Acum ne vom ocupa de umanitatea lui Hristos, de acele domenii care ni-L arată pe Hristos ca om lângă Dumnezeu, şi anume ca Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Fiul lui David, Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Preot, Proroc, etc. Despre El este scris: „S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca om, S-a smerit si S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Fil. 2.7-8). Domnul slavei a devenit Rob. Yahweh s-a arătat ca Yahshua şi a fost născut în lumea aceasta la fel ca oricare alt copil. (Luca 2.7). Pentru a putea să ne răscumpere, Logosul – Cuvântul – a trebuit să se facă trup (Ioan 1.14). El a fost sută la sută om. Copil fiind, El a fost tăiat împrejur după Lege: „Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.” Luca 2.21. Desigur, acest lucru poate depăşi înţelegerea noastră. Dar prin credinţă primim orice lucru care face parte din planul Său măreţ. Când a fost vestită naşterea lui Hristos, îngerul a spus: „Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Mat. 1.21). De asemenea, pruncul a fost închinat Domnului Dumnezeu: „…după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului.”” (Luca 2.22, 23). El a fost şi întâiul născut al Mariei, pentru că ea a avut mai târziu alţi fii şi fiice cu Iosif. (Mat. 13.55-56) Această mare taină nu poate fi înţeleasă – noi o credem pur şi simplu. Pe de-o parte este scris: „Astăzi în cetatea Iui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2.11), pe de altă parte se spune că acest Prunc, care era Hristos, Domnul, trebuia închinat Domnului ca întâi născut. Yahweh era descoperirea vizibilă a lui Dumnezeu, într-un trup duhovnicesc, iar Isus este arătarea vizibilă într-un trup omenesc. El trebuia să fie om sută la sută ca să poată să înţeleagă omenirea, şi să o răscumpere. Aceasta nu a fost o pretenţie, ci o realitate. În trupul Său omenesc a suferit, a plâns şi a fost în toate lucrurile asemenea nouă, dar fără păcat. El a trebuit să fie om, ca să poată muri. El trebuia să fie Dumnezeu, ca să biruiască moartea. Ca om El a mâncat, a băut, a fost obosit, a dormit, S-a rugat aşa cum ne rugăm şi noi – El a fost sută la sută om. „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile.” (Evrei 2.17) Peste tot unde apare El ca om, noi Îl vedem „lângă Dumnezeu”.

Isus Hristos a fost Fiul zămislit al lui Dumnezeu, născut în lumea aceasta. Noi urma să fim făcuţi părtaşi firii dumnezeieşti (2Pt 1.4). De aceea sângele Său, gândurile Sale, viaţa Lui, totul a fost sfânt şi fără păcat. Moartea, Locuinţa morţilor şi Satana nu au avut nici un drept asupra Lui. Dar El a luat locul nostru şi a luat asupra Sa tot ceea ce trebuia să vină peste noi. În cele patru evanghelii, Mesia este descris în umanitatea Sa de la naştere până la înălţare. El a fost ascultător pe deplin, şi a fost botezat de Ioan la fel ca şi ceilalţi oameni – aşa citim în Luca 3.21-22 citim: „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „TU eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea!””

Aici nu este vorba numai despre un mare eveniment, ci despre faptul ca noi să trăim acelaşi lucru, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Oricine a devenit cu adevărat credincios, va asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi se va lăsa botezat biblic. Atunci s-a deschis cerul deasupra Fiului lui Dumnezeu; acum toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu stau sub un cer deschis şi Duhul Sfânt vine peste ei ca la început. Prin botezul în apă noi arătăm că L-am primit pe Hristos. Prin botezul cu Duhul Sfânt, Dumnezeu arată că ne-a primit. Această putere supranaturală este necesară pentru a putea duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu în calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Acum ne vom ocupa de umanitatea lui Hristos, de acele domenii care ni-L arată pe Hristos ca om lângă Dumnezeu, şi anume ca Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Fiul lui David, Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Preot, Proroc, etc. Despre El este scris: „S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca om, S-a smerit si S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Fil. 2.7-8). Domnul slavei a devenit Rob. Yahweh s-a arătat ca Yahshua şi a fost născut în lumea aceasta la fel ca oricare alt copil. (Luca 2.7). Pentru a putea să ne răscumpere, Logosul – Cuvântul – a trebuit să se facă trup (Ioan 1.14). El a fost sută la sută om. Copil fiind, El a fost tăiat împrejur după Lege: „Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.” Luca 2.21. Desigur, acest lucru poate depăşi înţelegerea noastră. Dar prin credinţă primim orice lucru care face parte din planul Său măreţ. Când a fost vestită naşterea lui Hristos, îngerul a spus: „Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Mat. 1.21). De asemenea, pruncul a fost închinat Domnului Dumnezeu: „…după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului.”” (Luca 2.22, 23). El a fost şi întâiul născut al Mariei, pentru că ea a avut mai târziu alţi fii şi fiice cu Iosif. (Mat. 13.55-56) Această mare taină nu poate fi înţeleasă – noi o credem pur şi simplu. Pe de-o parte este scris: „Astăzi în cetatea Iui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2.11), pe de altă parte se spune că acest Prunc, care era Hristos, Domnul, trebuia închinat Domnului ca întâi născut. Yahweh era descoperirea vizibilă a lui Dumnezeu, într-un trup duhovnicesc, iar Isus este arătarea vizibilă într-un trup omenesc. El trebuia să fie om sută la sută ca să poată să înţeleagă omenirea, şi să o răscumpere. Aceasta nu a fost o pretenţie, ci o realitate. În trupul Său omenesc a suferit, a plâns şi a fost în toate lucrurile asemenea nouă, dar fără păcat. El a trebuit să fie om, ca să poată muri. El trebuia să fie Dumnezeu, ca să biruiască moartea. Ca om El a mâncat, a băut, a fost obosit, a dormit, S-a rugat aşa cum ne rugăm şi noi – El a fost sută la sută om. „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile.” (Evrei 2.17) Peste tot unde apare El ca om, noi Îl vedem „lângă Dumnezeu”.

Isus Hristos a fost Fiul zămislit al lui Dumnezeu, născut în lumea aceasta. Noi urma să fim făcuţi părtaşi firii dumnezeieşti (2Pt 1.4). De aceea sângele Său, gândurile Sale, viaţa Lui, totul a fost sfânt şi fără păcat. Moartea, Locuinţa morţilor şi Satana nu au avut nici un drept asupra Lui. Dar El a luat locul nostru şi a luat asupra Sa tot ceea ce trebuia să vină peste noi. În cele patru evanghelii, Mesia este descris în umanitatea Sa de la naştere până la înălţare. El a fost ascultător pe deplin, şi a fost botezat de Ioan la fel ca şi ceilalţi oameni – aşa citim în Luca 3.21-22 citim: „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „TU eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea!””

Aici nu este vorba numai despre un mare eveniment, ci despre faptul ca noi să trăim acelaşi lucru, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Oricine a devenit cu adevărat credincios, va asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi se va lăsa botezat biblic. Atunci s-a deschis cerul deasupra Fiului lui Dumnezeu; acum toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu stau sub un cer deschis şi Duhul Sfânt vine peste ei ca la început. Prin botezul în apă noi arătăm că L-am primit pe Hristos. Prin botezul cu Duhul Sfânt, Dumnezeu arată că ne-a primit. Această putere supranaturală este necesară pentru a putea duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu în calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu.