2009-04 · Scrisoare circulară - romanian

INDUCERE ÎN EROARE LA TOATE NIVELURILE

„Drept răspuns, Isus le-a zis:”Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva… Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24:4+24).

În secolele trecute, iminenta revenire a lui Hristos nu era un subiect presant în biserici. Totuşi, în ultimul timp toţi vorbesc despre acest lucru. Chiar se foloseşte termenul „parousia” – de la Vatican până la ultima denominaţie.

Cu ocazia audienţei generale ţinute pe 12 noiembrie 2008, papa Benedict al-XVI-lea a ales ca subiect „Maranata = vino, Doamne Isuse” şi s-a referit în mod repetat la acel „Maranata” scris de Pavel în 1Cor.16:22. În aceste zile, termeni biblici ca „trupul lui Hristos”, „Mireasa Mielului” şi „Biserica lui Isus Hristos” fac parte din vocabularul obişnuit al bisericii romane şi al tuturor bisericilor. Benedict al-XVI-lea a menţionat chiar că apostolul Pavel a accentuat în 2Tes.2 că înaintea revenirii lui Hristos va avea loc „apostazia”, adică lepădarea de credinţă. Fără să ştie, Biserica Romei şi toate celelalte biserici au căzut de mult victime acestei apostazii. Biserica romană a venit la existenţă doar din vremea lui Constantin, nu are nimic în comun cu Biserica lui Isus Hristos şi nu corespunde cu Biblia nici în învăţătură, nici în practică. La fel, nici una din celelalte biserici nu pot trece testul Cuvântului. Ce folos dacă cineva vorbeşte despre „apostazie” şi nu o recunoaşte în propria lui viaţă? Foarte revelatoare a fost următoarea afirmaţie a actualului papă, când a spus că Pavel nu a creionat suficient tabloul celui pe care tradiţia creştină l-a numit mai târziu „Antihrist”.

De fapt, descrierea este destul de clară pentru cel ce o poate vedea. Principala referire la Antihrist o găsim în 2Tes.2 unde scrie că el va apărea în legătură cu apostazia ca „omul fărădelegii”, „fiul pierzării”, potrivnicul lui Hristos care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu şi închinare la Dumnezeu; el se prezintă pe sine ca reprezentantul lui Hristos. Aici găsim semnul distinctiv: Antihristul este cel „fără de lege”, ceea ce înseamnă că el este un bărbat dintre neamuri, nu un evreu, pentru că evreii sunt „poporul Legii” – Tora.

În Fapte 2:23 apostolul Petru se adresează evreilor răspunzători de răstignirea lui Mesia cu aceste cuvinte: „Omul acesta, dat în mâinile voastre…voi L-aţi răstignit, şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” El se referea la romani, la Pilat, care a dat verdictul şi la soldaţii romani care au dus la îndeplinire răstignirea şi mai târziu şi-au împărţit între ei hainele Lui (Ioan 19:23).

Poporul lui Israel este poporul Legii. Domnul Dumnezeu Însuşi a coborât pe Muntele Sinai şi mai întâi i-a dat lui Moise cele zece porunci şi apoi întreaga Lege. Pot fi date multe texte biblice care sunt în legătură cu acest subiect. Antihristul nu poate fi în nici un caz un evreu; el este un bărbat dintre neamuri, cel fără de lege, care va merge atât de departe încât să se aşeze în Templul lui Dumnezeu şi să se prezinte ca reprezentantul Lui (2Tes.2:4).