SCRISOARE CIRCULARA - Decembrie 1972

Noi trebuie să recunoaştem unde a avut loc începutul adevărat, descoperirea Vocii şi a Cuvântului lui Dumnezeu. Adevăraţii prooroci şi apostoli ai Domnului nu au venit din Roma, ci ei au venit din Ierusalim şi învăţătura de pe muntele Sionului, aşa cum scrie în Isaia 2:3: “Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice:”Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim Cuvântul Domnului.”

Însuşi Isus a vorbit uceniciilor zicând: „Aşteptaţi în Ierusalim.” Şi astăzi este necesar să ne întoarcem la Evanghelia curată ce au propovăduit-o apostolii. Chiar şi Pavel s-a dus la Ierusalim conform descoperirii divine aşa cum este scris în Galateni 2, pentru a vedea dacă lucrarea lui între neamuri este de folos sau nu. Fiecare om care se simte chemat la slujba de predicator, trebuie să fie pregătit să-şi compare propovăduirea cu învăţătura apostolilor.

În Galateni 1:8, Pavel spune el însuşi şi pentru ceilalţi vestitori, serioasa avertizare: “Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema. ”

O astfel de expresie să nu o ia nimeni într-un fel uşuratic. Evanghelia lui Isus Hristos i-a fost dată lui Pavel şi apostolilor prin descoperire divină şi trebuie să rămână aşa cum este, aşa cum Dumnezeu a dăruit-o, căci în faţa Lui este valabil doar ceea ce este predicat şi învăţat conform Cuvântului. Un creştin, trebuie să compare propovăduirea cu Sfânta Scriptură. Tot ce nu este conform învăţăturii apostolilor şi proorociilor, nu îşi are izvorul din Dumnezeu.

În Efeseni 2: 20 citim: „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.