2009-04 · Scrisoare circulară - romanian

URIM ŞI TUMIM LUMINĂ ŞI JUDECATĂ

Lui Aaron i s-a poruncit „Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie… Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului.” (Exod 28:15+30; Lev.8:8). Aaron, primul mare preot în vremea lui Moise, avea răspunderea să conducă slujba în sfântul locaş împreună cu preoţii care erau din seminţia lui Levi. Mantia, efodul şi pieptarul făceau parte din această slujbă. Pe pieptar erau prinse 12 pietre scumpe după numărul seminţiilor lui Israel. Citind textele corespunzătoare din Vechiul Testament îţi poţi da seama cu uşurinţă că numai Dumnezeu era Acela care făcea dreptate în sfântul locaş (Num.27:21, 1Sam.28:6). Dumnezeu Însuşi confirma în mod supranatural valabilitatea celor spuse şi anume prin lumina care strălucea peste cele 12 pietre. De aceea a fost numit în limba ebraică Urim şi Tumim, „Lumină şi judecată” (Deut.33:8).

Pe vremea lui Ezra şi Neemia, când poporul Israel se întorsese la Ierusalim ca să rezidească Templul, Casa lui Dumnezeu, s-a luat următoarea decizie: „Şi dregătorul le-a spus să nu mănânce din lucrurile prea sfinte până nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim.” (Neem.7:65).

Fratele Branham a spus de repetate ori: „Urim şi Tumim al nostru este Cuvântul lui Dumnezeu...” şi a arătat drept spre învăţătura celor 12 apostoli. El a făcut de 138 de ori referire la pieptarul din vremea lui Moise şi a lui Aaron şi l-a pus în legătură cu învăţătura neschimbătoare a apostolilor. Pe 6 aprilie 1956, în predica sa „Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greş niciodată”, el a spus: „Dacă cineva şi-ar fi povestit visul sau un proroc ar fi prorocit şi lumina nu ar fi strălucit peste Urim şi Tumim, atunci acel proroc era greşit.”

Isus Hristos este credincios ca Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Dumnezeu a aşezat diferite slujbe în Biserica Sa (1Cor.12, Ef.4 şi alte versete) şi a lăsat învăţătura celor 12 apostoli ca singurul principiu călăuzitor pentru totdeauna. Biserica este zidită pe temelia apostolilor şi prorocilor (Fapte 2:42, Ef.2:20).

Fratele Branham ne-a confirmat că femeia ce poartă o coroană de 12 stele din Apoc.12 este cu adevărat Biserica nou-testamentară care este încoronată cu învăţătura celor 12 apostoli. Ea a primit sămânţa divină a Cuvântului şi la încheiere va da naştere copilului de parte bărbătească care va fi luat mai întâi în slavă şi apoi este rânduit să domnească peste toate neamurile.

Tot ceea ce este în concordanţă cu învăţătura apostolilor este confirmat de lumina supranaturală. Când anumite lucruri sunt învăţate, prorocite sau practicate şi acestea nu sunt în armonie cu Cuvântul, pieptarul rămâne neluminat. Cele 12 pietre preţioase din pieptar sunt aceleaşi cu cele din noul Ierusalim (Apoc.21.15-20) care coboară ca o Mireasă împodobită. „Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis:”Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!” Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu…” (Apoc.219-27).

Descrierea noului Ierusalim este foarte puternică şi cu o mare semnificaţie. Oraşul are 12 temelii de piatră pe care sunt scrise numele celor 12 apostoli ai Mielului. Pietrele de temelie sunt 12 pietre preţioase, care sunt numite fiecare în parte (vers.15-20). Ni se spune că oraşul are şi 12 porţi după numele celor 12 seminţii ale lui Israel. Numai cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii Mielului vor intra în noul Ierusalim. Subiectul aici este Mireasa Mielului, toţi cei ce au fost aleşi înainte de întemeierea lumii din Israel şi din toate neamurile, din Vechiul şi Noul Testament, care printr-o credinţă şi ascultare desăvârşită au păşit în deplină armonie cu Dumnezeu şi Cuvântul Lui.

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” (Apoc.21.27).

Fratele Branham a vorbit şi despre căderea lui Lucifer şi a citit din Isaia 14:12, Luca 10:18 şi Eze.28:11. Ca înger de lumină şi heruvim ocrotitor, el avea nouă pietre preţioase în veşmântul lui (Eze.28:13). El era foarte aproape de Dumnezeu, a fost fără prihană de când fusese făcut şi era aşezat în grădina Eden. Cu toate acestea, a venit vremea când el a început să-şi spună „Eu voi! Eu voi...” Aceasta s-a întâmplat atunci când l-a cuprins mândria şi a vrut să fie ca Dumnezeu, ceea ce a dus la căderea lui.

Unşii falşi din timpul sfârşitului care pretind a avea viziuni şi apoi îşi vestesc propriile lor descoperiri, Hristoşii mincinoşi din Matei 24, pretind chiar că au pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Ei se împodobesc singuri cu cele nouă daruri ale Duhului; cu toate acestea, învăţăturile şi practicile lor sunt în acord cu Antihristul şi nu cu învăţăturile lui Hristos şi ale celor 12 apostoli. De dragul voiei lor proprii, ei se lasă stăpâniţi de mândria spirituală şi astfel multe suflete scumpe sunt duse în rătăcire. N-a fost niciodată un timp când înşelătoria religioasă să fie decorată cu atâtea texte din Scriptură ca acum. Toţi citează din Biblie şi se justifică pe ei înşişi, dar nici nu se gândesc să-şi compare învăţăturile şi practicile cu cele ale apostolilor.

În 2Tim.4 citim despre însărcinarea dată unui adevărat slujitor al lui Dumnezeu: „Propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu, fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.” Fie ca Dumnezeu să o dea. Amin!