: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”. (vers. 47). „Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos”. (vers. 48). Chiar şi ucenicii lui Ioan Botezătorul au fost botezaţi din nou după ce au crezut în Isus Hristos în urma auzirii Cuvântului vestit prin Pavel: „Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau”. (Fapt. 19:5-6). Apostolii şi toţi din creştinismul primar au înţeles că este vorba despre Numele în care se află mântuirea lui Dumnezeu şi în care vor fi botezaţi toţi credincioşii.

Credinţa, botezul în apă şi botezul cu Duhul Sfânt formează o unitate. La botezul în apă cel devenit credincios mărturiseşte decizia lui pentru Hristos, iar la botezul cu Duhul Sfânt Dumnezeu Însuşi mărturiseşte celui credincios: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”. (1Cor. 12:13).

Istoria internaţională a bisericii mărturiseşte în unanimitate că de la început şi până în secolul al III-lea, botezul a fost făcut numai în Numele DOMNULUI Isus Hristos, printr-o singură scufundare. Adresându-se credincioşilor din Roma, apostolul a scris: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui (şi anume prin scufundare = baptisimo), am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă”. (Rom. 6:3-4) „Fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez...”. (Col. 2:12)

În Fapte 8:38 ni se spune: „A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen”. În acelaşi fel boteza şi Ioan Botezătorul în râul Iordan (nu stând lângă râul Iordan): „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El”. (Mat. 3:16)

În anul 337, când împăratul Constantin era pe patul de moarte în palatul din Ankyron, episcopul Eusebiu l-a stropit de trei ori cu apă pe frunte folosind formula trinitară. A fost acesta un botez? Prin acest act, se spune că împăratul Constantin ar fi devenit creştin, chiar dacă el s-a închinat la zeul soarelui Sol, până la moartea lui. Formula trinitară a fost adăugată de părinţii bisericii orbi duhovniceşte în perioada când s-a format învăţătura trinitară. Formula trinitară a fost o adăugare perfectă la inventata învăţătură trinitară cu scopul de a o face credibilă. Acesta este „crezul roman de botez”.

Dacă părinţii bisericii din secolul al III-lea şi al IV-lea şi toţi teologii care au urmat, ar fi îndeplinit porunca de botez aşa cum a făcut-o Petru în ziua Cincizecimii (Fapt. 2) şi la fel Pavel mai târziu (Fapt. 19:5), atunci nu ar mai fi avut loc nicio ceartă pe această temă. Problema este că niciunul dintre părinţii bisericii nu a fost în stare să prezinte vreodată o întoarcere la Hristos sau o adevărată trăire a mântuirii şi cu atât mai puţin o însărcinare divină.

În Biblie nu se găseşte nici învăţătura trinitară despre cele trei persoane veşnice, nici botezul în formula trinitară. Nu se găseşte niciun verset în care să se fi făcut vreo lucrare cu formula „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” – nici un singur loc! Fiecare rugăciune, de fapt totul s-a făcut în Numele DOMNULUI Isus Hristos pentru că aceasta a fost porunca dată credincioşilor în Col. 3:17: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus...”

Formula trinitară este folosită în toate bisericile pentru fiecare lucrare religioasă sau ceremonie, la admiterea în toate ordinele şi lojele masonice şi chiar la şedinţele spiritiste şi cu atât mai mult oriunde se practică ocultismul. Nu este biblică; de aceea, nu poate fi decât nebiblică. Această formulă nu este de origine divină; de aceea ea vine dintr-o inspiraţie falsă şi înşală. Orice om ar trebui să ia aminte la acest lucru, mai ales personalităţile carismatice care folosesc Numele „Isus Hristos” în rugăciunile lor pentru bolnavi, dar resping cu vehemenţă să se lase botezaţi în Numele DOMNULUI Isus Hristos.

Totuşi, trebuie să se ridice hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi astfel ca să se împlinească tot ceea ce a spus DOMNUL nostru: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»”. (Mat. 7:22-23)

Cine poate înţelege de ce nu este claritate în tot creştinismul cu privire la învăţăturile fundamentale referitoare la dumnezeire, botez şi cina Domnului deşi ele sunt foarte bine documentate în Biblie? Aceasta se întâmplă din cauză că oamenii nu au rămas în învăţătura lui Hristos şi a apostolilor. În mod regretabil, descoperirea dată la început apostolilor s-a pierdut deja în primele secole creştine. Prin părinţii bisericii au fost înglobate în creştinism idei politice şi religioase străine acestuia.

Binecunoscutul teolog elveţian Hans Küng a cuprins această importantă temă în cartea sa de peste o mie de pagini numită Das Christentum (Creştinătatea). La pag. 126 el pune întrebarea: „Există vreo menţiune despre trinitate în Noul Testament?” Imediat după aceea el scrie: „Nu există nicio învăţătură despre trinitate în Noul Testament”. El discută şi despre „Comma Johanneum” (vers. 7 din 1Ioan 5 care nu apare în textele mai vechi): „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt”. Küng explică: „Totuşi, cercetarea critică a istoriei a demascat acest verset ca fiind un fals care a apărut în secolul al III-lea sau al IV-lea în Africa de Nord sau în Spania. N-a fost de niciun folos puterii Inchiziţiei romane când aceasta a încercat să apere acest verset ca fiind autentic şi aceasta până la începutul secolului nostru (Sec. XX). Pur şi simplu nu înseamnă altceva decât aceasta: în cadrul creştinismului iudaic, de fapt în întreg Noul Testament, se găseşte într-adevăr credinţa în Dumnezeu, Tatăl; în Isus, Fiul; şi în Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu există nicio învăţătură despre un dumnezeu în trei persoane (forme de existenţă), nicio învăţătură despre un dumnezeu triunic sau trinitate”. (pag. 126-127)