SCRISOARE CIRCULARA - Decembrie 1972

În acest timp trebuie adus în faţa ochilor ceea ce a făcut Domnul, prin suferinţa şi moartea Lui crudă, pentru Biserică. Fiecărui cititor îi este de cunoscut faptul că în Vechiul Testament, a fost scris tot de ce a fost nevoie pentru timpul primului Legământ.

În Noul Testament, noi găsim toate făgăduinţele şi învăţăturile care sunt scrise pentru Biserica noului Legământ. Aici este vorba de cel mai mare Testament, cea mai importantă moştenire ce a fost făcută vreodată, pentru că nu este vorba de lucruri pământeşti, trecătoare care ne sunt date, ci despre veşnica bogăţie dumnezeiască.

Isus Hristos a declarat Noul Legământ în Marcu 14:24: “Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi … !”

Conform Sfintei Scripturi, noi suntem moştenitorii lui Dumnezeu, ca fii ai Lui şi moştenitori împreună cu Isus Hristos. În Evrei 9:16-17; este scris: “În adevăr, acolo unde este un testament trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament capătă putere numai după moarte. N-are nici o putere atâta vreme cât trăieşte cel ce l-a făcut.”

Nici un testament nu are voie să fie schimbat sau să-I fie adăugat ceva după moartea celui care l-a lăsat. În acest tratat este vorba de totalitatea Testamentului veşnic, de legământul lui Dumnezeu cu poporul Său. Nu este voie să adaugi ceva la acel Testament al lui Dumnezeu, care este complet şi nici nu este voie să fie scos ceva din el. În ultimul capitol al Bibliei noi citim: Apocalipsa 22:18- 19; “Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”