SCRISOARE CIRCULARA - Decembrie 1972

În timpul Reformei, toţi aceea care erau luminaţi de Duhul lui Dumnezeu, au întors spatele Romei şi s-au apropiat de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. În acest timp, putem observa un curent în sens invers. Oamenii se întorc de la Dumnezeu şi Cuvântul Său, la Roma. Este incredibil, de necrezut că bisericile protestante şi bisericile libere se lasă orbite de strălucirea trecătoare a bisericii catolice romane.

Toată osteneala conduce într-o direcţie: formarea bisericii unite creştine. Tema „Înapoi la Scriptură,, nu mai este actuală. Nu se mai ia în considerare Cuvântul lui Dumnezeu şi corectarea prin Cuvânt, ci se caută un compromis, o rezolvare ce este acceptată de toţi.

În acest loc este necesar şi de însemnătate ca să amintim prorocia pe care Domnul ne-a dăruit-o prin har în Biserica din Krefeld în 01.01.1968.

„Ascultaţi, aşa vorbeşte Domnul! Poporul Meu şi copiii Mei, fiţi atenţi în această oră, căci Eu vreau să vorbesc cu voi aşa cum am făcut-o din vechime, în pilde. Fiţi atenţi la ceea ce face lumea. Fiţi atenţi cum adunările, comunităţile, bisericile mor una după alta şi una după alta atârnă ca nişte lămpi moarte. Lumina lor s-a stins. Sunt la rând şi călătoresc spre Babel, de-a lungul şi de-a latul prin întuneric până la scaunul papal şi să fie orbiţi de lumina lor şi să fie umbriţi de bogăţia lor.”

Se poate descrie mai clar starea adunărilor comunităţilor bisericilor de astăzi? Nu trebuie ca toţi acei care au o inimă sinceră să spună că proorocia se împlineşte în faţa ochilor noştri? Aici nu sunt pomenite bisericile, ci adunările, unde odată lămpile au ars şi lumina a putut fi găsită. Dar acum lumina s-a stins. Ei s-au pus în rând, merg împreună prin întuneric spre Babel şi aterizează la scaunul papal.

De când Lumina dumnezeiască nu le mai străluceşte, ei sunt orbiţi de bogăţia pământească. Cât de înspăimântător este când citim în presă că un evanghelist cu renume mondial a fost decorat cu un ordin catolic. Cine recunoaşte semnele timpului şi cine înţelege vorbirea Domnului? Numai cei credincioşi cu adevărat vor urma chemarea lui Dumnezeu din Apocalipsa. 18: 4 : „Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea. ”Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi sa nu fiţi loviţi cu urgiile ei.”

În legătură cu această avertizare scrisă ce am citit-o din acest Cuvânt, trebuie să spunem foarte urgent fiecărui creştin (credincios) să părăsească orice biserică sau comunitate. Acest îndemn nu este popular şi unii nu-l înţeleg, dar aleşii lui Dumnezeu vor înţelege corect şi vor fi mulţumitori pentru acest îndemn. Ei se ţin conform Cuvântului din Evrei 12:18–29, iar în versetul 22-23 este scris: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.”

Noi trebuie să ieşim din toate comunităţile omeneşti, înainte să intrăm în adunarea cerească. Tot ceea ce au construit oamenii, se va prăbuşi ca turnul din Babel. Cum pot predicatorii şi comunităţile de astăzi să evite ceea ce este scris în Apocalipsa 18:2? ”El a strigat cu glas tare, şi a zis. A căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat …”

În Apocalipsa 17:5 este descrisă această taină. „Babilonul cel mare mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”. În acea viziune pe care Duhul lui Dumnezeu a arătat-o în legătura cu prorocia, s-a făcut descoperit cum crăpăturile s-au deschis pentru ca unii care au mai fost în lanţuri să iasă afară. Ei au prins Mâinile pline de dragoste ale Domnului şi au fost scoşi afară.

Facă-se după plăcerea Domnului şi lumina harului Său să strălucească în diferite comunităţi, pentru ca unii să iasă afară. Acum, la sfârşitul acestui timp, Dumnezeu dă o ultimă şi serioasă avertizare, pentru ca noi, ca popor al Său, să ieşim din tot ceea ce nu este de la El şi ceea ce nu corespunde Cuvântului Său. Numai cine este una cu acest Cuvântul al lui Dumnezeu, poate fi una cu Dumnezeu.

Aceasta este unitatea pentru care S-a rugat Domnul Isus, unitate ce este în mijlocul adevăraţilor credincioşi şi este activată prin Duhul Sfânt. Predicatorii şi comunităţile loviţi cu orbire, merg în uniunea mondială a bisericilor. Lămpile lor sunt de mult timp stinse, dar forma de evlavie mai este prezentă. Se mai predică şi se mai cântă, dar Cuvântul descoperit prin Duhul Sfânt nu le mai curge. Ei nu se mai lasă avertizaţi de Duhul lui Dumnezeu, nu se mai uită la Dumnezeu şi făgăduinţele lui pentru timpul acesta, ci se uită la ceea ce are un renume în această lume. Ei pun mai mare preţ pe plăcerea oamenilor, decât pe plăcerea lui Dumnezeu.