:: Free People's mission

ÎNGERUL DOMNULUI

« »

Moise ne relatează că Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc pe care a văzut-o în mijlocul unui rug (Exod 3.2-6). În versetul 4 citim: „Domnul (Yahweh) a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu (Elohim) l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta: scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” Şi a adăugat: „EU sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeu lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.”

Ciudat, dar în relatarea aceasta este vorba despre „Dumnezeu” precum şi despre „Domnul” şi despre „Îngerul Domnului”. Cine a fost acolo? Cu siguranţă că nu este vorba despre trei persoane, ci despre trei denumiri diferite pentru una şi aceeaşi persoană. „Îngerul Domnului” este descoperirea vizibilă a lui Dumnezeu în chip de înger. Aşa umbla El ca YAHWEH în grădina Eden şi vorbea cu Adam şi Eva; astfel s-a întâlnit El cu Avraam în Geneza 18 când l-a vizitat însoţit de doi îngeri. Acolo se spune: „Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului în timpul zădufului zilei.” Avraam a cerut chiar ca picioarele vizitatorilor cereşti să fie spălate şi le-a pregătit o masă. Cei doi îngeri, care aveau la fel chip de bărbaţi, s-au îndreptat spre Sodoma (cap. 19.1). Ei semănau atât de mult cu oamenii, încât acei posedaţi de demoni (homosexualii) din Sodoma, au încercat să pună mâna pe ei. Domnul a rămas la Avraam şi a avut o discuţie mai lungă cu el. Chipul de înger în care S-a arătat Domnul era un chip omenesc. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său.

În Exod 33.11 citim: „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” Moise şi-a exprimat o rugăminte deosebită: „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-Mi căile Tale: atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău.” Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.” Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (Exod 33.13-15). Sigur că Moise nu s-a îndoit de făgăduinţa dată de Domnul, dar a dorit să-i fie reconfirmată, pentru că în Exod 23.20-21 Domnul l-a asigurat cu următoarele cuvinte: „Iată, Eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui: să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.” Îngerul acesta era descoperirea personală a Domnului. Există şi alte versete care vorbesc despre un asemenea chip vizibil.

În Isaia 63.9 scrie: „În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit: El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.” Domnul era prezent în chipul unui Înger. El este Cel ce a eliberat Israelul; El era Acela pe care-L aşteptau ei. În ultimul proroc din Vechiul Testament se spune: „…Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, – zice Domnul oştirilor.” (Mal. 3.1) Cuvântul „înger” şi „sol” este acelaşi cuvânt. În Fapte 7.38 citim despre darea Legii, despre Moise şi despre Îngerul care i-a vorbit „El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.” Cu toţii ştim că Dumnezeu nu a trimis un înger, ci Domnul a venit şi i-a dat lui Moise poruncile. El s-a arătat în chipul vizibil al unui Înger.

Descoperirea Sa într-un chip vizibil în Vechiul Testament este de o importanţă deosebită pentru descoperirea Sa personală în chip de om. Ceea ce a trăit Iacov, tatăl celor douăsprezece seminţii, trebuie să ne slujească la fel de mărturie. Despre el este scris: „… s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. Iacov l-a întâlnit la Betel şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu. DOMNUL ESTE DUMNEZEUL OŞTIRILOR; Numele Lui este Domnul (Yahweh).” (Osea 12.4-5). În acest text este vorba din nou despre înger, Domnul oştirilor şi Dumnezeu – este Unul singur, care S-a descoperit în multe chipuri, rămânând totuşi acelaşi.

Descrierea detaliată despre acest eveniment o găsim în Geneza 32, de la versetul 24. Trăirea aceasta nu este prea uşor de imaginat. Dumnezeul Atotputernic care locuieşte în slava Sa, prezent pretutindeni, se poate descoperi totuşi în chipul unui bărbat cu care Iacov s-a putut lupta. Noi citim despre el: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov,” a răspuns el. Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.” Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, Numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci, a zis el, am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.””

Înainte de a muri, Iacov i-a binecuvântat pe cei doi fii ai lui Iosif cu braţele încrucişate şi a spus: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de când m-am născut, până în ziua aceasta, Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!” (Gen. 48.15-16). Dumnezeul nevăzut S-a putut arăta într-un chip vizibil.

În Exod 24, de la versetul 9 citim: „Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui. EL nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mâncat şi au băut.” Cine îşi poate închipui că s-ar putea arăta înaintea Dumnezeului Atotputernic şi să mănânce şi să bea în prezenţa Lui? Noi credem că este adevărat, pentru că aşa spune Cuvântul Său sfânt. Nici un om nu putea să-L vadă pe Dumnezeu în plinătatea slavei Sale ca Duh, în veşnicie. EL a fost văzut de la început, abia după ce S-a descoperit în trup duhovnicesc. Cei şaptezeci de bătrâni şi cei ce erau cu Moise L-au văzut pe Domnul Dumnezeu în slava Sa. Dumnezeu este real: El poate vorbi, poate auzi şi poate să scrie, etc.

Prorocul Ezechiel relatează şi el una din trăirile sale: ,,…era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om care şedea pe el” (cap. 1.26). Niciodată n-a văzut cineva două sau trei persoane pe scaunul de domnie. Termenul de „Dumnezeu triunic” sau „Sfânta treime” nu se găseşte în sfânta Scriptură. Nici un proroc şi nici un apostol nu a tâlcuit vreodată vreun text din Scriptură, cum că Dumnezeu ar consta din mai multe persoane. Noi găsim numai diferite descoperiri ale unicului Dumnezeu.